Nu că ar conta: ceea ce spuneam încă din 2003-2004(Dan Mihalache mi-e martor, am avut lungi discuţii pe tema asta, pe vremea în care pesediştii erau în limbă în faţa celei de-a treia căi), şi am scris după aceea, inclusiv pe blogul ăsta, e confirmat şi de francezi, şi de alţii: se produce, ca rezultat al prăbuşirii comunismului şi al impunerii dogmei neo-liberale în politicile publice, pe fondul accelerării mondializării după model anglo-saxon, o descompunere a vechilor structuri sociale, rezultate după Marea Criză din 1929-1933, ca urmare a punerii în operă a Statului Bunăstării. Principala victimă este clasa de mijloc, dar sunt afectate şi alte structuri sociale. Cam de prin 2003-2004 apăreau primele semne ale recompunerii sociale, cel mai evident fiind accederea lui Le Pen în turul doi al prezidenţialelor franceze, în detrimentul lui Lionel Jospin, austerul premier socialist, hughenoto-troţkist.
Clasele populare se impun acum în forţă peste tot în Europa, şi ele sunt produsul pauperizării generale a populaţiei, inclusiv a clasei de mijloc. Descompunerea socială a dus la dispariţia "poporului de stânga". Întrebarea este dacă emergentele clase populare sunt de dreapta. Unii zic că da, unii zic că nu. Dar pentru a răspunde ferm la prima întrebare, trebuie să avem un răspuns clar unei a doua întrebări: mai are relevanţă, în acest moment al procesului de recompunere socială, dihotomia stânga-dreapta? Este PSD un partid de stânga? Sunt PDL şi PNL partide de dreapta? De ce?
Aceste clase populare, indiferent că vin dintr-o cultură politică de stânga, fie că vin dintr-o cultură politică de dreapta, au în comun o scârbă imensă de politică, acuzând clasa conducătoare, fără discriminări, de impotenţă, incompetenţă şi de ignorarea "poporului". Nu au cu cine se identifica, şi nici cu cine vota.
Sigur, absenţa de la vot a acestor nemulţumiţi face mai simplă, până la un punct, viaţa actualelor partide, care nu vor schimbarea actualei stări de fapt. Doar că, mai devreme sau mai târziu această recompunere socială va genera şi o recompunere politică. De asta bate câmpii Lăzăroiu cu partidul lui "Albă ca Zăpada". Doar că nu poţi face din curve, virgine, oricâte progrese ar fi făcut "chirurgia reparatorie" a firmelor de PR şi a presei aservite Cotrocenilor.
" L'éclatement de la classe moyenne a libéré un nouveau "champ sociologique" qui rend de nouveau visibles les catégories populaires. Le surgissement dans le débat public de catégories, hier oubliées au profit des classes moyennes, est un indicateur essentiel de la nouvelle donne sociale.
Si les classes moyennes avaient accompagné hier la "moyennisation" de la société française pendant la période des "trente glorieuses", plusieurs décennies de précarisation et de déclassement social favorisent aujourd'hui l'émergence de nouvelles catégories populaires. C'est dans ce contexte qu'il faut analyser la résurgence politique et culturelle des milieux populaires. Désormais, ce sont ces catégories qui reflètent avec le plus d'acuité la réalité sociale du pays. Majoritaires dans la population active, les catégories ouvriers-employés représentent aussi une majorité des retraités. Elles recouvrent ainsi un très large spectre de la sociologie française...
Ces nouvelles classes populaires sont-elles de droite ? Après la disparition du "peuple de gauche" au XXe siècle, assiste-t-on à l'émergence d'un nouveau "peuple de droite" ? Rien n'est moins sûr. L'analyse par la "droitisation" occulte une donnée essentielle : la fin de la bipolarisation.
Désormais persuadée de la vacuité du débat droite-gauche, une majorité de Français ne font plus confiance aux grands partis. En 2010, un sondage Sofres/Cevipof estimait à 67 % le nombre de français qui ne faisaient plus confiance ni à la gauche ni à la droite ; une minorité d'entre eux arrivait encore à se situer sur l'échelle gauche-droite. Ce "ni gauche ni droite", particulièrement fort en milieu populaire, n'exprime pas une vague "protestation" ni la résurgence d'un populisme ancien mais résulte d'une réalité sociale et culturelle pour partie occultée par les grands partis.
Pire, les responsables politiques continuent à vanter les mérites d'une mondialisation heureuse, alors même que les catégories populaires subissent une précarisation objective de leurs conditions de vie..."