România o ține tot într-o criză. De fapt, avem criză în criză în criză, și peste ele criză, și criză și criză. Iar românii o țin, la rândul lor, tot într-o criză de nervi. Cum altfel, de vreme ce la criza economică se adaugă criza din educație, sănătate, infrastructuri, din justiție. Criza datoriilor publice și private rânjește și ea în poză, cu un ochi la criza investițiilor străine. E vecină cu criza locurilor din creșe și grădinițe, și la stânga lor e criza de locuri în băncile Parlamentului. În PNL e criză, în PDL, la fel, se aruncă diverse anateme, se fac liste cu excluși, se convoacă pentru asta Congrese.
Avem și o criză a locurilor de muncă, și una a ocupării forței de muncă. Asta se ia de mână cu criza din agricultură, care e cum o știm, și, colac peste pupăză, crește și criza sistemelor de irigații. Nici în armată nu-i mai bene: nu mai avem resursă la avioanele de vânătoare, e criză în dotarea de tot felul. Dar crizele din Poliție ce cusur au? Hărțuire sexuală, înfrățirea cu interlopii, criza drepturilor restante, criza de mijloace materiale.
O criză este, de obicei, un punct de plecare pentru o reformă de sistem. Pentru neamu lu criză, orice criză e un punct de plecare spre o altă criză, care, la rândul ei ascunde altă criză, vezi mai sus. Unii se simt ca peștii în apă în supa asta de crize. Fac bani cu nemiluita. De unde și interesul lor de a perpetua crizele. Deocamdată le merge de minune. Și, cum nimeni nu pare să-și pună serios drept obiectiv rezolvarea a măcar unora dintre aceste crize, profitorii au un viitor luminos în fața lor. Ceilalți crizați sunt doar consumatori de calmante, de la Xanax la două p-o cracă. Să crizați bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu