Un extremist de centru

Prietenul Beranger(un om cu mintea extrem de bine mobilată!) enunţă alegerile sale, rezultând un soi de program al unui extremist de centru. Citiţi şi meditaţi la spusele lui, care sunt de un bun-simţ ce merită apreciat:

"Găsesc aşadar de cuviinţă să enumăr o parte din convingerile mele, fără să-mi pese de culoarea politică sau poziţia stânga-dreapta sub care una sau alta din ele ar fi încadrate conform canoanelor comune:

•Cred, într-adevăr, că toţi oamenii trebuie să aibă şanse egale în viaţă, iar organizarea societăţii trebuie să faciliteze acest obiectiv.

•Cred că într-o societate care se pretinde civilizată toţi oamenii ar trebui să aibă dreptul la servicii medicale întru totul gratuite, indiferent de contribuţia lor la un eventual sistem de asigurări.

•Cred că averile nesimţit de mari sunt obscene, şi că este imoral ca unii oameni să câştige miliarde şi miliarde nefăcând nimic, chiar şi atunci când dorm, doar pentru că sunt în posesia (prin moştenire sau ca rezultat al unor tranzacţii) unor averi demăsurate, al unor imobile pe care le închiriază, al unor hârtii de valoare pe care le speculează, în timp ce majoritate oamenilor, chiar şi cei care salvează vieţi, se străduiesc din greu să aibă un trai decent.

•Cred că bursa de valori este un concept profund imoral, şi deturnat de la scopul său iniţial. Investiţia pe bursă ar trebui să fie una pe termen lung, iar orice tranzacţie speculativă (definită ca revânzarea unei hârtii de valoare mai devreme de 30 de zile de la achiziţie) ar trebui taxată foarte aspru.

•Consider că loteria este un concept profund imoral, mai cu seamă în ziua de azi, când potul cel mare este exagerat de mare, iar câştigurile medii practic nu există.

•Consider că sistemul de brevete (patente) este un factor care asigură un monopol (pe 14 ani) nemeritat şi care este o frână în calea inovaţiei, nu un factor stimulativ. Orice tip de patent este imoral, nu doar patentele software ori cele care brevetează idei de afaceri. Gândiţi-vă că la proiectarea oricărui “ţucumbăr”, o companie trebuie să cheltuiască enorm cu avocaţi specializaţi pentru a verifica dacă un concept similar nu a fost deja brevetat; costurile sunt enorme, întrucât numărul de brevete în vigoare este uriaş în ziua de astăzi. Unele corporaţii nici nu mai inovează, se inspiră din patente existente, modificând exact cât este necesar pentru a nu încălca patentul. Cele mai simple idei sunt brevetate în SUA sau în UE, urmând apoi cele mai ridicole procese cu putinţă. În fine, nu doar Tesla, Marconi şi Popov au dezvoltat în mod independent conceptul de transmisiune radio, ci în ziua de astăzi, cu siguranţă diverse proiecte similare se află în studiu în mod independent în mai multe părţi ale lumii: cu ce drept una din echipe anulează munca celorlalte prin depunerea unei cereri de brevet? Nu este acesta un furt?

•Consider că sistemele de drept din ziua de astăzi sunt excesiv de complexe, acest fapt ducând la costuri uriaşe cu avocaţii (ceea ce contrazice dreptul universal la justiţie, indiferent de venituri), şi la procese prea îndelungate (ceea ce anulează practic practic actul de justiţie), dacă nu chiar la detenţie preventivă nejustificat de lungă pentru persoane care în final sunt declarate inocente. Când unele procese încep la ani de zile de la comiterea faptei şi durează alţi ani de zile, aceasta nu este justiţie. Un sistem corect de drept nu ar trebui să conţină milioane şi milioane de prevederi legale, ci ar trebui să se bazeze într-o măsură mai mare pe bunul simţ al judecătorilor, cum era cazul cu secole în urmă. Sistemele prea complexe sunt prodund disfuncţionale şi riscă să clacheze, acesta este un fapt cunoscut.

•Consider că sistemul american de înţelegeri în afara instanţei de judecată (out-of-court settlements) sunt imorale şi bazate pe şantaj. În astfel de situaţii, partea care ştie că are dreptate dar nu-şi permite un proces lung şi costisitor în lupta cu o corporaţie acceptă o despăgubire cu mult mai mică decât cea la care ar avea dreptul, în vreme ce partea vinovată, deşi plăteşte, este nevinovată din punct de vedere legal şi rămâne cu reputaţia neştirbită. Consider că aceste situaţii ar trebui aspru pedepsite, şi că opinia publică ar trebui să priceapă că plata respectivă echivalează cu o recunoaştere a vibovăţiei! (N-am reuşit să fac nici un american să înţeleagă acest lucru.)

