Sunt din ce mai puțin interesat de ceea ce numim-abuziv!-viață politică în România. Motivul este simplu: după 1989 am importat, odată cu instituțiile democrației reprezentative, și criza ei, care, în Occident, începuse undeva la mijlocul anilor 70 ai secolului trecut. Momentul 1968 se află printre motive. Crizele care au urmat primului șoc petrolier, la fel. Revanșa neo-liberală e și ea pe listă. Deplasarea spre centru a politicii, dezideologizarea partidelor, toate astea i-au îndepărtat pe oameni de spațiul public. Acum abia undeva între 1% și 3% dintre cetățeni se declară deschis membri ai unui partid politic, față de 25% în anii 70. Partidele au ieșit de sub controlul cetățenilor și au intrat pe mâinile unor cercuri de interese economice și financiare, interesate de banii statului.
Din partide clasice, construite pe baze ideologice, cu programe diferite, care permiteau o alegere reală, acestea s-au metamorfozat în partide ale puterii, între care, în afară de nume, nu există nicio altă diferență. Suntem în regim de partid unic, ca pe vremea comuniștilor, și ne conduc când o aripă, când alta, a Partidului Puterii, partidul unic al democrației reprezentative. De fapt, în afară de alegeri, relativ libere, care funcționează pe post de supapă socială, nimic nu mai justifică regimul democratic în România și aiurea.
De asta nu-mi fac iluzii în legătură cu USL, Ce va spune azi Ponta au spus, înaintea lui, și Năstase, și Tăriceanu, și mulții boci, și MRU. Situația României este aceea pe care o știm cu toții, și limitările impuse de FMI, CE și BM nu lasă niciun grad de libertate politicii economice a guvernului Ponta. Vom plăti din greu datoriile publice, și chiar și pe unele dintre cele private. Nu ne vom dezvolta. Creșterea economică va fi insuficientă pentru a se vedea în viața fiecăruia dintre noi. Statul va fi la fel de slab, la fel de ineficient și de neputincios. Solidaritatea va fi tot o vorbă în vânt.
Așa că nu există salvare până când nu vom avea din nou partide care să reprezinte clase, segmente ale societății, care să se confrunte cu adevărat, nu să mimeze concurența, care să se bazeze pe valori politice, morale și etice, și nu doar pe banii sponsorilor. Asta depinde doar de noi, cetățenii. Dar deocamdată refuzăm să fim cetățeni, să ne asumăm responsabilitățile care ne revin. Așa că democrația va rămâne una de fațadă, iar țara condusă de indivizi din umbră, care stabilesc agenda guvernării în funcție de interesele lor. Nu sună încurajator, dar măcar este o poziție realistă. Auto-amăgirea nu ne ajută cu nimic...
2 comentarii:
Vă rog să mă iertaţi: mult timp v-am suspectat că sunteţi un propagandist al PSD. Acum îmi dau seama că am greşit.
Sunt în deplin acord cu ideile dv. de aici. Marea Păcăleală din 1989 a fost posibilă, pe de o parte, prin nemulţumirile reale ale cetăţenilor faţă de politica regimului "comunist", pe de altă parte prin manipulare, manipulare care a inclus dezamorsarea criteriilor ideologice. S-a indus mentalitatea unei frăţietăţi a întregii societăţii, eludându-se contradicţiile, conflictul intereselor.
Modelul spre care se tinde este cel din SUA: concentrarea puterii în mâinile clasei dominante, reprezentată prin două partide, care nu se deosebesc în esenţă, dar care creează aparenţa de "pluripartidism".
Felicitari! Iti trebuie multa putere si intelepciune sa te uiti in oglinda si sa vezi imaginea reala, fara ruj si fard.
Politicienilor le e din ce in ce mai greu sa fie perceputi ca facind politica, pentru ca banul a cumparat tot, inclusiv ideologii, persoane, partide, constiinte, legiuitori. Traim in epoca banului, Zeul omniprezent.
Trimiteți un comentariu