marți, 8 februarie 2011

Sexul la slujbă e în Codul Penal?

Aşa?


Uf, mi-am revenit! E veselă ţara noastră, şi pupincuriştii portocalii fac totul să ne amuze. Bulina titrează mare: "Scene de sex în Vama Moraviţa, sub ochii procurorilor DNA". Aşa, şi? Sexul la slujbă e în Codul Penal? Şi pentru asta au deplasat autorităţili una mie bucăţi dulapuri, cu armamentul din dotare, plus o escadrilă de caricioptere? Corupţie, te halesc! Hă, hă, hă, hă!!!



Sau aşa? 

O ţară de căcat, plină de cretini!



M-am săturat de dobitocii care-mi invadează zi de zi micul ecran cu opiniile lor de "profesionişti". M-am săturat de dobitocii care populează presa şi blogosfera cu opiniile lor de căcat, bazate pe nimic! M-am săturat de guvernarea de căcat! M-am săturat!

Bă, pulelor! Conform Constituţiei, practic nu există imunitate parlamentară. Uite ce zice cărţulia aia cu care vă ştergeţi voi la cur: 

"ARTICOLUL 72

(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.



(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.


(3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri."


Şi atunci, de unde jalea că "nu poate DNA să-l atingă pe Păsat, că are imunitate, şi nu vrea ticăloşii să i-o ridice"? Dosarul lui e gata de câteva luni. Dacă avea imunitate, cum de a fost instrumentat? Nu respectă justiţia legea şi Constituţia? Iar dacă DNA(de ce DNA, că acolo scrie de ÎCCJ şi de Parchetul aferent ei?)  putea să-l aresteze în flagrant, de ce n-a făcut-o? Pentru că sunt dobitoci, şi nu pot organiza un flagrant?  Ei ştiu numai cu ascultatul telefoanelor? Şi după aia se ascund în spatele scuzei cu "imunitatea"?


Aşa că sictir! Şi analiştilor, şi ştiriştilor, şi jurnaliştilor, şi tuturor muhaielelor care se cred mari scule, ei fiind doar nişte siniştri dobitoci! Mâncaţi banii de pomană, idioţilor! Ne tocaţi nervii degeaba! Să vă ia dracu', en gros şi en detail!

Smântânirea gloriei sau capac pe oala cu informaţii?



Nu-mi dă pace o întrebare: de ce trebuie aduşi toţi păcălicii ăia din vămi la Bucureşti, care cu autocarul, care cu cariciopterul? Din câte ştiu, DNA are şi centre regionale, iar la Timişoara sigur e unul baban. Nu mai au încredere cei de la Bucureşti în colegii lor din ţară? Vor să ia ei toată smântâna gloriei în cazul ăsta? Sau e bine ca informaţiile oferite de "inculpaţi" să fie gestionate de o singură entitate? Ca nu cumva să se ajungă acolo unde nu trebuie, pe firul lung şi gros al şpăgii? În oala acoperită nu pică musca, nu-i aşa?

Sacrificii rituale



Circul descinderilor şi arestărilor în vămi şi puncte de trecere a frontierei continuă. Mascaţi, televiziuni, tocşoaie, alea, alea...Pe moment lucrurile par OK: statul veghează, lucrează, pedepseşte pe haini şi-i apără pe cetăţeni de cei răi. Asta pentru proştii care mai cred în vrăjeli de genul ăsta. Pentru că sunt doar vrăjeli. 


Bun, duci la bulău, cu turma, sute de vameşi şi de poliţişti de frontieră. Şi pe cine pui în locul lor? Tot nişte puşti derutaţi, plătiţi ca vai de ei, confuzi moral, manipulaţi de crocodilii sistemului, de care nu se atinge nimeni.


Statul nu mai vrea să aibă slujbaşi corecţi, profesionişti, care să-i apere interesele. Pentru că atunci mulţi dintre politrucii care l-au capturat şi-l storc de vlagă n-ar mai putea să-şi facă mendrele. Aşa că face tot posibilul pentru ca slujbaşii lui să fie corupţi, pentru a-i controla. Şi drumul cel mai scurt către corupţie este plata mizerabilă şi lipsa de protecţie legală. 