•Consider că sistemul eliberării pe cauţiune este profund imoral (justiţia trebuie să fie aceeaşi pentru toţi, indiferent de nivelul veniturilor sau al averii), şi nu are nici o motivaţie juridică. Astfel, dacă un suspect este atât de periculos încât se consideră trebuie judecat în stare de arest, atunci nici o plată din lume nu poate înlătura acest pericol, iar dacă suma în speţă (cauţiunea) poate fi acceptată de instanţă ca o compensaţie rezonabilă pentru cazul în care învinuitul fuge in ţară şi nu mai este prins (cel puţin înainte de prescrierea faptei), atunci aceasta nu este justiţie, ci cumpărarea libertăţii printr-o formă legală de mituire a sistemului!

•Consider că munca trebuie apreciată în funcţie de calitatea, cantitatea şi importanţa ei socială, nu în funcţie de aşa-numita valoare de piaţă, valoare care este adesea falsă, ca urmare a manipulării consumatorilor şi a creării de false nevoi.

•Consider că este imoral ca pe lume să existe atâţia şomeri, în vreme ce ar fi atâta de făcut. Nu avem nevoie de sute de milioane de telefoane mobile şi sute de milioane de laptop-uri aruncate în fiecare an, dar avem nevoie de drumuri, parcuri, locuinţe pe care oamenii să şi le poată permite, spitale, ş.a.m.d.

•Consider că şcolile şi curentele economice sunt nule, câtă vreme, cu toţi nobelizaţii în economie cu tot, singurul model economic funcţional în capitalism este acela în care producţia creşte în mod continuu, simultan cu un consum care este de asemenea în continuă creştere. Acest model este nesustenabil.

•Consider că, fără a aprecia că proprietatea este furt, câtă vreme populaţia este în creştere, iar suprafaţa planetei este limitată, trebuie găsită o soluţie la problema locativă. Orice alt animal îşi construieşte cuibul sau bârlogul mult mai repede (raportat la durata vieţii) decât reuşeşte (sau nu!) omul să-şi permită o locuiţă decentă după standardele omeneşti.

•Consider că ideea fixă de a fi proprietarul locuinţei este imbecilă la scară macro, situaţia normală şi sustenabilă fiind a chiriei (care asigură şi o mai mare mobilitate), dar pentru aceasta ar trebui să existe un fond locativ uriaş administrat în mod public.

•Consider că transportul public trebuie să înlocuiască transportul cu autoturisme în centrul oraşelor.

•Consider că prioritatea de mediu numărul unu este plantarea de arbori capabili de fotosinteză (iar numărul doi, reciclarea gunoaielor), nicidecum măsuri dictatoriale precum interzicerea becurilor cu incandescenţă (în timp ce la Las Vegas se consumă gigawaţi pe prostul gust, şi în timp ce în hypermarketuri frigiderele deschise din raioanele de lactate, mezeluri, produse congelate irosesc 90% din energie răcind aerul din jur), ori certificatele de emisie de carbon (care, fiind tranzacţionabile, îşi pierd menirea de a limita emisia de CO2).

•Consider că problema încălzirii globale este prost înţeleasă, că datele sunt manipulate, temperatura medie globală incorect calculată, că nu este clar dacă este vorba de o încălzire globală sau de o bulversare totală a climei datorate multor altor cauze, şi că religia încălzirii globale maschează probleme cel puţin la fel de grave, cum ar fi existenţa noxelor industriale (CO2 nu este o noxă), creşterea radiaţiilor UV ca urmare a subţierii stratului de ozon, scăderea suprafeţei împădurite, ş.a.m.d.

•Consider că trăim într-o lume a prostului gust vizibilă de pildă în incredibila stupizenie a majorităţii programelor TV, dar şi a celor de la radio şi a presei scrise. Trăim un regres civilizaţional pe măsura progresului tehnologic, şi trebuie găsită o soluţie, fie ea şi o cenzură a bunului simţ (dar nu am putea găsi suficienţi “cenzori”).

•Consider că Uniunea Europeană este o organizaţie care distruge popoarele europene, fiind mai bolşevică decât Uniunea Sovietică, iar comisarii europeni, mai nocivi decât Comisarii Poporului. Suveranitatea unui popor al unei ţări membru UE este infinit mai mică decât cea a unei ţări membru CAER. Uniunea Europeană este o birocraţie uriaşă şi incredibil de obtuză, poate şi ca urmare a faptului că popoarele ţărilor membre tratează cu un relativ dezinteres alegerile pentru Parlamentul European, sabotîndu-şi astfel viitorul prin trimiterea tuturor oligofrenulor în cel mai înalt for european.

