Se pare că musiu a lu Gică( a se citi Dragoş Paul Aligică) devine un client permanent al acestui blog, la capitolul "cunoaşere inutilă". Azi comite un soi de analiză, lungă de-un cot, care se poate rezuma în câteva cuvinte: PNL ne încurcă pe drepta, PNL trebuie să dispară. În loc s-o spună p'a dreaptă, omul nostru fiind din ceata de pupinbăseşti cu patalama, o zguduie şi-o ocoleşte, cu citate multe, cum îi place lui, de te ameţeşte, când argumentul e simplu: "aşa vrea pula lui!" El fiind nepreţuitul, unicul, fenomenalul, Marele Machitor de la cârma bamporului numit România.
Ce e de râsul curului în această afacere este faptul că demonstraţia pleacă de la o premiză falsă: a coaliţiilor în triade. Nu ne aflăm în situaţia descrisă de a lu' Gică: există în Parlament, singurul care contează atunci când se confirmă formulele de guvernare, cinci grupuri politice, nu trei, plus independenţii, pe care, cu gugoşi, cu stele, Pulea Vodă tocmai ce îi înrolă în oastea lui: PSD, PDL, PNL, UDMR, minorităţile şi independenţii genearalului de izmene Oprea.
De fapt, alta este durerea lui Pulea Vodă, exprimată aici de a lu' Gică: "coaliţiile rebele", înţelegând în cazul de faţă alianţa, conjuncturală, PSD-PNL. "Coalitiile in triade sunt, asadar, un proces - ele pun o problema continuu, niciodata rezolvata. Stabilitatea automata, echilibrul static in triade este un miraj. Aparenta echilibrului este intotdeauna rezultatul unui laborios efort strategic. Cu alte cuvinte, arta managementului si a leadershipului (si prin implicatie arta politicii) consta, in mare masura, in arta anticiparii si a combaterii formarii coalitiilor rebele."
Păi, jupâne, ditai ceata lui Papuc de analişti, pupincurişti şi gurişti nu a prevăzut şi apoi nu a putut împiedica formarea coaliţiei rebele, care i-a dat-o fix în pifometru Sublimului Conducător, şi nu o dată, ci de vreo patru ori, cu suspendare cu tot? Apăi dragă domnule Gică, esteţi nişte proşti! Cu toate lecturile voastre din marele sociolog Simmel, ăla cu tribu'. Doar că ăştia nu e trib, e şatră, şi în şatră altele e regulile!
"Dinamica triadelor este data de o combinatie intre logica interna a relatiei intre cele trei parti si logica contextului social in care triada se configureaza. Deducem de aici ca este naiv sa credem ca o situatie precum cea cu care se confrunta scena politica romaneasca acum are un deznodamant predeterminat de logica inflexibila a vreunei legi sociale universale.Acestea find zise, sa nu uitam, insa, ca gradele de libertate privind combinatiile posibile in triade raman, de fapt, foarte limitate.
Este inevitabil ca intr-o triada ierarhica se vor foma niste coalitii. Iar logica prin care procesul este pus in miscare va fi intotdeauna dezarmant de simpla. De pilda, A (adica PDL-Basescu in cazul nostru) va opera mereu in umbra pericolului implicit al unei coalitii dintre B si C, indiferent de circumstante. In special atunci cand acesta considera ca B are de castigat foarte mult de pe urma coalitiei rebele, situatia devine exploziva.
In acelasi timp, B (adica PSD in cazul nostru) este constient ca o coalitie AC l-ar transforma in perdantul troicii, fara prea mari costuri pentru A sau C. Si, din moment ce nu poate avea o coalitie BC, el va prefera o coalitie AB, decat nici una. Intelegem acum mai bine de ce viata in triade este un continuu dans al suspiciunii si al anticiparii, un joc al manevrelor duplicitare intr-un perimetru combinatoriu de o ingustime sufocanta. Intelegem de mai bine si ceva din politica romaneasca. Trist, dar adevarat.