Iar acum, aflat la înghesuială, sub presiunea celor din UE, statul purcede la sacrificii rituale, cum a făcut întotdeauna în ultimii ani. Adrian Năstase trebuia jertfit pe altarul Rapoartelor JAI. Nicolescu trebuia arestat de dragul aceluiaşi JAI. Citiţi compunerile alea penibile care justifică arestările preventive. Şi amărâţii ăia luaţi pe sus azi sunt tot "ofrande" aduse zeilor celor mânioşi de la Bruxelles. Pentru ca să nu se schimbe nimic de esenţă în "sistem". Dacă era să se schimbe, se schimba până acum. Dar dacă se schimbă, se întrerupe fluxul banilor, care curge către politicieni şi partide. Şi nu doar către ei. De fapt, către ei ajung doar firimituri. Mă tem că lucrurile sunt mult mai complicate şi mai mizerabile, că în spatele celor care ne conduc sunt forţe incontrolabile, cu o agendă care ne ameninţă grav interesele. 


Nu cred că aceste sacrificii rituale rezolvă ceva. Amatori de şpagă la frontiere, gârlă, câtă vreme un tânăr are de ales între şomaj şi slujbe de căcat, plătite ca atare. Maşina de produs bani negri va funcţiona ca de obicei, fără prea multe probleme, şi fără regrete pentru cei luaţi azi cu duba. Ei făceau parte din pierderile planificate ale afacerii. Să nu ne îmbătăm cu apă chioară: nu se schimbă nimic, nu se rezolvă nimic!
  

Ceaţă

luni, 7 februarie 2011

Cu DNA aţi încercat, Pulimea Voastră?




Înţeleg că sunteţi foarte dezamăgit, Pulimea Voastră: nu puteţi să-l convingeţi pe Livache, şmanglitorul de la trei, sectorul trei, pupilul Măriei Voastre să candideze la şefia PDL. Sunteţi sigur că aţi epuizat toate argumentele? Ia vedeţi, poate reuşiţi să-l convingeţi cu DNA. Cu o imunitate, nu cu o anchetă, că cu anchetele e mai greu. Se tot screm ţuluşii să-l dovedească de corupt de vreo doi-trei ani, şi nimic. Zi-i lui Danel să-i dea NUP, şi e omul tău! Mâine îşi depune candidatura! Şi ai rezolvat problema. Ce e aşa de greu de înţeles? Hai că poţi, Pulimea Ta! Dacă vrei tu, orice e posibil!

Crearea de valoare socială



Nu vă spun o noutate când afirm că la noi dezbaterea publică este sublimă, dar total lipsită de substanţă, şi oricum alăturea cu orice temă care-i zbuciumă pe alţii, din ţările în care fugim(ăi care mai pot, că eu şi acum îmi dau palme că n-am luat-o din loc când puteam, iar acum e prea târziu!) când nu se mai poate trăi pe mioriticele plaiuri. Una dintre temele pe carte le ocolim cu metodă este modelul de gestiune al întreprinderii. Sigur, dacă e să-i citeşti pe toţi exaltaţii mai mult sau mai puţin labertarieni, sau pur şi simplu cretini, patronul este un soi de satrap, care taie şi spânzură, iar angajatul un soi de sclav la pula lui, sclav de care poate dispune cum vrea, iar singurul scop al "managerului" este maximizarea profitului. Şi pa! 


Nişte unii, mai mobilaţi la tărtăcuţă, şi cu viziuni care trec dincolo de sclavagism sau de capitalismul sălbatic, încearcă să înţeleagă ce aşteaptă oamenii de la întreprindere şi de la management, să vadă ce vor angajaţii şi mai ales care este raportul întreprinderii cu societatea. Şi n-o fac pentru că se plictisesc şi n-au alte subiecte, ci pentru că nemulţumirea faţă de modelul de gestiune a întreprinderilor creşte, iar încrederea în ele scade. Şi cu ele şi profitul, dacă citesc eu bine printre rânduri.


Aşadar: "Réagissant à cette crise globale de confiance dans un article intitulé "The Big Idea : Creating Shared Value" paru au mois de janvier dans la Harvard Business Review, Michael Porter (professeur à l'université d'Harvard) et David Kramer (cofondateur de la société de conseil FSG) alertent les entreprises sur la nécessité d'adopter un nouveau modèle de gestion qui soit en rupture avec le modèle de maximisation de la valeur pour leurs seuls actionnaires.

Dans cet essai, M. Porter, chantre de la pensée stratégique et concepteur du fameux modèle des cinq forces qui a contribué à cristalliser l'attention des décideurs sur la compétitivité des organisations dans leur industrie, reconnaît l'échec des modèles de gestion passés à prendre en compte l'environnement social des entreprises.

Pour pallier durablement cette lacune, les auteurs proposent de développer un modèle de création de valeur partagée, qui consiste à créer de la valeur économique tout en créant de la valeur pour la société dans son ensemble.

Selon eux, pour ce faire, les entreprises doivent d'abord repenser leurs produits et les marchés sur lesquels elles les commercialisent, de façon à répondre efficacement aux besoins de la société en matière de santé, de nutrition, d'aide à la population vieillissante, d'amélioration de l'habitat et de préservation de l'environnement.
 