•Consider că organismele de conducere ale Uniunii Europene sunt corupte şi subordinate corporaţiilor multinaţionale, a căror politică imperialistă şi neoliberală o susţin, în detrimentul intereselor popoarelor ţărilor membre.

•Consider că România a fost condusă în ultimii 21 de ani de diverse găşti de trădători, care au subminat economia naţională, prin furt, prin neintervenţie, prin lipsa oricărei strategii naţionale, prin lipsa oricăror investiţii, prin acţiuni răuvoitoare, sau prin acţiuni favorabile unor corporaţii străine.

•Consider că împrumuturile contractate de România în folosul băncilor străine care operează în ţara noastră se califică de asemenea la înaltă trădare. Mai consider că Mugur Isărescu, cel mai longeviv om într-o poziţie de putere (după N. Ceauşescu), niciodată contestat de Occident, nu lucrează în interesul poporului român.

•Consider că vânzarea companiilor de stat din domeniul energetic şi a companiilor de distribuţie de utilităţi (acestea din urmă către Franţa, Germania, Italia) constituie de asemenea o subminare a economiei naţionale şi înaltă trădare. O companie de utilităţi publică, oricât de suboptimal ar fi administrată, nu trebuie să facă profit, pe când GDF-Suez şi EON Gaz trebuie să obţină profit, iar acesta este expatriat în Euro, nu în lei, afectând şi mai mult balanţa comercială.

•Consider că Mugur Isărescu este vinovat pentru neimpunerea cu adevărat a monedei naţionale în locul celor străine, prin aceea că facturile de telefonie, electricitate, gaz, şi altele sunt calculate în Euro, chiar dacă sunt plătite în lei. Acest lucru este absurd şi necinstit, firmele respective având majoritatea costurilor în lei, care este şi moneda în care se calculează salariile.

•Consider că băncile străine au înşelat cu bună ştiinţă clienţii români, pe deasupra ofertele lor, chiar în euro, fiind mult mai proaste în România decât în ţările de origine ale băncilor.

•Consider că România este o colonie de consum a Uniunii Europene.

•Consider că, prin acceptarea în UE a României şi a altor ţări cu justiţie nefuncţională şi cu o corupţie endemică, UE tocmai a confirmat că nu este construită în jurul unor principii, ci a unor interese economice.

•Consider că simplul concept de permis de muncă este imoral şi ar trebui desfiinţat peste tot în lume. Câtă vreme un cetăţean al planetei are dreptul să locuiască într-o ţară şi să-i respire aerul, dreptul la muncă trebuie să-i revină automat.

•Consider că progresul tehnologic fără creşterea nivelului de trai al tuturor şi fără scăderea duratei săptămânii de lucru nu este în nici un fel progres.

•Consider că aşa-zisele sesiuni de “team building”, practic impuse în mediul corporatist, sunt un atentat la viaţa personală a angajatului, nemaivorbind că sunt un exerciţiu de ipocrizie.

•Consider total anormal faptul că “notarii publici” sunt de fapt privaţi, lucrând astfel pentru profit, iar cetăţeanul plătind atât taxele percepute de stat, cât şi pe cele (de obicei mai mari) percepute de notar! Sistemul notarului ca profesiune liberală mi se pare un anacronism. Câtă vreme judecătorii (de pildă) sunt angajaţi ai statului, câtă vreme statul poate oferi avocaţi din oficiu, câtă vreme poliţiştii şi vameşii sunt tot angajaţi ai statului, de ce să fie notarii publici privaţi?

•Consider că orice sistem de asigurări obligatorii (pentru autoturism, pentru locuinţă) asigură o clientelă nemeritată firmelor de asigurări (care au în spate bănci, de obicei). Statul nu asigură prin lege clientelă pentru cofetari, brutari, cizmari, frizeri, dar asigură clientelă în mod forţat pentru asiguratori! În acest caz, ar trebui să existe asigurări de stat.

•Consider că, dacă aşa-zisul comunism este o utopie, atunci aşa-zisul liberalism este o utopie cel puţin la fel de mare: o economie lăsată 100% liberă, fără vreo măsură antitrust şi fără vreo limitare legală, va evolua în mod natural (prin concentrarea de capital) către carteluri, oligopoluri, monopoluri, negând astfel însuşi competiţia şi făcând imposibilă libera iniţiativă, ambele atribute fundamentale al pretinsei economii liberale! Iar intervenţia statului pentru a preveni ca aşa ceva să se întâmple echivalează de fapt cu un intervenţionism în scopul salvării… liberalismului!

