Se întâmplă în România

Am spus, şi nu o dată, că bogăţia unei naţiuni depinde tot mai mult de calitatea ideilor care stau la baza politicilor publice. Din păcate, în România politicile publice sunt fie calchiate după unele din exterior, fără măcar un efort de adaptare la realităţile autohtone, fie sunt generate de indivizi care gândesc precum cei din care voi cita mai jos. Şi veţi înţelege, dacă n-aţi înţeles încă acest lucru, că ţării ăsteia îi merge prost în  primul rând pentru că elitele ei gândesc prost.

Aşadar, un mai vechi client al meu, Bogdan Glăvan, profesor universitar, a găsit soluţia problemelor din educaţie şi sănătate: "Un prim pas în direcția corectă ar fi dacă am recurge urgent la reducerea dimensiunii lui la jumătate, prin privatizarea sectoarelor publice și prin reducerea impozitelor. Școlile să fie date celor care lucrează în ele, spitalele de asemenea – profesorii și doctorii vor deveni proprietari și vor fi stimulați să se îngrijească de ceea ce oferă. Finanțarea publică a drumurilor ar trebui să înceteze – doar așa vom reuși să avem și drumuri, nu doar bani cheltuiți pentru ele. Nenumăratele ajutoarele sociale să dispară, ca și salariul minim. Contribuțiile la asigurările sociale (10% din PIB) să fie eliminate iar sistemul de pensii publice să fie păstrat doar în ceea ce privește plățile către actualii pensionari. Impozitul pe profit (2,3%din PIB) și impozitul pe venitul personal (3,5% din PIB) să dispară.

Pe termen foarte scurt veniturile statului s-ar reduce la jumătate, de la circa 30% din PIB la aproximativ 15%. Foarte curând însă, inițiativa privată – astăzi sufocată de cotizații, taxe, peșcheșuri și alte forme de tribut, înglodată în cerințele imposibile din Codul Muncii și deturnată către trândăvia alimentată de comenzile de stat – ar duce la repornirea economiei, de data aceasta pe baze sustenabile, adică respectând preferințele consumatorilor, nu indicațiile, orientările sau strategiile birocraților autohtoni, vest-europeni sau din altă parte. Românii vor fi liberi, și libertatea îi va face fericiți."

Credeţi că individul a mers mai departe de obsesiile lui, să facă o simulare, să vadă ce s-ar întâmpla dacă ar fi cineva atât de dobitoc să-i aplice soluţiile? S-a întrebat vreodată de ce ţări mai bogate şi mai dezvoltate decât România nu au introdus aşa ceva, că sistemele sunt mixte, că nivelul nostru de sărăcie ar fi dus la paroxism fără o minimă redistribuţie a veniturilor în societate, că România se va rupe complet de lumea civilizată?

Alt individ, şi el client al meu, Cristian Păun, dedică o odă bogaţilor, pe care, vezi doamne, îi urăsc socialiştii. "Socialiştii îi urăsc pe “bogaţi” şi pentru că, abţinându-se de la consum, sacrificându-şi familia, ei adună averi pe care apoi le tezaurizează într-un mod “nedrept” pentru societate. Capitalul ar trebui să circule aşa cum vor socialiştii nu să stea imobilizat în conturile sau buzunarele “bogaţilor”. Se uită că bogaţii înţeleg mult mai bine decât socialiştii ce înseamnă alocarea capitalurilor în condiţii de risc şi incertitudine şi că tezaurizarea este similară adesea cu sterilizarea banilor, sporind puterea de cumpărare a tuturor celorlalţi (inclusiv al săracilor).

Ura socialiştilor împotriva bogaţilor pleacă şi de la faptul că, ajungând “bogaţi” (uneori după generaţii de acumulare), aceşti oameni nu mai lucrează şi nu mai ştiu cum e să pui mâna pe ciocan şi nicovală şi să faci bătături în palmă. Socialiştii uită orele de nesomn, stresul provocat de faptul că “bogatul” munceşte cu mintea şi caută în felul lui noi oportunităţi de piaţă. De multe ori, “bogăţia” are ca scop final tocmai scăparea de această muncă epuizantă prin cumpătare şi prin plasarea economiilor în mod inteligent (muncesc mai mult o perioadă, pun deoparte bani şi îi investesc cu cap pentru ca apoi să mă bucur de rezultatul muncii mele). Ieşirea din mizerie este o virtute şi nu un păcat.

