Prieteni, nu ştiu cum vă simţiţi voi, dar eu am obosit. Ţara asta a devenit un iad pentru orice om de bun-simţ. Ne-am obişnuit deja cu gândul că nu mai avem de aşteptat nimic de la stat, de la politicieni, de la instituţii. Ne obişnuim încet-încet şi cu ideea că nu avem nimic de aşteptat nici de la semenii noştri. Şi atunci ce ne mai rămâne? Eu, unul, nu ştiu să răspund la întrebarea asta.
Nu am o criză de pesimism. Pur şi simplu am ajuns cu spatele la zid. Cei care ai citit "Spuma zilelor" înţeleg mai bine sentimentul: pur şi simplu orizontul se micşorează până acolo încât îţi doreşti să se termine. Şi nu se termină.
Nu e nimic morbid în asta. Vrei pur şi simplu să crezi că ai un viitor. Dar el nu mai există. Despre asta este vorba. Despre neputinţa de a-ţi proiecta imaginea în viitor, şi nu pentru că nu ai imaginaţie, ci pentru că alţii au pus între tine şi viitor un zid. Pe care nu mai ai forţa de a-l dărâma, sau de a-l trece, într-un fel sau altul. Şi atunci te resemnezi şi încerci să supravieţuieşti...
9 comentarii:
Plecarea a mai ramas. Cu putin noroc, nu ma prinde craciunul prin land of choice..
Aici nu mai e nimic de facut. Doar biologic s-o mai rezolva ceva, adica va dura mult prea mult.
Pai ce sa va spun, ginduri din astea ma bintuie de o vreme... Am invatat sa nu ma mai oftic pentru orice, mai ales pentru prostia care vine din zona de "top" a societatii si statului. Dinspre partea astora, de la marii pretinsi intelectuali pina la puternicii de ocazie, este clar ce le poate mintea, pielea si obrazul.
M-am ofticat mai mult in ultima vreme pentru lucruri intimplate in jur, la serviciu, intre
cunoscuti, si m-am lamurit, spre amareala si dezamagirea mea, ca oamenii, in majoritatea lor,
chiar si oamenii educati, vor si aleg cu buna stiinta sa fie mediocri, pentru ca asa e comod, incompetenti, dar adapostiti in coada cometei. Poate n-as fi observat lucrul asta daca mediocritatea n-ar fi devenit, in ultimul timp, agresiva in apararea propriului grup sau clan.
Mi-am schimbat job-ul si orasul ca sa scap de un cuib de corbi dedulciti la bani guvernamentali,
care erau dispusi sa indoaie orice logica a stiintelor ingineresti ca sa le dea unor comisii de dinozauri guvernamentali aprobatori de fonduri enorme pentru nimic ceea ce vroiau sa auda.
Locul in care am venit anul trecut, tehnic superior celui din care am plecat, e populat de alt fel de suficienta: sfertodoctul latrau care copiaza din carti orice arata bine, indiferent ca nu se aplica, inconjurat de trena aprobatoare, absolut necritica. Am mostenit un proiect astfel "fortat" si pierd la puncte si in fata sefului si in fata colegilor pentru ca nu sustin si nu propag prostia incetatenita. M-am intros o saptamina pe o parte si pe alta, si in cele din urma n-am putut sa "indoi" realitatea dupa dorintele lor, asa ca si job-ul acesta va fi desveni perisabil la un moment dat.
Mai ramine viata personala, care ar putea fi ok daca as avea timp si cap disponibil pentru ea.
Asa ca din partea mea, planeta asta poate sa se opreasca oricind, ca eu unul cam vreau sa ma dau jos.
Imi vad viitorul, sint multe lucruri pe care pot sa le fac, dar mai vad ca acestea, si resursa lor a tuturor, mincarea de pe masa mea, sint la cheremul unor prosti, unor hoti, unor oameni cu proaste intentii, si mai vad ca oamenii astia au un singus scop in viata: sa-i faca din tastatura pe toti aia care nu sint ca ei.
Lucrul asta nu e nou, era si pe vremea impuscatului, cu doua diferente: era mai "domol" pe-atunci, si eu aveam si sperante. Asa, ce sperante sa am? Da, noi sintem generatia sub care s-a dus in ma-sa Concorde-ul, se duc pe copca si misiunile Nasa, seful statului pretins cel mai puternic din lume se impauneaza cu un asasinat, se intervine cu forta in tari suverane, se vorbesc enormitati cu titlu stiintific in stinga si in dreapta, astia sintem.
Si cu riscul ca va intristez si mai mult, dupa opinia mea nu este loc sub soare nicaieri in lume pentru "sufletele batrine". "No country for old men"... :) E loc destul, insa, pentru oamenii dispusi la compromis, si pentru cei care inteleg lucrurile partial. Amindoi stim ce trebuie sa facem. Daca nu putem, o sa ne refugiem inapoi in jurnalul din sertar, in florile din ghiveci, in cartile din biblioteca, inapoi in noi. De unde am facut rau, de fapt, ca am iesit...