Au-delà de cette réflexion sur l'impact de leurs produits, les entreprises doivent également remettre en cause leur chaîne de valeurs et examiner ses implications concernant l'utilisation de l'eau et des ressources naturelles, ainsi que les conditions de travail de leurs salariés.


Enfin, il leur faut oeuvrer en faveur du développement de pôles de compétitivité qui soutiennent l'activité des organisations implantées dans une même région tout en permettant à la communauté locale de prospérer...


Pour restaurer la confiance du public et asseoir durablement leur légitimité, elles devront prendre en compte de façon systématique leur impact social. L'époque où seule comptait leur performance financière est révolue. Il leur faut aujourd'hui intégrer un nouveau facteur à leur stratégie, celui de la performance sociale."




Dacă vedeţi aşa ceva prin dezbaterea publică(nu în realitate, că ar însemna că nu ştiu pe ce lume trăiesc, şi nu e cazul!), daţi-mi şi mie de ştire! Şi de ce ar fi lumea interesată de o astfel de discuţie? Dacă pe noi ne fute grija distrugerii statului social, de ce ar fi preocupate întreprinderile de performanţa lor socială?

Gagarisitul Isărescu faţă cu expectaţiile gagăi Leana



Isărescu s-a gagarisit! Apropo, pot să spun aşa? E sinonim cu "zaharisit", dar are un parfum mai franţuzit, de Micul Paris. Bun, gagarisit sau zaharisit, omul nostru a ieşit azi să ne povestească ce şi cum cu inflaţia, care şi anul ăsta ar fi bine să scadă, dacă n-ar creşte!


O frază memorabilă a gagarisitului nostru, care pentru gaga Leana(care nu e gaga, e doar ţaţă, sau dadă, sau lele!) spune totul, şi încă ceva pe deasupra, sună aşa, şi explică totul: "BNR îi revine rolul ancorării ferme a anticipaţiilor inflaţioniste, pentru a contracara riscul manifestării efectelor de runda a doua ale şocurilor inflaţioniste ale ofertei". La care gaga Leana pune mâna pe  cursul de economie politică al lui Samuelson, care curs, se ştie, e cartea de căpătâi a tuturor românilor, mai ceva ca Biblia, şi se pune pe recitit capitolul despre macroeconomie, să vadă la ce să se aştepte, când s-o duce la biserică, să aprindă lumânări pentru vii şi pentru morţi!


Cu ocazia asta aflăm că obsesiile sunt contagioase, şi se transmit pe cale bucală. Are băsescu o obsesie cu presa cea mogulească(sau mogulescă?), a căpătat-o şi Isărescu: ''Sondajele în rândul tuturor producătorilor de alimente, nu a celor care îşi expun punctul de vedere la televizor, arată că aşteptările lor sunt mai degrabă de scădere a preţurilor decât de creştere. Nu validăm sub nicio formă această atmosferă de creştere rapidă a preţurilor la alimente.''  Vede băsescu ieşirea din criză, hop, o vede şi Isărescu! "Momentul acut al crizei a fost depăşit, băncile şi-au făcut datoria.'' Da, cum să nu!



"Preţurile internaţionale la alimente vor creşte foarte mult (...) Credem că efectele (asupra pieţei româneşti) vor fi limitate." Apropo, cum pula mea să fie limitate, când alimentele au ajuns la maximul ultimelor două decenii, iar la noi se importă cam 80% din necesarul de consum?

"Persistenţa deficitului de cerere a contribuit la dezinflaţie." Care dezinflaţie, mânca-ţi-aş? Că inflaţia a fost dublă anul trecut, faţă de ţinta BNR! Iar azi tocmai ne-ai anunţat că ţinta se modifică în plus faţă de previziuni. Păi te juri tu pe butucii ăia de viţă de vie şmangliţi de fomiştii din Drăgăşani că anul ăsta nu va fi o inflaţie de vreo opt procente? De unde dezinflaţie, când energia, petrolul, alimentele o iau în sus voiniceşte? Să nu-mi spui că anulaţi "tendinţele inflaţioniste" tăind din nou, ca boii, salariile şi pensiile?


Şi atunci, care sunt expectaţiile gagăi Leana, după ce l-a ascultat pe gagarisitul domn Isărescu? Să-şi ia un masterat în macroeconomie, sau să taie şi ultima găină, să pună de-o zupă, după care să se intereseze de-un copârşeu în rate? 


