Politicieni de duminică

Ştiu, azi e luni, dar covârşitoarea majoritate a politicienilor români există cu precădere duminica. Atunci când bat câmpii mai mult decât de obicei, după modelul inaugurat de Încrucişător, când era Primar General, şi ţinea conferinţe de presă duminica la prânz, când era tot românu' în tandreţuri cu sarmaua sau cu ceafa cu cartofi prăjiţi. Şi cu berea la PET sau şpriţul de "Dealurile Chimiei". Ca atare politica de duminică este, în esenţa ei, despre nimic. Este  doar un mod de a ocupa spaţiul public cu căcaturi, debitate cu morgă sau, dimpotrivă, cu aere de Caţavencu, pentru a se vorbi despre tine. Doar că politica de duminică este un soi de efemeridă, care nu trăieşte mai mult decât siesta şi, la cei cu o digestie mai dificilă, până la primul laxativ.

Din păcate pentru noi, că noi luăm peste bot consecinţele acestui mod infantil de a face politică, pe drumul deschis de băsescu s-a repezit toată gloata de politicieni de ambe sexe, şi de variate ideologii(variate e mult spus, dar ne place să ne amăgim cu existenţa pluralismului politic în România). În praful ridicat de ea, de gloată(sau turmă, depinde ce se vede prin praf) se învăluie toate problemele de fond ale economiei şi ale societăţii, care dispar ca prin farmec, înlocuite fiind de tot felul de teme periferice şi irelevante, tratate infantil şi maniheist.

Îmi pare rău să constat cât de prost politician poate fi Crin Antonescu. O fi vorbind el bine, dar discursul lui nu are substanţă, nu are strălucire şi este uitat imediat ce a fost rostit. Uită prea repede că satisfacţia ascultătorului, de genul "ce bine i-a zis-o!" nu durează mai mult de zece secunde din momentul în care zicerea a fost receptată.

Nu mă aşteptam de la Antonescu să fie prea fericit de faptul că va trebui să coopereze cu PSD într-un proiect de guvernare. Nu a făcut-o prea convins nici în 2009, când l-a sprijinit pe Geaoană. Nu reuşeşte să internalizeze ideea că este constrâns de realităţi(şi de aşteptările populaţiei) să guverneze alături de PSD. Nu este capabil să înţeleagă de ce este obligat la o astfel de guvernare: pentru că România are nevoie, simultan, de măsuri de liberalizare a economiei, şi de măsuri de protecţie socială, pentru că fără ele, fără acest mix de politici, nu avem nicio şansă de a ieşi din fundătura în care ne-au dus alţi "dreptaci". 

O alianţă se construieşte pe încredere, nu pe politica faptului împlinit. Antonescu a încercat să oblige PSD să facă lucruri pe care a declarat public că nu le va face. A numit un guvern din umbră, a pronunţat trei nume de posibili premieri, a încercat să forţeze mâna PSD pentru a veni cu un posibil premier înainte de a fi trecut Moţiunea de cenzură. Mai mult, a respins propunerea PSD de a da aceleaşi mandate ca şi până acum UDMR, într-un viitor guvern PSD-PNL. 

În acest fel a micşorat gradele de libertate ale PNL în negocieri. Şi a promovat constant imaginea unei viitoare coaliţii de guvernare conflictuale şi disfuncţionale. Practic, a demostrat oamenilor că NU există nicio deosebire între actuala coaliţie şi alternativa la ea. De ce? Cred că din prea mult orgoliu, din narcisism şi din superficialitate. Îmi pare rău, dar n-a învăţat prea multe în două decenii de politică.

În această afacere a Moţiunii mult mai matur şi mai echilibrat a fost Victor Ponta. Nu ştiu cât a contat el în asta, şi cât influenţa lui Ion Iliescu şi a lui Adraian Năstase. Cert este că Ponta are, prin atitudine matură, un ascendent asupra lui Antonescu. Fie şi pentru faptul că a fost consecvent în poziţiile asumate.

De cealaltă parte a baricadei, la PDL, nu vedem decât isterii pe tema "loviturii de stat", de un comic perfect. Videanu, Flutur, Nuţica, sunt tot atâtea fantoşe cu aere de mari politicieni, nulităţi absolute, pe care orice sistem politic sănătos le-ar fi rejectat ca pe nişte gunoaie. Despre UDMR ce să mai spun? Este curva politică perfectă, absolut amorală, care a dus urmărirea interesului propriu la o perfecţiune vecină cu voma. Iar UNPR nu există, deci nu avem despre ce discuta. 

Indiferent dacă trece sau nu Moţiunea, ea va face totuşi istorie. Pentru că va marca eşecul politicii de duminică. Dacă nu se schimbă nimic miercuri, furia străzii, care va urma, pentru că situaţia socială şi economică s-a degradat vizibil, şi nu există semne că ar putea să se inverseze trendul, actuala clasă politică va fi strivită de nemulţumirea populară. La vot, evident, cu toate că unii şi-ar pute-o fura şi altfel, deşi nimeni nu-şi doreşte violenţă în stradă.  Nu cred însă că strada va putea pune altceva mai bun în loc. Deciziile luate la furie, şi din frustrare, sunt cele mai proaste. Oricum, nu ne aşteaptă vremuri bune...