•Consider că, deşi toţi oamenii ar trebui să se bucure de aceleaşi drepturi (educaţie, sănătate, muncă, etc.) şi de aceleaşi şanse în viaţă, aceştia nu ar trebui să poată vota înainte de a trece un test care să confirme înţelegerea de către aceştia a sistemului de drept, a chestiunilor în discuţie, a bazelor funcţionării economiei, a capacităţii elementare de a face deducţii logice şi de a emite judecăţi de valoare. Tot aşa cum un conducător auto trebuie să treacă un test pentru a obţine dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice – şi aceasta, spre binele public, pentru siguranţa celorlalţi! –, tot aşa şi un alegător ar trebui să poată dovedi că nu votează la voia întâmplării, în funcţie de care om politic îl mituieşte cu 2 litri de zahăr sau cu un lighean de plastic! În condiţiile în care nivelul de educaţie este în continuă scădere după 1990, îmi permit să cred că nu orice imbecil needucat are dreptul să-mi hotărască mie soarta! Reamintesc faptul că Adolf Hitler şi Benito Mussolini au ajuns la putere prin alegeri libere, tocmai datorită lipsei de cultură politică şi a lipsei de discernământ a alegătorilor!

•Consider că românii din afara graniţelor ţării nu ar trebui să se bucure de dreptul de vot. Nu spun aceasta pentru că Traian Băsescu a fost ales practic de străinătate, care netrăind aici, a fost neinformată, ci în primul rând pentru că un român din diaspora îşi poate permite să facă orice fel de experimente sociale cu cei de-acasă, votând pentru vreun nou Hitler sau Stalin, că doar nu el trage ponoasele în cazul unei alegeri greşite! Cei care votează trebuie să suporte consecinţele votului lor!

•Consider că sistemul politic românesc este corupt până acolo încât nu suportă remediere în condiţiile sistemului legal pe care şi l-a creat el însuşi. Ţara asta nu poate deveni democratică şi funcţională prin alegeri libere, ci numai prin încă o revoluţie, care însă nu va avea loc niciodată. Orice măsuri ar fi luate în cadrul sistemului de drept actual ar fi doar paliative, cârpeli, frecţii la picior de lemn. Iar apartenenţa la UE nici nu permite acestui popor schimbări radicale.

•Consider că România are nevoie de o lege precum Legea 18/1968 a controlului averilor. Averile a căror provenienţă nu poate fi justificată (prin venituri pentru care s-au plătit impozite) trebuie confiscate în proporţie de 80%.

•Consider că sistemul actual de taxe şi impozite pe salarii, precum şi de asigurări sociale, este un furt calificat, dar aceasta nu contrazice credinţa mea în dreptul oamenilor la asistenţă medicală gratuită şi la o pensie de stat decentă!

•Consider că existenţa numărului nenatural de mare de Persoane Fizice Autorizate ori de microîntreprinderi cu un singur angajat (la care se poate adăuga nevasta) reprezintă o modalitate de evaziune fiscală prin plata impozitului pe salariu şi a contribuţiilor de sănătate corespunzătoare salariului minim, aceasta în condiţiile în care majoritatea acestor PFA desfăşoară aceeaşi activitate cu salariaţii obişnuiţi ai firmelor pentru care lucrează cu contract de prestări de servicii.

•Consider că sistemele private de pensii (în fapt, fonduri de acumulare) nu doar că nu satisfac nevoile pentru care au fost create şi că sunt un furt aşa cum sunt ele implementate în România, dar mai consider că ideea de a obliga unele categorii de vârstă să contribuie la ele (“pilonul trei”) nu putea veni decât unor oligofreni: ce om normal ar putea să creadă că sistemul public (de tip bismarkian, pay-as-you-go) poate fi salvat de la faliment prin… diminuarea numărului celor care contribuie la el!

•Consider că existenţa statului Israel bazată pe istoria de acum 2000 de ani este o aberaţie, şi că stă la baza terorismului musulman de astăzi. Majoritatea conflictelor actuale n-ar fi existat în absenţa statului Israel şi a susţinerii americane a acestuia. Răspunderea revine însă britanicilor, a căror promisiuni au stat la baza naşterii mişcării sioniste. Trebuie remarcat că, înainte de apariţia mişcării sioniste, rabinii se opuneau ideii de întoarcere în Ţara Sfântă, din motive religioase. Este bizar cum promisiunile britanicilor i-au făcut să-şi schimbe ideologia cu 180 de grade!

•Consider că separarea Statului de Biserică este esenţială, şi că România secolului 21 este un stat fundamentalist ortodox. Religia nu are ce căuta în şcolile publice (în Franţa, ea a dispărut ca urmare a unei legi din 1905!), iar preoţii nu au de ce să fie plătiţi de la bugetul de stat!

•Consider că preponderenţa credinţei religioase asupra ateismului şi agnosticismului, chiar şi în condiţiile cunoaşterii ştiinţifice contemporane, este cea mai bună dovadă că specia umană decade."