Azi se împlinesc 90 de ani de la înfiinţarea Partidului Comunist Român. Cum n-am fost şi nu sunt fan, vreau să vă pun o întrebare: a fost, sau n-a fost PCR, în întreaga sa istorie, un partid de stânga?
Cei care hoinăresc de ceva vreme pe acest blog ştiu răspunsul meu. Îl reamintesc: PCR a fost orice, numai partid de stânga, NU!
UPDATE: Prietene Beranger, tu ai dreptate. Discuţia asta este inutilă pe tot domeniul, cu o excepţie: jegurile foste peceriste, care acum se dau de dreapta, directori de conştiinţe, rezistenţi prin cultură, şi resping orice este de stânga, indiferent de unde vine. Ca să nu mai vorbesc despre mistificarea istoriei şi de "anti-comunismul" abject şi totalitar pe care îl promovează. Din pricina lor am pus întrebarea. În rest, sigur, ne pierdem vremea.
Încă ceva: îmi place mâţa ta.
UPDATE: Prietene Beranger, tu ai dreptate. Discuţia asta este inutilă pe tot domeniul, cu o excepţie: jegurile foste peceriste, care acum se dau de dreapta, directori de conştiinţe, rezistenţi prin cultură, şi resping orice este de stânga, indiferent de unde vine. Ca să nu mai vorbesc despre mistificarea istoriei şi de "anti-comunismul" abject şi totalitar pe care îl promovează. Din pricina lor am pus întrebarea. În rest, sigur, ne pierdem vremea.
Încă ceva: îmi place mâţa ta.
20 de comentarii:
Eu sunt nou pe acest blog si sunt curios sa aflu de ce spuneti ca a fost orice numai de stanga, nu?
Este adevarat ca A FACUT (mare chestie sa spui ca a facut, ca a ramas ceva in urma) de toate, pe tot intervalul de la extraordinar de bune pana la extraordinare de rele dar de ce nu a fost in niciuncaz de stanga?
Merci!
Dvs. deschideţi o cutie a Pandorei care n-ar trebui deschisă. A fost cominternismul de stânga? Dar a fost el de dreapta? Care a fost culoarea politică a internaţionalismului? Dar a naşionalismului ceauşist? Mai mult: contează răspunsul la vreuna din aceste întrebări?
De stînga sau dreapta, ori de centru, nu mai contează, căci, finalmente, este o chestiune de percepţie şi interpretare subiectivă. Aşa încît, n-are decît să fie considerat cum crede fiecare că e mai nimerit.
Prima obligaţie a unui partid socialist, cu atît mai mult a unui partid comunist, cînd a cucerit puterea de a-şi conduce ţara, este aceea de a sluji cauza tuturor cetăţenilor ale căror interese se regăsesc în justiţiea (dreptatea) socială – etică, echitate şi lege - şi dezvoltarea economică, fundamentul progresului şi prosperităţii sociale, comunitare şi individuale. Asta sub aspect social-economic. Sub aspect politic, obligaţia primordială a partidului la putere este aceea de a promova şi apăra neînduplecat interesele supreme ale patriei sale - unitatea şi solidaritatea, independenţa de stat, suveranitatea naţională, integritatea şi inalienabilitatea teritorială.
Un partid care îşi subordonează activitatea politică şi existenţa doctrinară acestor comandamente este un partid de respiraţie democratică, devenit exponent al Puterii Poporului, reprezentat şi apărător politic al său, al intereselor sale. Este de dreapta sau de stînga unastfel de partid? În raport cu ce criteriu-element de comparaţie? Şi, mai este important să stabilim acest detaliu?
Cred ca comentariul de mai sus al lui Nicolae Nicu este corect. Ca si al lui Beranger, de altfel. Ar fi fost nimerit ca intrebarea sa fie alta: a fost sau nu politica PCR, cu toate oscilatiile ei in decursul celor 45 de ani, in avantajul sau in dauna majoritatii poporului roman? Si argumentat cu cifre. Caci daca PCR nu era de stanga, ci de dreapta, cam fascist deci, atunci unde se situeaza pe aceasta scala actualul PSD ?
