Chiar iubesc salcâmii. Îmi amintesc de copilărie, de satul bunicilor. Doar că în Bucureşti sunt tot mai puţini. Unul este aproape de casă, undeva la vreo 50 de metri de Catedrala Sfântul Iosif, pe strada general Budişteanu. Cel de-al doilea, pe care l-am şi fotografiat, pe strada Pangrati. Aşa că m-am bucurat văzându-i înfloriţi. Bucuraţi-vă şi voi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.
Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...
-
Cum e să fii Sarah Palin Dacă nu se încarcă, încercaţi aici . Merită!
-
Cele mai frumoase biblioteci Biblioteca Abaţiei Waldassen, Bavaria, Germania. Biblioteca Mânăstirii Wiblingen, Germania Bibl...
-
Despre democraţia americană " Nimeni nu trebuie să-şi facă iluzii. Statele Unite sunt în esenţă un sistem cu un partid unic me...
3 comentarii:
Foarte frumos şi imaginile şi melodia maestrului Tudor Georghe.
Eu mancam florile de salcam ın copilarie:)
Niciodata n-am crezut in vise ori alte asemenea. Dar pe la 5 dimineata mi-a aparut in vis amintirea unor clatite mancate odata, niste clatite in caror compozitie s-au pus si petale de flori de salcam.
Clatite cu flori de soc, cum facea nea Dobrin din Bucium. Nea. Dobrin a murit de mult, si nici eu nu mai trec prin Bucium in drum spre Bilea. N- am mai fost la Bilea de vreo 10 ani. Salcimii rule! Aveam curtea plina acasa la Brasov. Acum stau la bloc si injur marile corporatii...
Trimiteți un comentariu