Popor cu nevoi de stânga, conducători cu idei de dreapta

 

 

Aflu, cu neplăcere, mărturisesc, că, prin angajamentele pe care și le-a luat față de FMI, guvernul Ponta ar putea fi cel mai liberal din istoria României. Sincer, nu pentru așa ceva am votat, ci pentru un guvern mai social, care să compenseze austeritatea cretină a precedentelor guverne și să atace adevărata problemă a României, pauperizarea masivă a cetățenilor săi. Și ce avem? Absolut nicio măsură socială reală, pentru că revenirea vechiul nivel a salariilor și pensiilor și indexarea acestora din urmă nu înseamnă, practic, nimic. Sigur, puteau să nu facă nici asta.

 

Că statul român nu vrea să-și administreze proprietățile, că toate companiile de stat au devenit vaci de muls pentru toate partidele care se rotesc la putere, e una. Că statul renunță la orice fel de proprietăți publice, sub acest pretext cretin, că nu poate să oprească jaful, permițând astfel scurgerea din țară a profitului înregistrat de aceste companii și acum, dar mai ales după privatizările forțate, impuse de FMI și CE, acest lucru este inacceptabil. Și totuși se va întâmpla. 

 

Ce a câștigat România de pe urma privatizărilor? În afară de Dacia, ce se întâmplă cu marile unități productive? Cimentul se reduce la procesul de obținete a clinkerului, care este poluantă și intensiv energetică, în rest cimentul îl fac alții, în afara României. De metalurgie se cam alege praful, deși, după privatizare s-au băgat în continuare bani publici în curul întreprinderilor, suub diverse forme, în special prin prețurile preferențiale la energie și gaz metan. OMV Petrom se laudă că a investit patru miliarde de euro. Da, dar câți din acești bani au rămas în România? Ceva spre zero, pentru că nici echipamentele de la Cetrala Electrică Brazi nu sunt fabricate în România, nici altele care intră în sediul ăla futuristic de la marginea Bucureștilor. Cât privește distribuțiile de energie, deliciile întreruperilor de furnizare le întrec pe cele ale Epocii de Aur.

 

România nu va câștiga nimic de pe urma privatizărilor, iar puținii bani obținuți vor lua calea plăților împrumuturilor făcute de băsescu-boc la FMI, BM și CE. Nu se va investi nimic în dezvoltare. Chiar dacă noii proprietari vor investi, banii vor merge oriunde, numai în România, nu. Țara noastră are cel mai mare parc eolian terestru din Europa, dar nu fabrică nici măcar un șurub din centralele eoliene instalate până acum. Și noi ce obținem? Un supliment de preț la KW, pentru că, vezi Doamne, avem energie ”verde”.

 

Și atunci, de ce mai avem un guvern condus de un lider social-democrat, când respectivul partid nu are nici măcar miniștrii de la Muncă și de la Sănătate? În schimb a fost bătaie pe portofoliile ”lucrative”, care promit parandărăt substanțial? 

 

România nu mai are politicieni și nici partide de stânga. În schimb are un popor cu nevoi de stânga. Divorțul de politică și de politicieni este inevitabil. Dar cui îi pasă, câtă vreme nimeni nu răspunde pentru halul în care a ajuns țara asta după 23 de ani de ”reforme liberale”...