Ce faceţi, domnule Răducanu? Cum vă mai simţiţi? Reîncepeţi să scrieţi pe blog? Numai bine! Cât despre PSD, să trecem! România este un deşert ideologic, de ce credeţi că mai contează ce etichete îşi agaţă de coadă unii sau alţii?
Dacă-i vorba să deschidem cutii ale Pandorei (mulţam pentru aprecierile la adresa Pisuţei)...
1. Iată un articol în (culmea)! Adevărul despre unele realizări ale primarului comunist din anii 1953-54: PRIMARI DE LEGENDĂ: Fostul adjunct de la Serviciul de Informaţii le-a făcut bucureştenilor Muzeul Lenin-Stalin, 60 de magazine şi Centrul Cinematografic de la Buftea (articolul e mai bun decât titlul).
2. Mă uitam pe pagina Wikipedia dedicată Suzanei Gâdea, şi mă gândeam, cu referire la excluderea sa din Academie pe motiv de condamnare penală: când va recunoaşte România, stat membru al Uniunii Cretinilor Europeni, că toate condamnările penale ale membrilor Guvernului RSR, al Consiliului de Stat, al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al PCR -- condamnaţii incluzându-i pe Suzana Gâdea şi Manea Mănescu -- au fost condamnări 100% politice, fără nici o dovedire a nici unel culpe reale?
Oare dacă Loviluţia ar fi prins-o pe Ecaterina Andronescu nu la Politehnică, ci în Guvern sau în CPEx, nu ar fi ajuns în puşcărie? Ăsta este stat de drept?
3. Când o să văd şi eu scris sau afirmat de cineva că vinovaţii pentru frigul şi foamea anilor 1980 nu sunt doar perechea prezidenţială, şi nici măcar membrii CPEx, ci probabil câteva zeci de mii de trepăduşi pupiuncurişti care au dovedit exces de zel în efectuarea de economii, ş.a.m.d., căci ei au luat tot felul de decizii criminale? Chiar şi tov. Iliescu s-a complăcut în imbecila simplificare a trecutului...
Strict teoretic, un partid comunist este plasat la extrema stinga. Dar sigur ca e discutabil, in functie de contextul temporal, intern, international etc. Exista exemple de partide comuniste care s-au plasat mai la centru decit altele din alte tari(permitind proprietate privata si un grad de libertate de expresie mai mare pentru cetateni).
Nu stiu insa daca punem intrebarile care conteaza insa, pentru ca nu comunismul va mai avea ceva de spus in viitor. E nevoie de noi platforme ideologice, de idei noi care sa patrunda in societate. Curentele "green" au fost fundamentul acestei noi miscari, pentru ca au ridicat chestiunea esentiala: resursele planetei sunt limitate (deci in antiteza cu liberalismul globalist care ignora aceasta realitate).
De la acest adevar al resurselor limitate, rezulta ca outputul economiei nu poate sa fie decit limitat, iar mitul cistigurilor nelimitate este puternic alterat de realitate.
Parerea mea este ca trebuie inceput curajos, as spune revolutionar, cu implantarea acestor idei politice derivante, mai ales ca ar fi si in spirit democratic, social-echitabil. A venit momentul sa realizam ca daca societatea impune limita de jos a saraciei (ajutor social minim), atunci tot societatea trebuie sa impuna limita de sus a bogatiei, tinind cont de interesele tuturor cetatenilor, nu doar a celor bogati, asa cum se intimpla azi peste tot in lumea "civilizata".
Sînt şi eu întrutotul de acord că în viitor nu "comunismul" va mai avea ceva de spus, fie şi pentru simplul motiv că nici în politică "popa" nu predică de două ori pentru o... lume surdă! Evident că, dacă în trecut comunismul a descoperit societatea, în viitor societatea va avea opţiunea să îşi asume, necesarmente, (re)descoperirea lui.
În privinţa unor viitoare platforme ideologice, de genul curentelor "green", nu am convingerea că societatea se va pasiona de ele mai mult decît se pasionează de... hiturile estivale. Şi, evident, ca orice pasiune, ea vine şi dintr-o irepresibilă nevoie de snobism a unora sau altora dintre amatorii de politică.
Asemenea curente, doctrine sau ce-or fi fiind, au un caracter politic mai de grabă nespecific sau extravagant, eventual cu grad de subcapitol politic, în orice caz, mai potrivit unor domenii exterioare sau cel mult cotangente ştiinţei şi filosofiei politice. Existenţa şi proliferarea lor este menită să ducă la fărîmiţare ideologică şi doctrinară, continuu contraproductivă rîndurilor societăţii.
Din punctul de vedere al intereselor strict politico-economice ale claselor şi categoriilor sociale substanţiale, majoritare - de regulă, oponente prin conflict de interese antagonice cu suprastructura politică conducătoare, fapt caracteristic şi inevitabil societăţilor orînduite pe ritul occidental al suveranităţii proprietăţii de capital asupra producătorilor lui - curentele "estivale", de subcapitol politic, din categoria celor despre care discutăm, sînt creaţii derutante şi deturnante politic ale exponenţilor şi strategilor status-quo-ului social capitalist.
Scopul lor mi se pare cît se poate de perfid, şi anume pervertirea şi substituirea adevăratelor interese politice, economice şi sociale ale oamenilor şi orientarea lor spre ţinte politice secundare sau false, păstrarea inechităţilor economice interne şi internaţionale contemporane, menţinerea injustiţiei şi alienării sociale.
Părerea mea este că, în viitorul previzibil, oricum în acest secol încă, doctrinele şi curentele politice clasice îşi vor păstra anvergura interesului public şi de specialitate, a puterii şi utilităţii necesare orînduirii societăţilor.
Comunismul pe care l-am trăit eu, adică regimul care îşi zicea aşa prin anii 1980, poate fi rezumat astfel: un regim autoritar susţinut de o aristocraţie de partid formată din imbecili care ne impuneau măsuri de austeritate şi ne îndemnau obsesiv la muncă în timp ce ei trăiau în lux şi erau privilegiaţi împreună cu rudele lor. Diferenţele faţă de ce se întâmplă acum sunt minore: pe atunci nomenclaturiştii încercau măcar să salveze aparenţele iar şeful cel mare nu se hlizea tot timpul ca un cretin.
Nu, ce s-a intamplat atunci n-are legatură cu socialismul sau comunismul (care în opinia mea e o idee proastă). Ciocoii nu au identitate doctrinară, ei spun orice cred că îi ajută să îşi păstreze sau sporească privilegiile. Înainte era "făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintarea României spre comunism", acum este "social democraţia autentică, occidentală" sau "reforma statului" sau "stimularea muncii" - după cum e la modă.
De fapt, nu vorbim de nici un "ism" (numai aceia dintre noi care chiar discuta despre idei, si fac filosofie, mai de ocazie sau mai profesionist, cautind mai binele cetatii, facem distinctii intre socialism, capitalism, comunism, etc.), si totul se reduce la cine si cum isi trage avantajele (banii, puterea) de partea sa si a gastii de sustinatori... Dreapta, stinga, democratie, comunism, astea sint cuvintele frumoase care imbraca mereu aceeasi realitate pragmatica: cum luam de la toti, pentru noi si ai nostri, cum ii prostim pe prosti, ce trombon le vindem ca sa ajungem sus. Astazi e "moda" cu democratie si UE.
@Beranger
Dvs. sunteţi o persoană educată şi ca să folosesc o expresie a proprietarului acestui blog foarte mobilată intelectual, mă mir că nu nu realizaţi fenomenul că frigul şi foamea din anii 1980 nu se datorau unor activişti mai zeloşi sau unor factori de răspundere de pe un nivel sau altul,nici chiar lui Ceauşescu, ci faptului că ţara se dezvolta industrial susţinut, construia zeci de mii de locuinţe, plătindu-şi în acelaşi timp datoria externă. Aceste eforturi se făceau pentru un scop politic foarte înalt care era obţinerea independenţei depline a ţării. Astăzi nici nu mai putem să visăm la aşa ceva. Lipsurile invocate de dvs. şi pe care le-am trăit cu toţii erau vizibile pentru că resursele care rămâneau în condiţiile de mai sus pentru consum trebuiau împărţite în mod echitabil între toţi cetăţenii ţării conform principiilor socialismului.Deci fiecăruia după calitatea şi cantitatea muncii prestate. Ar fi fost foarte simplu pentru conducerea de partid de atunci să ridice preţurile bunurilor de larg consum, includ aici benzina, gigacaloria, etc. până la pragul în care magazinele ar fi fost pline cu mărfuri ca şi azi. La fel ca şi acum această măsură ar fi exclus de la consum o largă masă de oameni ai muncii, dar ar fi îndestulat o alta la fel de consistentă.Dar partidul nu şi-a asumat această responsabilitate politică, pe care a considerat-o o abdicare de la principiul socialist al plăţii egale pentru muncă egală, al consumului egal pentru toţi şi într-un fel bine a făcut. Ori suferim toţi, ori prosperăm toţi.
Astăzi situaţia economică a ţării e mult mai proastă decât în 1980. Dacă am împărţii egal venitul naţional ce rămâne pentru consum aşa cum se împărţea în 1980 conform algoritmului egalitar socialist am duce-o de o sută de ori mai prost.
Faptul că acum este mai bine, că mâncăm mai mult şi că ne încălzim iarna este o "iluzie" şi se bazează pe faptul că aproape mai mult de o treime din populaţia ţării nu mănâncă şi nu se încălzeşte "de loc", fiind practic exclusă de la consum şi asta în condiţiile în care 3 mil. de români sunt plecaţi în străinătate, ne-am împrumutat aproape 100 mld. Euro şi ne împrumutăm în continuare pentru consum.
Şi în aparent cea mai proastă perioadă a socialismului românesc era per ansamblu mult mai bine decât în sistemul colonial post 1989. Dar anii 1980-1990 nu sunt ani de "criză" ai socialismului. S-a construit mult şi s-a lichidat datoria externă. România din ţară debitoare a devenit ţară creditoare, etc.
Vă rog să priviţi acest deceniu atât în sine cât şi din perspectivă istorică şi veţi constata poate paradoxal că este unul din cele mai bogate în realizări din istoria României.
Domnule Florian Liviu, mă scuzaţi, dar nu păreaţi că aţi fi născut ieri.
Nu, domnule, deceniul 1980 nu trebuie apărat doar de dragul apărării unor idei de stânga.
Să vă dau vreo două exemple.
1. În acei ani, ponderea consumului casnic în consumul total de electricitate se situa undeva între 8% şi 12%, în funcţie de anul la care ne referim (de pildă, înainte de a fi frig în locuinţe consumul era mai mic, întrucât folosirea pe scară largă a radiatoarelor, caloriferelor electrice, aerotermelor nu era necesară). În condiţiile în care consumul industrial era în jur de 80% (restul fiind iluminat stradal, consumul de electricitate al instituţiilor publice şi al magazinelor, etc.), ce mare căcat de economie s-a făcut prin oprirea planificată a furnizării de electricitate pentru consumatorii casnici? 4% din consumul naţional? Păi nu era infinit mai uşor de economisit 5% din consumul industrial, cu aceleaşi rezultate, minus disconfortul serios resimţit de o naţie întreagă?
2. România a fost singura ţară din blocul de Est în care s-au înlocuit ambulanţele de tip "dubă TV" (pentru cititorii mai tineri, vine de la Tudor Vladimirescu, fostul nume al Întreprinderii Autobuzul, actualmente Rocar, dacă o mai exista) cu coşciuge de tip Dacia Break, în care nu se putea asigura un minim de asistenţă medicală! Ce mare economie s-a obţinut prin această măsură? Cine a fost ministrul criminal al sănătăţii care a luat o astfel de măsură şi de ce nu a fost el judecat pentru genocid în 1990? (Poate pentru că Ministerul Sănătăţii este şi astăzi plin de criminali în halate albe?)
