Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Poliţa de asigurare Ca observator neutru, nu pot să nu observ că cea mai bună dezbatere publică despre starea stângii româneşti, inclusiv despre viitorul Consiliu Naţional al PSD, are lor pe bloguri. Dintr-un anumit punct de vedere, e mai bine aşa. Doar că, oricât s-ar amăgi unii sau alţii, politica nu se face în spaţiul virtual, ci în realităţile de zi cu zi ale unei economii şi societăţi lăsate la voia întâmplării de elitele politice, economice şi intelectuale ale ţării, ocupate cu alte probleme decât cele de pe agenda publică. Practic, excepţie făcând obişnuitele aranjamente de culise, care, dacă e să dăm crezare gurilor rele, au ca obiectiv blocarea accesului lui Adrian Năstase în fruntea Consiliului Naţional al PSD, organism ignorat cu superbie de conducerea partidului, de vreme ce timp de mai bine de un an n-a catadicsit să-l convoace, conform prevederilor statutare. Candidatura lui Adrian Năstase i-a trimis brusc la studiu individual, pe textul Statutului, pe Mircea Geoană şi apropiaţii lui, astfel ei descoperind cu mirare ce puteri are cel ce va fi ales în funcţia de preşedinte al acestui organism. Practic, viitorul lui Mircea Geoană la conducerea PSD se leagă de persoana din fruntea acestui organism, care, la nevoie - şi va fi nevoie, credeţi-mă! – poate convoca şi un Congres Extraordinar al partidului. Iarăşi se repetă tradiţionalele de acum scenarii pesediste ale luptei oarbe pentru putere. Mimarea democraţiei este o soluţie mai proastă decât abolirea democraţiei în partid. Măcar în cazul abolirii ei se limpezesc apele. Dar să apelezi mereu la golănii de genul celor evocate în ultimele zile de presă şi de unii membri ai PSD este deja prea mult! Nu poţi construi nimic pe minciuna aranjamentelor de culise. Dacă Mircea Geoană continuă cu aceste manevre imorale, îşi pierde şi bruma de legitimitate pe care o mai are. Şi va rămâne şef peste un partid mort, cel puţin moral. Întrebăm şi noi: cum se face că doar, şi subliniez, doar Oficiosul preia aşa-zisele atacuri ale lui Ion Iliescu la adresa Uniunii Europene, urmate de remarca „ironică” a lui Geoană? Cum de s-au scurs informaţii dintr-o şedinţă în „onoarea„ căreia s-a activat până şi aparatura de bruiaj al telefoanelor mobile? Nu cumva se urmărea crearea unui scandal public, pentru a scoate din circuit un susţinător al lui Adrian Năstase? Liderii PSD, mă rog, unii dintre ei se comportă ca şi cum nici nu s-ar apropia alegerile locale şi parlamentare, ca şi cum partidul ar avea un candidat pentru prezidenţiale şi ar conduce în sondajele de opinie. Şi atunci, cu satisfacţia lucrului bine făcut, se pot ocupa şi de altele. Le dăm, nu noi, ci sondajele de opinie, o veste proastă: e jale! PSD nu are şanse, în alegerile locale, să câştige vreo capitală de judeţ, poate cu excepţia Constanţei. La nici trei luni distanţă de alegeri nu au fost stabiliţi candidaţii pentru aceste funcţii, iar dacă legea votului uninominal se aprobă, nu sunt validaţi nici candidaţii pentru funcţiile de preşedinţi de consilii judeţene. În organizaţia de Bucureşti se dau lupte crâncene, şi Mircea Geoană, care-i datorează deja prea multe lui Marian Vanghelie, se va afla în ingrata situaţie de a arbitra. Să vedem cum se va descurca în viesparul acestei organizaţii, ajunsă un soi de stat în stat. De fapt, timp de aproape patru ani de zile PSD nu a fost capabil să găsească şi să propună alegătorilor din Bucureşti un candidat valabil, care să corespundă profilului aparte al votantului bucureştean, mai supus manipulării mediatice decât oricare alt votant. Personal, nu cred în bunele intenţii ale actualei conduceri nici în cazul „recuperării” lui Adrian Năstase şi a lui Miron Mitrea. Cei doi vor fi un soi de poliţe de asigurare pentru Mircea Geoană şi actuala conducere, în cazul unui eşec sever la alegerile locale şi parlamentare. Este un fel de a spune: „băieţi, voi v-aţi ocupat de alegeri, a voastră este vina! Ori răspundem toţi, nu doar eu, ori nu răspunde nimeni şi ne facem că n-am văzut ce s-a întâmplat!” Acest tip de raţionament oferă o explicaţie insistenţei cu care Mircea Geoană promovează ideea cuplării alegrilor locale cu acelea parlamentare, dar şi votul uninominal. Spre deliciul presei, dar şi spre disperarea simplilor membri şi simpatizanţi ai partidului, PSD agită acum ideea alegerilor anticipate şi iar ameninţă guvernul cu moţiunea de cenzură. Iar ca o paranteză: pentru discursul unui partid de stânga, social democrat, european, sună ca dracul să ceri pedepsirea unui partid, recte UDMR, pentru delict de opinie. Chiar nu-i poate explica cineva lui Mircea Geoană care sunt limitele peste nu care poate trece un lider de stânga în discursul său? Miron Mitrea şi Adrian Năstase vor fi obligaţi să se împartă între gestionarea campaniilor electorale pentru partid şi a celor proprii. Le pot rata cu brio pe amândouă, dacă unii vor face strategic pasul înapoi, şi aşa scapă Geoană definitiv de ei şi din structurile de conducere ale PSD, şi din Parlament. Deşi e greu să alergi după doi iepuri şi să-i prinzi pe amândoi, în cazul de faţă, cu puţin ajutor din partea prietenilor din PD-L, i-ar putea ieşi! Iar ajunşi aici cu discuţia, nu putem trece uşor nici peste faptul că, excepţie făcând mişcarea, de acum clasică, de apropiere de „partidul Antenelor” - vezi iniţiativele parlamentare comune PSD şi PC din ultimele zile – PSD încă nu ştie cu cine s-ar putea alia. Şi nici prea mulţi doritori de alianţe cu PSD nu se arată...Cel mai puţin entuziast este PD-L. În fond, „domn profesor” nu are nevoie de un aliat puternic, în cazul în care nu reuşeşte să aducă PD-L în situaţia de a guverna singur. Iar Mircea Geoană ştie care sunt condiţiile: eliminarea lui Ion Iliescu, Adrian Năstase şi a celor ca ei, personalităţi puternice, cu influenţă şi care pot reprezenta alternative la actuala conducere a PSD. Eliminarea celor mai sus pomeniţi este o altă parte a poliţei de asigurare: cea care-i garantează accesul la un post guvernamental. Acestea fiind zise, rămâne o întrebare: care este totuşi scopul acestui Consiliu Naţional? Să aprobe o amărâtă de Moţiune de Cenzură care să demonstreze, odată în plus, neputinţa partidului? Să-i ofere lui Mircea Geoană o poliţă de asigurare în plan politic? Să se mimeze democraţia? Să-i demonstreze lui Adrian Năstase că vremea lui a trecut? Dincolo de declaraţiile de faţadă, în PSD se aud cuţitele ascuţindu-se. Şi nu este cel mai plăcut sunet cu putinţă!