Socialiştii latră pe la toate colţurile cât de ticăloşi sunt “bogaţii”, adevăraţi “stăpâni de sclavi” deşi se uită că trăim vremuri în care există libertate deplină de a te angaja ca salariat la un “stăpân” sau altul sau chiar de a deveni tu însuţi “stăpân” dacă înţelegi cum stă treaba cu riscul şi incertitudinea. Confundând “egalitatea de şansă” cu “egalitatea de rezultat”, socialiştii scot în prim plan prin discursul lor “privilegiile” pe care le are un “bogat” prin comparaţie cu un “sărac”. Foarte mulţi dintre noi suntem săraci nu pentru că nu am avut vreo şansă ci pentru că, fie statul prin politicile sale ticăloase ne doreşte săraci şi uşor manevrabili din punct de vedere electoral, fie nu ştim ce să facem cu şansa noastră (facem şcoli de dragul unor diplome nu de dragul unor competenţe, ignorăm tot ceea ce înseamnă cultură, erudiţie).

 Piaţa liberă crează acei bogaţi care într-adevăr merită să ajungă bogaţi. Cu cât socialismul e mai dezvoltat într-o naţiune, cu atât sistemul de valori se inversează (cei care merită să fie bogaţi sunt marginalizaţi, exploataţi şi agresaţi pentru ca bunăstarea lor să ajungă la toţi sau, chiar mai rău, sunt torturaţi, închişi, împuşcaţi în cap). Alte acuze la adresa “bogaţilor” clamate în mijlocul agorei de socialişti ar fi legate de obsesia lor pentru maximizarea profitului lor din toate acţiunile pe care le întreprind: “bogaţii” poluează mai mult, “bogaţii” urmăresc monopolul cu orice preţ eliminând din piaţă pe oricine ar dori să îi concureze. “Bogaţii” fac fraude mai multe şi de valoare mai mare, “bogaţii” discriminează având cluburile lor exclusiviste, “bogaţii” au arme şi au gărzi de corp...

Cea mai mare grijă pentru săraci o vor avea tot bogaţii. “Bogaţii” sunt o valoare pentru o naţiune şi ei trebuie daţi exemplu şi nu agresaţi sau blamaţi cu ură. ”Ticăloşia” şi “lăcomia” bogaţilor este creatoare de valoare şi de şansă pentru cei săraci. Socialiştii trebuie să înceteze să îi mai mintă pe cei săraci şi, în loc să le cânte în strună, ar trebui să promoveze un respect pentru tot ce înseamnă “bogăţie” şi “valoare autentică”. Nu o vor face însă niciodată pentru că e contrar obiectivelor lor."

Ce dracu' să mai spui după ce citeşti astea, scrise de un profesor universitar? Şi ne mirăm că tinerii români se resemnează cu soarta lor sau fug ca dracu' de tămâie de ţara asta? Cum ar putea înţelege el că, spre exemplu, în România educaţia a devenit privilegiul celor bogaţi?

 Şi ca lucrurile să fie şi mai groteşti, în ţara în care s-a murit pentru revenirea la democraţie, un ministru al guvernului României, Daniel Funeriu,  nu vrea să discute cu liderii unei organizaţii studenţeşti, pe motiv că au arătat partizanat politic. De când le este interzis cetăţenilor români aderenţa şi la alte partide decât PDL? Am revenit la regimul partidului unic şi n-am aflat noi?

Iar când se află că 95% dintre cei din sistemul educaţiei naţionale sunt împotriva ministrului, tot se găseşte cineva să spună că ăia 95% sunt vinovaţi, că nu-i înţeleg geniul şi nu vor schimbarea!

Toate astea se întâmplă în România, ţara ideilor proaste şi a proastei guvernări...

PS: celor care vor să-mi reproşeze că n-am scris despre Congresul PSD şi despre programul lor de guvernare le spun că acest post tocmai ele este vorba. Acum se văd mai bine diferenţele de gândire şi de abordări între stânga şi dreapta. Dar ca să le vezi, trebuie să treci dincolo de aparenţe şi să laşi ideile preconcepute pe seama fanaticilor unei dogme sau alteia.