(va urma)
(urmare)
3. Ce lampă fila în creierul românilor de s-au raportat producţii exagerate doar la alimente şi nu şi la, să zicem, televizoare? Căci dacă la Cabinetele 1 şi 2 ajungea raportată o producţie de, să zicem, 2 milioane de tone de carne pe an, în loc de 1 milion în realitate, normal că Tovarăşul credea că exportând 1 milion de tone, mai rămânea căcălău şi în ţară, doar că în realitate rămânea fix *ula. De ce au existat atâtea jigodii care să raporteze cu exagerări infinit mai mari la produsele agro-zootehnice decât la cele industriale? Ăi? (Se raporta în plus şi în industrie, dar cu exagerări mult mai mici, iar efectele asupra populaţiei erau net inferioare.)
Românii sunt jigodii, structural. Degeaba suntem o naţie de oameni inventivi, ne lipseşte simţul etic.
Om fi construit noi, românii, 1 milion de apartamente în deceniul 1980, asta în condiţiile plăţii datoriei externe, dar asta nu scuză jigodismul unora.
Altminteri, dacă ne uităm la cum se trăia în 1988-1989 în DDR, Ungaria, Cehoslovacia, chiar Bulgaria (ca să nu mai spun de Iugoslavia), te întrebi de ce dracu şi-au răsturnat ăia conducerile, căci se trăia net mai bine decât în RSR.
(va urma)
(urmare şi final)
Am uitat: ce mare brânză de economie s-a realizat prin reducerea drastică a timpului de emisie a TVR? Un căcat, vă spun eu. Iar TVR1 şi TVR2 avuseseră programe de o înaltă calitate, la nivel cu adevărat european!
Ca o paranteză tehnică, emisia color necesită ceva mai multă energie decât cea alb-negru, cred că e cu vreo 10-15% mai energofagă. În anii când TVR începuse emisiunile (parţial) color, în Bucureşti funcţionau următoarele emiţătoare:
-- pentru TVR1, canalul 4 FIF, mai slab, cu o calitate a recepţiei mai modestă în unele cartiere, dar singurul canal color (acolo unde erau emisiuni sau filme color);
-- pentru TVR2, canalul 2 FIF, mai puternic, de pe Casa Scînteii, cu o recepţie excelentă, dar care a rămas să emită alb-negru. Atenţie, în 1989 canalul pentru TVR2 (canal 2) emitea programele TVR1, dar alb-negru chiar şi când TVR1 canal 4 emitea color! (TVR2 fusese desfiinţat, iar emiţătorul emitea TVR1.)
Ei bine, s-au efectuat probe de emisie color pe canalul 2 (TVR2) cu un episod din "Ghepardul", episod care a fost transmis color de ambele emiţătoare, după care s-a revenit la emisia alb-negru pe fostul canal al TVR2.
Acum, surpriza: când Dinescu şi Caramitru au apărut să anunţe "victoria boborului", brusc emiţătorul fost-TVR2 a început să emită color!!! Care e cretinul care să creadă că prioritatea numărul 1 a revoluţionarilor din TVR era ca toate emiţătoarele să emită color?
Aceasta este cea mai bună dovadă (tehnică!) a existenţei unei conspiraţii (nu, nu condusă de Ion Iliescu, ci de agenţiile străine şi de o parte a Securităţii), iar conspiratorii au ţinut să se asigure că şi cel mai puternic emiţător al TVR (care probabil bătea până în Bulgaria) emitea color, pentru ca revoluţia să fie umărită în condiţii optime! (Tot de aceea, emiţătorul de satelit Eurovision de pe Coştila nu a fost ţinta nici unui glonţ!)
@Beranjer, romanii nu sunt "structural" niste "jogodii" (poate ai vrut sa spui "genetic"). Nu sunt mai diferiti decit altii atunci cind se formeaza un sistem dictatorial (in comunism sau chiar capitalism, pentru ca in fapt acum exista o dictatura corporatista in Occident). Cei care au comandat Dacia papuc Salvare, aia sunt jigodii, nu tot poporul. Poate ca exista insa un procent mai ridicat de "jigodii", dat fiind lipsa civilizatiei (educatie, acces la informatie, lipsa modelelor etc).