Daca asa stau lucrurile, duplicitatea si tradarea in sistem nu sunt nici exceptionale, nici accidentale, ele sunt, in realitate, structurale: fac parte intrinseca din insasi mecanica functionarii sistemului!Si cum ar putea fi altfel? A se gandeste continuu daca si cum sa formeze o coalitie cu oricare dintre B sau C, inainte ca cei doi sa se alieze intre ei. Pe care sa-l aleaga? Coalitia AC este tentanta. In principiu, C ar prefera sa se alature lui A decat lui B. Mai mult, din moment ce B reprezinta un pericol mai mare la adresa autoritatii lui A, ar parea o imprudenta sa-i intaresti fortele printr-o coalitie AB.
Cu toate acestea, spun studiile de specialitate - si aici descoperim o firava raza de lumina -, in noua cazuri din zece, alegerea corecta pentru liderul aflat intr-o triada ierarhica este sa formeze, daca poate, o coalitie AB. Este singurul tip de coalitie care nu submineaza conducerea organizatiei sau sistemul de operare al organizatiei."
Un comentariu: păi, nea Gică, atunci de ce dădu cu piciorul Măreţul Conducător coaliţiei AB, dacă nu subminează ce zici mata că nu subminează? Sau modelul nu poate încorpora paranoia lui băsescu? Şi dacă nu poate, la ce ne foloseşte? Ca să se dea autorul citit?
"Cu alte cuvinte, in cele mai multe cazuri, A "are mai mult de castigat decat de pierdut din mentinerea autoritatii principalului sau subordonat". Cu alte cuvinte, asta e motivaţia subminării permanente a PSD în timpul participării la guvernare? Ce drăguţ!
"Pe drept cuvant, se spune ca geometria triadelor este plina de surprize! Daca teoria ne aduce surprize, ce sa mai spunem de practica? N-am avut pana de curand exact acest tip de coalitie la putere prin PDL-PSD?!Ce ne spune literatura de specialitate despre coalitia de tip AC, sugerata de premierul desemnat? Cunoscuta, uneori, si drept "coalitie disfunctionala", aceasta mentine autoritatea lui A cu pretul crearii unei relatii ambigue intre B si C. Actorul B continua sa aiba influenta asupra lui C, luat separat, dar este dominat de coalitia AC din care C face parte. Intr-un astfel de aranjament, "nici B, nici C nu-si pot exersa autoritatea cu incredere si eficienta, iar obiectivele si efortul administrativ de care este responsabila triada in cauza (fie ca este vorba de gestionarea unei firme sau de guvernarea unei tari) va avea, cel mai probabil, de suferit".
De fapt, tot articolul este o labă tristă, pentru că, aşa cum am spus deja, este un joc în şase, şi oricât de mici ar părea ceilalţi, infuenţa lor este semnificativă. Şi când patru din şase se constituie într-un front al refuzului, te ştergi la cur cu teoria!
"Sta mantuirea noastra politica in sistemul bipolar sugerat, intre altii, de apropiatii lui Traian Basescu?Sau este posibil ca stabilitatea sa fie obtinuta pe calea inversa?! Adica prin divizarea si segmentarea invinsilor pana in punctul in care nu mai pot capta potentialul combinatoriu al manevrelor in triada? Pastrandu-ne umorul, sa observam ca realegerea Presedintelui Basescu va avea cel putin acest avantaj: omul pare decis sa utilizeze oricare dintre cele doua metode pentru a rupe nodul gordian. Este destul de neclar ce vor face contracandidatii sai.Oricum, indiferent ce credem despre toata aceasta poveste si ferindu-ne sa intram in plictisitoarele de acum polemici pro si anti Basescu, un lucru este sigur: geometria si dinamica triadelor, oriunde si oricand se manifesta, este o sursa continua de instabilitate si surprize. Si atat timp cat vor exista conditiile ca jocul in triade sa fie practicat in sistemul politic romanesc, este naiv sa asteptam liniste si stabilitate. "
Tovarăşu' a lu Gică, am eu o propunere: desfiinţaţi, bre, toate partidele, cu excepţia PDL. Şi să vezi atunci stabilitate la guvernare. Şi nici nu trebuie să-ţi mai chinui mata neuronu' cu combinaţiile astea. Dă-le dracului de combinaţii! La ce-ţi folosesc? Omagiu Conducătorului Iubit! Asta e cartea de căpătâi, cu mare viitor şi un succes de casă garantat! Zi-i lui Liicheanu să cumpere drepturile de editare. Sau le are? Că parcă Humanitas a ieşit din coasta Editurii Politice...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu