Unu' de-o freacă pe dreapta se oripilează şi baletează graseiat(licenţă poetică!) printre concepte pentru că o tanti care scrie la CriticAtac pomeneşte despre "datoria asocierii proletare"! Vai, cum se poate să fie "proletari" Ernu şi Rogozanu! "Mă, voi vă simţiţi proletari? Voi sunteţi elite, cum vă amestecaţi cu "ăştia"?
Să zicem că comunismul post-modern, care este, e de porc şi masturbare intelectuală. Dar nu mai de porc şi mai masturbare intelectuală decât dreapta mimetică şi populistă pe care o susţin A' lu' Gică şi ai lui. Dar aştept de la suavul Fumurescu o reacţie la fel de oripilată şi la vorbele tovarăşului lui de idei Mihai Giurgea, care scrie cu evidente orgasme intelectuale, ca orice labertarian român verde, astea: "Tinerii spanioli care au protestat la Madrid împotriva șomajului au fost călcați in picioare de politie. Ca sa fie clar: joburi sunt, dar junilor șomeri nu le convin…salariile! Preferă sa stea degeaba pe ajutoare sociale. M-au uns pe suflet urletele manifestanților, cărora evident nu le venea sa creadă cum politia ii izbește cu sălbăticie peste bot cu bastoanele de cauciuc. Nu erau obișnuiți! Mi-a plăcut mai ales o fata care se uita cu ochii mari, exact înainte sa primească ditamai bocancul peste mutră...
Române, vezi cum iți moare copilul de foame? A făcut pneumonie de frig? Vezi că n-ai bani sa-i iei ampicilină? Păi nu ti-a promis statul ca te îngrijește? Ia uite ce casă are nenea senatorul! nenea liderul sindical! sau nenea asfaltatorul! Ia uite ce mașini au! Dacă ii jefuiești casa, îți salvezi copilul! Dacă le arzi mașina, te răcorești. Iar dacă le înfigi capul intr-o teapa si dansezi cu el prin piața Victoriei, te răzbuni pentru toata bătaia de joc indurata in viața ta!” (ce guvern anume va fi atunci in palatul Victoria? Păi nu mai are nici cea mai mica importanță, vă asigur!)
Desigur, după ce românii vor arde ce este de ars, după vor decapita ce este de decapitat, vor descoperi ca tot n-au făcut rost de bani. Așa se întâmplă cu toate revoluțiile. Si atunci va începe un regim cu adevărat de dreapta. Nu gluma asta care se cheamă PDL! Și abia după aceea, România va cunoaște cu adevărat ordinea, disciplina și eficiența."
Are câteodată şi Gulagul rostul lui...
PS: nu vă împiedicaţi de titlu. Este un semn de exasperare, şi nimic altceva. De ce exasperare? Pentru că nimeni nu mai reacţionează când cretini precum Giurgea debitează enormităţi la foc automat, cu ură de clasă de cea mai pură extracţie. Aştept să citesc la el, sau la altul ca el, ceva de genul: "Gulagul şi Holocaustul sunt, ca orice lucru făcut de stat, două eşecuri. Socialiştii, fie că sunt comunişti, fie că sunt fascişti, nu ştiu calcul economic. Altele ar fi fost rezultatele dacă erau lăsate să se exprime liber forţele vii ale pieţei, dacă intervenea concurenţa!"
Punem pariu că toţi decervelaţii care populează aşa-zisa noastră dreaptă ar apluda fericiţi?! Aşa e când pierzi orice legătură cu realitatea şi ajungi să crezi orbeşte tot ce scriau nişte unii acum coişpe mii de ani...
PS: nu vă împiedicaţi de titlu. Este un semn de exasperare, şi nimic altceva. De ce exasperare? Pentru că nimeni nu mai reacţionează când cretini precum Giurgea debitează enormităţi la foc automat, cu ură de clasă de cea mai pură extracţie. Aştept să citesc la el, sau la altul ca el, ceva de genul: "Gulagul şi Holocaustul sunt, ca orice lucru făcut de stat, două eşecuri. Socialiştii, fie că sunt comunişti, fie că sunt fascişti, nu ştiu calcul economic. Altele ar fi fost rezultatele dacă erau lăsate să se exprime liber forţele vii ale pieţei, dacă intervenea concurenţa!"
Punem pariu că toţi decervelaţii care populează aşa-zisa noastră dreaptă ar apluda fericiţi?! Aşa e când pierzi orice legătură cu realitatea şi ajungi să crezi orbeşte tot ce scriau nişte unii acum coişpe mii de ani...
6 comentarii:
"Sapand" pe net, am gasit asta:
http://www.youtube.com/watch?v=LOmh3jcV28g&feature=related
Asta apropo de bocancul ala. Si de multe altele.
Uitasem; AXIOMA - Giurgea e un idiot.
Nenii astia, Aligica, Giurgiu si alti scotatori de rafale de rahat in serie ar trebui sa faca un mic stagiu pe la canal. Nu de alta, sa invete naibii sa faca ceva folositor in societate, si dup-aia sa caste gura sa dea lectii si "idei" din astea "moderne". Astia n-au nimic comun cu nici o dreapta, sint doar niste prostovani galagiosi, care traiesc pentru ca cineva ii baga in seama, ii crede, le plateste o piine.