@Fluieratorul
Ce ne facem cand si tinerii care au inteles o farama din lumea asta se simt imbatraniti si neputinciosi?
Cam avem o problema. Generatiile McDonald's si Facebook nu stiu ce vor schimba...Poate doar template-ul, nicidecum content-ul.
Sapt. trecuta m-am gandit sa plec in Islanda. Dar nu stiu ce m-a apucat taman acolo...Cica din 2012 voi putea sa lucrez acolo ca roman...
Gresiti prieteni. Meritul PD-L-ului si al lui Basescu e de a fi adunat intr-un singur loc toata uscatura si tot jegul din "Romanian Garden". E drept ca nu credeam sa se stranga atat dar e toata la un loc si asta e bine. Nu ne-ar mai trebui decat o cutie cu chibrituri. Trebuie sa gasim una. Cu un bat macar... Organizatorii de mitinguri ar trebui sa lase libere provocarile din orice parte ar veni; chiar sa le initieze si sa le sustina. Cunosc multi jandarmi dezamagiti de cumintenia mitingurilor si nu din dorinta de a folosi bastoanele. ...Dar poate nu s-a copt... E abia luna Mai. Astenia de primavara persista si ea...
http://jos-cu-basescu.blogspot.com/2011/05/tampitii-tampitilor-sau-cei-mai-prosti.html
Ce ne rămâne? Resemnarea? Ura de sine? Dar astea sunt exact motivele pentru care statul, politicienii şi instituţiile arată aşa cum arată! Ne-am resemnat şi nu mai ieşim nici la vot, nici vorbă de a ieşi în stradă. Urâm şi ne dispreţuim semenii şi de aceea nu suntem capabili de nici un fel de acţiuni colective. De mult timp ni se tot spune că suntem defecţi, că avem mentalităţi învechite, că nu suntem capabili de nimic etc. Şi am ajuns să credem astea deşi exista destule dovezi că suntem doar normali, fără probleme deosebite biologice sau culturale.
Atunci când Băsescu spune că hectarele nelucrate la ţară sunt pentru că suntem leneşi şi beţivi mulţi români îi dau dreptate în sinea lor chiar dacă se arată indignaţi. Dar milioane de români lucrează pământul prin Spania şi aiurea, şi sunt apreciaţi acolo! Oare ei n-ar dori să se întoarcă acasă, unde au lăsat familii şi prieteni, şi să-şi câştige existenţa în acelaşi mod? Suntem în UE, deci venituri comparabile ar trebui să se poată face. E clar că problema nu e jos, la românii de rând.
Incognito are dreptate că PDL şi anexele au acţionat ca nişte vidanjere, lăsând celelalte partide mai curate. Nu total curate, şi există riscul întoarcerii mizeriei, dar nu dau mai binele existent pe o perfecţiune iluzorie. Dacă vrem să scăpăm de coşmarul ăsta atunci în primul rând va trebui să credem că putem. Dacă ne resemnăm şi nu facem nici măcar gestul minim de a merge la vot atunci înseamnă că n-am suferit încă destul. Şi o să fie mult mai rău înainte de a putea fi mai bine.
@epolitikin
M-am gindit si eu la Islanda, doar ca la reumatismul meu (a se citi, de fapt vechimea mea) imi trebuie un loc mai sudic. Altfel m-as reuni cu familionul in Canada... De vreun an incoace chiar am inceput sa consider ca plecarea e singura varianta sanatoasa...
@incognito, @cristi
Din pacate, nu pot spune ca toate uscaturile sint la PDL, au si ceilalti falitii lor, si nu vad unde e mai breaza alternativa. Din pacate. Putem discuta asta cu fapte pe masa. nu spun ca perversiuneaasta e in gena romanului, dar mie unul mi se pare ca abulia asta si incapacitatea de a asimila progresul nu au numai cauze politice. Suficienta e o trasatura generala in societate. Nu-i spun resemnare, pentru ca resemnarea presupune ca iti accepti soarta si conditia dupa ce le-ai inteles. Majoritatea romanilor nici nu-si bat capul sa inteleaga ceva, si cu scimbarea, tactica si strategia nici atit. Pina la urma, pentru ce sa dam cu var?
Trebuie sa dam cu var, nu vedeti s-a imputit locul, trebuie dezinfectat! Cred ca si cutia cu chibrituri ajuta. Daca picam in depresie parazitii ne mananca.
Prietene, raspindesti vibratii Negative!! Daca oamenii ar intelege scopul lor in viata: adica totul e o scoala, un Test aceasta incarnare, n-ar mai exista decit un gind: Drumul spre Iubire, spre LUMINA!
Trimiteți un comentariu