Cum am mai spus, nu sunt expert în ştiinţa educaţiei, şi nu am discutat desprea acest subiect decât din perspectiva omului care a trecut printr-un sistem care, tu toate limitele sale, mi-a oferit mai multe oportunităţi de succes bazat pe educaţie decât o face actualul sistem, "reformat" conform "normelor" europene. Abordarea mea este, deşi empirică, mai corectă şi de mai mult bun-simţ decât cea a unor experţi, care se lasă purtaţi de mode şi seduşi de idei simple, dar proaste.
Este ilogic să ceri mai puţin efort intelectual din partea elevilor şi studenţilor, şi în acelaşi timp să clamezi că doreşti să construieşti o "societate a cunoaşterii". Cu cine s-o faci? Cu oameni care abia pot citi un text, şi care nu înţeleg ce citesc? Deşi fac o mulţime de ani de şcoală? Ăstora le cerem "competenţe"?
Un Raport al Comisiei Europene din 26 noiembrie, care va fi prezentat spre aprobare Comitetului de miniştri în februarie 2010 arată că un elev european din patru, la vârsta de 15 ani, nu ştie să citească sau nu înţelerge ce citeşte. Citez din textul explicativ al Raportului(mergeţi şi la Anexe, unde sunt date detaliate despre România):
"Un singur obiectiv a fost atins, şi anume creşterea cu 15% a numărului de absolvenţi de studii universitare în matematică, ştiinţele naturii şi ştiinţe tehnice, din care o proporţie mai mare de femei.
Pentru alte trei obiective (participarea la activităţi de învăţare de-a lungul vieţii, reducerea ratei abandonului şcolar în învăţământul secundar şi superior, absolvirea studiilor în învăţământul secundar superior) s-au înregistrat unele progrese. Însă, în ansamblu, statele membre nu şi-au atins obiectivele fixate.
În ceea ce priveşte cel de-al cincilea obiectiv (îmbunătăţirea competenţelor de lectură ale elevilor în vârstă de 15 ani), UE nu a reuşit să-şi respecte angajamentul luat şi situaţia s-a agravat, în raport cu cea înregistrată în urmă cu 10 ani."
Cu alte cuvinte, s-a petrecut un efect de polarizare educaţională, similar polarizării economice şi sociale, determinat de aceeaşi abordare imbecilă neo-liberală, în care educaţia este o marfă şi piaţa rezolvă totul.
În acest Raport se găsesc unele dintre elementele care au stat la baza unui material asemănător, cel al Comisiei de la Cotroceni. Şi care a folosit datele statistice conform uneia dintre legile lui Murphy: "Când ai suficiente date statistice, poţi demonstra ORICE!".
Mă tem că, deşi diagnosticul pus sistemului este corect, tratamentul este greşit. Şi că lucrurile se vor înrăutăţi, dacă mergem pe acelaşi drum.
2 comentarii:
Bine pusă tema. La Antena 3 a fost un mini-reportaj în care cîţiva tineri au fost întrebaţi : ce s-a întîmplat la 1 Decembrie 1918 ? Toţi, dar absolut toţi tinerii intevievaţi au ridicat din umeri !
Despre asta vorbim, despre această reformă, despre tineri care îşi fac temele copiind de pe internet.
Nu mai stiu ( direct ) cum mai e scoala în România acum. Am lucrat în învatamînt în tara ( înainte de '89). Scoala era asa si asa. Erau scoli unde se facea carte si scoli unde se pierdea timpul. Si daca vrei, dezamagirea mare vinea din învatamîntul superior unde cu foarte putine exceptii nivelul era mult scazut iar programa si metodica era depasita la fel ca si multi din profesori sau dotarea tehnica. Si acum cred ca scoala serioasa ( acolo unde se facea) era cu precadere în cei 12 de ani preuniversitari . Lucrînd în mediul universitar în Canada pot sa spun ca scoala la acest nivel ( universitar) era mai performanta. însa cel preuniversitar de stat era varza. Daca vroiai sa'ti faca copilul cît de cît scoala îl dadeai la scoli private. Acum uitîndu'ma la ce învata copiii mei în Belgia ( sau mai bine spus la cît nu învata) ma îngrozesc. Nu stiu sincer ce o sa fac. O scoala privata m'ar costa în jur de 1000€ pe luna (pentru doi copii). si înafara ca acolo se aduna copiii celor cu bani tot nu am certitudinea ca se învata carte. E o problema la care nu m'am gîndit niciodata cînd am plecat din tara. Daca si în România se adopta directia de învatamînt din europa occidentala , atunci poti fi sigur ca totul într'o existenta se va rezuma la banii si relatiile pe care le mostenesti. Restul "reusitelor" pentru omul de rînd sunt subiecte de telenovele si de film gen "slumdog millionaire"
la fel de tragic mi se pare ceea ce'mi spunea o buna prietena ce lucreaza si acum în învatamînt este ca prea putini copii buni se îndreapta acum spre o cariera profesorala. În felul asta ( ca si în alte domenii) se pierde un savoire faire si daca te trezesti într'o zi ca nu ai profesori de unde rezultate în învatamînt?
În concluzie nu tot ce vine din occident e si bun si potrivit pentru România.
Trimiteți un comentariu