Propun sa se inceapa "decapitarea" chiar cu taietorii astia de frunza la ciini, da' mi-e teama ca astora n-i ce sa le tai...
Giurgea e ignorat de absolut toată lumea, chiar şi de labertarieni ca Aligică şi Fumurescu. E un hitler mic care se visează mare, însă asta n-o să se întâmple niciodată fiindcă e mult prea prost. Aligică e ceva mai periculos pentru că e mai subtil, deşi "gândeşte" la fel. De fapt indivizii ăştia sunt nişte epave umane lipsite de orice simţ moral. Au luat doctrinele socialiste şi le-au întors pe dos, considerând că exploatarea e necesară şi "proletarii" îşi merită soarta. Labertarienii ăştia îşi justifică amoralitatea cu o caricatură a teoriilor darwiniste, uitând că indivizii sunt cam întotdeauna mai slabi decât colectivele. Ei se cred fiinţe supreme dar sunt inferiori furnicilor.
P.S. nu critic teoria evoluţiei, doar caricaturizarea ei. Mai toţi evoluţioniştii, de la Darwin la Dawkins, au fost şi sunt oripilaţi de ideea de a aplica principiul "survival of the fittest" societăţii umane.
Apai uniilibertarieni de pe la noi ar da primii coltu' daca ar fi pe-aia dreapta, adica chiar ar minca numai ce ar cistiga singuri, in conditii de concurenta totala. Eu daca nu calculez masini pot sa invat sa pingelesc pantofi, aia la ce minti inchise si suficiente au nu invata nici cit ciinii vagabonzi, pe unde se trece strada. Ar fi o idee daca ne-am testa practicind ceea ce predicam, s-ar mai imputina elucubratiile...
Fluieratorule, in cazullor s-ar extrapola aia cu "sa faci ce spune, nu ce face"
Din lumea celor care nu cuvântă: De ce ar trebui să mă ocup de „justificarea inegalităţii sociale“?. Dreapta mănâncă căcat cu polonicul.
Cică:
«„de ce e nevoie să justific inegalitatea socială?“. Ca să justifici din punct de vedere intelectual ceva, trebuie să existe o anumită discordanţă între realitatea empirică a acelui ceva şi „încadrarea“ lui în sistemul nostru de convingeri. Cu alte cuvinte, ca să justifici realitatea inegalităţii sociale trebuie să admiţi că ceva nu este în regulă cu ea. Acum, poţi face lucrul acesta în trei feluri: să sugerezi că inegalitatea, deşi reală, nu pare să fie posibilă şi să oferi un argument transcendental în favoarea posibilităţii ei. Mă îndoiesc însă că cineva se poate încumeta pe un asemenea drum, de vreme ce nimic nu poate întemeia ideea că egalitatea este condiţia de raţionalitate a evoluţiei sociale. Această cale duce însă către acceptarea unor teze metafizice complet inacceptabile pentru un investigator onest.
A doua manieră de a „justifica“ inegalitatea este morală. Dar, şi aici, ar trebui să accept că există un deficit de înzestrare morală care însoţeşte în mod inevitabil inegalitatea socială, în vreme ce asumă că starea socială ideală din punct de vedere moral este una a egalităţii maxime. Aceasta este însă o presupoziţie a stângii pe care intelectualii de această extracţie încă sunt chemaţi să o demonstreze şi pe care nu mă simt în niciun fel obligat să o asum ca premisă a analizei „dreptăţii sociale“. Nu găsesc deloc că egalizarea veniturilor printr-o redistribuţie operată de stat trebuie considerată o condiţie a reducerii sărăciei şi „suferinţei sociale“ sau calea de a aplana conflictele sociale. Dimpotrivă, toate experienţele de inginerie socială în sensul „egalizării“ veniturilor au sfârşit prost, în sensul accentuării şi extinderii sărăciei şi suferinţei. Aceasta nu este o pledoarie pentru „darwinism social“ sau alte formulări dragi socialiştilor şi care nu au nimic de-a face cu o gândire de dreapta, ci reafirmarea unui principiu conservator al „modestiei“ sociale, în care realizarea fericirii şi eliminarea suferinţei depind de enorm de multe aspecte sociale, iar abordarea intervenţionist-egalitaristă a statului nu face de obicei decât să strice mai mult decât rezolvă. Să susţii un ideal egalitarist de eliminare a sărăciei şi suferinţei prin intermediul unui stat binevoitor poate părea o dovadă de generozitate şi de nobleţe sufletească, o chestiune care te face să te simţi bine cu tine însuţi. Mult mai dificil, atât din punct de vedere intelectual, cât şi moral, este să accepţi că sărăcia, suferinţa, la fel ca şi bogăţia sau fericirea nu au nimic de-a face cu (in)egalitatea socială. Încă o dată, sarcina demonstraţiei revine intelectualului socialist, el trebuie să justifice de ce egalitatea este mai de dorit şi pentru cine.»
Trimiteți un comentariu