Interesanta chestia cu emitatorul TV color la Revolutie. O noutate pentru mine.
@Karakas: Nu, nu genetic, ci structural -- adică determinat de educaţie şi de relaţiile sociale.
Chestia cu trecerea bruscă pe un emiţător color nu aveam cum să nu o observ. Canalul 4 era singurul care emitea color, dar în blocul meu de pe Bd. Muncii se vedea cu oarece reflexii, astfel că emisiunile alb-negru preferam să le urmăresc pe canalul 2, care se vedea lacrimă (dar, cu excepţia unui episod din Ghepardul, 100% A/N). Era inevitabil să observ schimbarea. Mă mir numai că din 2 milioane de bucureşteni, n-a mai observat nimeni care să o menţioneze în mod public. Toţi imbecilii de specialişti în loviluţie (Stoenescu, Cartianu, toţi cretinii) n-au habar de nimic.
@Florian Liviu
Sint citeva lucruri de spus. Oricit de mult mi-as vrea eu tineretea inapoi, nu pot spune ca anii 1980-1990 (ca sa vorbesc numai despre ce cunosc) sint vreun veac de aur de care imi aduc aminte cu placere, nostalgie, regret, etc. Industrializarea tarii, ca intentie, n-as spune ca a fost in sine un lucru rau, doar ca realizarea sucked, a fost facuta in graba, de mintuiala, fara nici o strategie, cu anasina, in ideea asumata fara verificare ca “oamenii muncii de la orase si sate” chiar vroiau sa-si ia de la gura si sa crape de frig pentru asta, pentru apartamente, pentru plata datoriei externe, etc.
Imparteala bunurilor intre cetateni n-a fost niciodata facuta echitabil, nici macar pe-aproape. De multe ori, minciuna sustinuta colectiv si lasitatea de sus pina jos au facut sa nici nu existe ceva de impartit. Nu din retinerea la marirea preturilor am alunecat noi in bezna si foame pe-atunci. Ba chiar pot spune ca n-am alunecat nici macar toti odata: la ora la care in Brasov, orasul meu natal, se facea deja foamea si frigul, taica-meu venea din delegatie de la Bucuresti cu tolba plina… La Bucuresti, “valul” a ajuns cu niste ani mai tirziu decit in provincie. Oricum, daca erai harnic cit sa urci pe munte, se putea cumpara salam de Sibiu de la cabana Caraiman, for the right price…
De suferit, n-am suferit toti. De prosperat, nici atit. Au suferit unii, cam multi, au prosperat ceilalti, mai putini. “Neutru” n-a fost nimeni, asa ca unii care se lauda astazi ca “au ramas la toate reci” ar putea sa dea sonorul mai incet, daca mai au vreo jena.
Situatia economica a tarii nu este mai proasta astazi decit a fost atunci. Sa nu confundam ideea ca oricine avea un loc de munca (si deci “se ocupa”) cu ideea ca avea si ce sa caute acolo. Intreprinderile erau de 3-4 ori suprapopulate la toate nivelurile, pentru ca nu dadea bine la statistica somajul. Unele dintre intreprinderi erau dotate tehnologic la zi, si este o rusine ca s-au dus pe apa Simbetei dupa revolutie, altele n-ar fi trebuit sa apara. Invatamintul trage si astazi ponoasele lipsei de criterii de atunci, sint surprins foarte neplacut de cit de greu mor proastele obiceiuri, si cit de usor se transmit ele generatiilor proaspete, fara memorie. Si in alte domenii la fel. O discutie lunga.
