Corabia nebunilor

Asta e imaginea pe care o oferă românilor (încă) cel mai mare partid românesc şi singurul de centru-stânga. Din păcate. Reuniunea de la Topoloveni, de la sfârşitul săptămânii trecute, nu a rezolvat, practic, nimic, cu excepţia stabilirii datei la care se va ţine prea mult amânatul Consiliu Naţional. Deşi nici de asta nu poţi fi sigur. Când este vorba de actuala conducere a PSD te poţi aştepta la orice! Mircea Geoană devine pe zi ce trece tot mai impredictibil şi mai greu de înţeles. Dacă de trei ani de zile o propagandă insidioasă şi grosolană, în acelaşi timp a încercat să convingă poporul de stânga, dar pe ceilalţi cetăţeni, că Iliescu, Năstase şi alţi câţiva lideri din vechea gardă sunt problema PSD, acum vedem că, de fapt, problema PSD este în primul rând Mircea Geoană şi incapacitatea sa de a da o direcţie partidului. Nu mai facem inventarul ultimelor declaraţii ale lui Mircea Geoană pe marginea subiectului numit”revenirea lui Adrian Năstase”. Oricum nu foloseşte la nimic. Nu mai vorbim nici de bălăcăreala ”curat” social-democrată de la vârful partidului, nici de faptul că unii, precum Radu Mazăre, ţin prima pagină a tabloidelor. Ce spectacol jalnic: un lider social-democrat, cu pistolul la centură şi cu trabucul între degete, ca un caudillo din romanele lui Marquez! Vorbim însă despre felul în care nişte lideri, aleşi democratic(cel puţin formal!) compromit democraţia şi valorile stângii. Nu am înţeles de ce a devenit aşa o mare problemă candidatura lui Adrian Năstase pentru şefia Consiliului Naţional. Nu văd ce ar fi de negociat cu Mircea Geoană în acest caz, câtă vreme oricine se poate înscrie în competiţia internă din PSD. Dar mult mai grave mi se par încercările lui Mircea Geoană de a se folosi de contactele sale din presă pentru a reîncălzi ciorba „dosarelor penale” ale lui Năstase, care, până una-alta, nu mai există, trebuind, din motivele ştiute, să fie refăcute! Mircea Geoană nu a înţeles nimic din cei trei ani petrecuţi la conducerea PSD. El personal a pierdut toate bătăliile pe care le-a dat în interiorul partidului. Nu a reuşit să scape nici de Ion Iliescu, nici de Adrian Năstase, nici de Miron Mitrea. Nu a reuşit să aducă „grupul de la Cluj” în prim-planul vieţii politice româneşti. Ca urmare, şi partidul a pierdut la fel de sistematic toate bătăliile politice, dar mai ales şi-a pierdut mare parte din electorat, pentru că s-a rupt de agenda publică. De fapt, modul în care a fost ales în fruntea partidului i-a dat lui Mircea Geoană prea puţină legitimitate pentru a face „reforme” în PSD. A fost considerat marioneta complotiştilor de la Congresul din aprilie 2005. Nu poţi respecta şi nici asculta o marionetă! De câte ori a încercat să demonstreze contrariul, a călcat în străchini. Iar pentru un fost şef al diplomaţiei române, a dat dovadă permanent de cea mai crasă lipsă de diplomaţie în raporturile sale cu partidul. Pe scurt, este un lamentabil şef de partid, care se agaţă cu dinţii şi ghearele de un scaun pe care nu avea ce căuta! Sigur, se va spune că nici ceilalţi lideri ai PSD nu au fost nişte tandri cu el şi nici nu s-au omorât cu firea pentru a-l sprijini. Este adevărat, dar nici Geoană nu le-a dat motive să fie alături de el. I-a dispreţuit, s-a purtat urât cu ei, i-a umilit, în public sau în privat, le-a ignorat sfaturile. Aşa că s-a trezit singur, cu un partid prins în vârtejul crizelor de tot felul pe cap. Să adăugăm la toate astea acţiunile destabilizatoare ale lui Traian Băsescu, care ţine cu orice preţ să aducă înapoi bunele vremuri ale partidului unic! PSD a fost permanent ţinta provocărilor şi linşajelor mediatice, a manipulărilor, la care au participat cu normă întreagă atât DNA, serviciile secrete, cât şi unii lideri din jurul lui Mircea Geoană. Circulă prin târg şi prin presă un soi de plan strategic de subminare a PSD şi a altor partide, în favoarea PD-L. Poate fi adevărat, sau doar o făcătură. Mai ocupat cu dărâmarea PSD decât Mircea Geoană nu este nici măcar Traian Băsescu! Dar citind planul, nu putem să nu remarcăm ceva: cei care l-au întocmit, fie că sunt apropiaţii lui Traian Băsescu, adică iubitele lui „servicii”, fie că sunt apropiaţii adversarilor lui Mircea Geoană, l-au „citit” cum nu se poate mai bine. Şi-l vor juca în continuare, mizând pe slăbiciunile şi pe incapacitatea lui managerială. Nici acum, în ceasul al doisprezecelea, PSD nu-şi regăseşte liniştea şi o direcţie de acţiune clară. Este, cum am spus, un soi de corabie a nebunilor, într-un crepuscul al stângii româneşti. Care a fost jertfită pe altarul mediocrităţii şi suficienţei unor pseudo-lideri, care nu au nimic cu valorile stângii contemporane. Personal, nu aştept nimic de la Consiliul Naţional de la sfârşitul lunii acesteia. Nefiind implicat în nici-un fel în politică, nu ar trebui să îmi pese de soarta PSD. În fond, şi-o merită! Ca om profund ataşat valorilor stângii şi democraţiei, dispariţia PSD sau reducerea puterii sale de a influenţa politica românească ar fi veşti cât se poate de proaste. Asta cu atât mai mult cu cât „societatea civilă”, care ar trebui să joace acest rol, de contraputere, este fie „breloc” la cheile puterii, fie tigru de hârtie. Ferească Dumnezeu să ajungem în situaţia în care democraţia românească ar trebui să fie apărată de societatea civilă! Amintiţi-vă doar de spectacolul jalnic şi ridicol al ultimului miting organizat de „trupele reunite” ale celor 23 de ONG-uri! Dacă PSD nu înţelege că are o obligaţie faţă de votanţii săi, e treaba lui. Dar să nu uite că are obligaţii faţă de stabilitatea şi funcţionalitatea democraţiei. Şi asta devine treaba tuturor! Cu sau fără Mircea Geoană, PSD trebuie să-şi facă datoria în sistemul politic românesc. Dezechilibrarea scenei politice şi dominaţia autoritară a dreptei populiste, reprezentază de PD-L nu ar servi interesul naţional, cu atât mai mult cu cât avem serioase îndoieli în legătură cu capacitatea PD-L de a guverna de unul singur. Nu are nici oamenii necesari pentru aşa ceva, nici un proiect pentru România, altul decât acela de a fi la porunca lui Traian Băsescu şi vehicul politic pentru realegerea sa la Cotroceni. Poate că instinctul de conservare va funcţiona şi liderii PSD vor construi un minim consens, care să le permită atât să accepte revenirea lui Adrian Năstase într-o funcţie de conducere în partid, cât şi să reziste vocilor de sirenă ale Cotrocenilor şi Bocilor din dotare. Poate, dar pe corabia nebunilor nu poţi fi sigur de nimic!