[Fine del Primo Tempo]
[Secundo Tempo]
Sint de acord cu dvs. ca anii ‘80-‘89 nu sint ani de criza ai socialismului in Romania: ca sa aiba parte de o criza socialismul trebuie sa fi functionat, ori la noi socialismul n-a functionat de fapt niciodata, nici in teorie nici in practica. Am avut parte de o politica de investitii fara prea mult cap, in care n-au existat proprietari care sa-si adjudece dividendele, prin asta intrind practic mai multi bani in politica de investitii, s-au facut o gramada de lucruri in graba, cu oameni nepregatiti si pentru oameni fara asteptari, si vedem astazi consecintele in viata noastra, in cele mai mici detalii… Desi s-a clamat dreptatea si egalitatea pentru toti cei din clasele muncitoare, aceasta n-a existat, pentru ca nu e normal ca un copil de invatator de tara simbrias, cum a fost tata, sa fie dat afara din scoala din motive de dosar prost la virsta de 11 ani si sa faca ani de Bumbesti-Livezeni pentru “reeducare”. Ni s-a spus ca “s-au facut SI greseli”, dar cunoscind eu cazurile pe care le cunosc, cred ca s-au facut 99% greseli, si nimeni n-a recunoscut niciodata, nici macar caraghiosul asta de Basescu care a reusit sa stearga pe jos si cu condamnarea comunismului… Deh, ca sa-l condamne, trebuie ca noi sa-l fi avut, ori nici asta n-a prea fost cazul. Alta discutie lunga.
Nu sint de acord cu imprumutul pentru consum, evident, si pentru mine este o mare tristete si o mare dezamagire ca tara asta, scapata de Ceausescu, dovedeste de 20 de ani ca nu Ceausescu era problema, sau mai bine zis, ca nu era el singura problema. Am avut doua probleme: una a fost aparatul de securisti si activisti pe care de fapt revolutia i-a luat de noi, si i-a ridicat din esaloanele 3-4, unde erau inainte, direct in virf, si cealalta, mentalitatea de asistat generalizata, ideea ca orice ar fi, e treaba altcuiva sa rezolve. Ne luptam cu ele si astazi: aparatcicii au facut si pui, si s-au raspindit peste tot, cu tot cu coruptia aferenta, mai mare sau mai mica, si au impinzit tot, iar marea masa a populatiei s-a complacut in bairamuri si ieftinaciuni, s-a indatorat pentru ciurucuri si n-a pierdut obiceiul prost de a se astepta c altii sa-i rezolve problemele.
Aia vechi au lichidat datoria externa in ’80-’89 pe spezele sacrificiului neconsimtit si impus celor multi, astia noi fac datorii pe aceleasi speze, fara consimtamintul populatiei, prostita, neinformata, manipulata, impinsa sistematic intr-o singura directie colectiva posibila (salvarile si exceptiile fiind absolut individuale), si toti au facut-o si o fac pretinzind ca vor “binele tarii”. Aici se compara pina la confundare, pe nici unii de la virf, nici de mai de mult, si nici de acum, nu i-a durut si nu-i doare de binele colectiv. In teorie, sint toti plini de “realizari”. Practica, insa, n-o mai putem duce.
Cu alte cuvinte, venim dintr-o lunga bataie de joc si sintem in mijlocul alteia. N-are nici una mai multe merite decit cealalta. O fi trebuind sa facem ceva, si sper sa ne dam seama, aia care mai “functioneaza” ca oameni si nu ca turma, intr-un numar suficient de mare ca sa functioneze ca masa critica.
Am citit un pic din blog. Multumesc m-am mai racorit si eu nitel.
Cat despre PCR .... adolescend fiind la vreme aceea, tata mi-a spus ceva : ca s-au rupt de popor, de oameni , ca nu mai au nici o legatura cu adevarata idee comunista, ca au cazut in pacatul si capcana prevazuta de Lenin. Si ce pacat ! Era o utopie frumoasa! Si ce pacat ca nimeni nu vrea sa invete nimic din lunga poveste a acestui popor.
Cu exceptii notabile (au ridicat o tara !!!), in rest a fost aceeasi porcarie care se lungeste si acum! Cu stima si Traiasca Stanga adevarata !
@Anonim
Lenin a cazut si el in capcana prevazuta de el... :)
Trimiteți un comentariu