PS: ideea este următoarea. Indiferent ce îndrugă Isărescu, noi avem o problemă cu inflaţia. Care, a dracului problemă, se ţine scai de noi de 21 de ani. De ce nu scăpăm de ea? Nu cumva pentru că nu punem diagnosticul corect? Şi luăm medicamente nepotrivite? Doctorul e Isărescu, deci e cazul fie să se ducă la şcoală din nou, fie să se lase de meserie. 


Mie mi se pare că buba cu inflaţia se coace în sistemul bancar. Costurile uriaşe ale creditării economiei ŞI consumului se varsă în preţuri. De asemenea, plecând de la aceste costuri, toţi au pretenţia unui profit nesimţit de mare, în comparaţie cu ţările cu economii normale(fie ele şi în criză. Că veni vorba: acolo capitaliştii, fără ghilimele, au trecut prin criză inclusiv reducând semnificativ profiturile, excepţie făcând nesimţiţii din industria financiară.), profit care se varsă iar în preţuri.


Poate că o altă abordare teoretică a problemei, plecând de la datele României, nu de la manualul bunului guvernator de bancă centrală, ar da rezultate mai bune. Întrebarea este: chiar îi pasă lui de inflaţie? Că tot sunt vituperaţi ăia care doreau ieşirea din criză doar prin inflaţie! Noi intrăm şi mai adânc în ea prin TOATE mijloacele posibile! Inclusiv prin inflaţie! Dar mă rog, ce ştiu eu?

duminică, 6 februarie 2011

A murit Gary Moore

Succesuri multe!



Scurt, că mi se face silă: NU, economia României NU este într-o stare mai bună. Nu de asta nu mai luăm ultima tranşă din împrumutul cerut FMI: pur şi simplu nu avem ce face cu banii. Banii băltesc în România, atât la BNR, cât şi în băncile comerciale. Numai că politicile impuse de FMI, de BM şi de CE nu ne permit să  folosim banii ăştia pentru a investi şi pentru a consuma.


Cu un miliard de euro în plus şi în minus la BNR oricum nu rezolvam nimic. Dacă se hotărăşte cineva să atace serios leul, nu în miliardul ăsta lipsă se propteşte. Deocamdată nu prezentăm cine ştie ce interes pentru speculanţi. Au ei de unde câştiga, dacă ea cazul Porcuşorii sunt mai dolofani şi mai apetisanţi. 


Nici problema deficitului bugetar n-o rezolvam. Cred că anul ăsta trebuie să reducem deficitul bugetar cu vreo 2% din PIB, iar dacă în deficit se introduc, după metodologia europeană, şi datoriile statului către firmele private, este vorba de ceva peste 3,5% din PIB reducere a deficitului. De unde? După doi ani de chinuri, se pare că reducerea reală a deficitului a fost de doar 1% din PIB, adică vreo 1,5 miliarde de euro. Timp în care am luat vreo 30 de miliarde de euro împrumut!  Iar economia a scăzut cu cel puţin 12% din PIB!


Ce mă deranjează este sprijinul dat de FMI unei puteri politice corupte şi impotente, neputincioasă şi neprofesionistă, doar pentru că execută fără să crâcnească ordinele lui. Faptul că a ieşit băsescu să anunţe azi vestea este o dovadă că ei nu au nevoie de democraţie, ci de regimuri autoritare, care să nu se împiedice de legi, reguli, Constituţii. Dacă execută ce li se spune, sunt oamenii FMI. 


Acum băsescu trimite opoziţia să citească în Monitorul Oficial noul acord cu FMI, ca să nu promită ce vrea ea în campania electorală: "Partidele care au de gând să facă promisiuni să ţină cont că acest acord acoperă perioada aprilie 2011- aprilie 2013, deci va fi şi după alegeri. Să-l citească pentru că va fi publicat în monitorul oficial înainte de a face promisiuni. E un fel de a spune: "Bă, boilor, eu conduc România! Fac ce vrea pula mea! Vă convine, bine! Nu, la fel!"

Ei bine, Opoziţia ar trebui să răspundă cu aceeaşi monedă, şi să anunţe FMI că, dacă acordul nu este votat în Parlament cu patru cincimi din totalul voturilor, şi voturile numărate de oricine, numai de roberta anastase nu, odată ajunsă la putere va denunţa Acordul şi va negocia unul nou. Asta dacă nu vor un Egipt sau o Tunisie în Europa. Pentru că dacă săpăm mai mult, vom vedea că declanşatorul revoltelor nu a fost dragostea de "democraţie", ci foamea, venită din eşecul politicilor impuse de FMI.


Anul 2011 va cumula toate tensiunile şi disparităţile, toate erorile economice şi sociale din 2009 şi 2010. Va fi un an mult mai rău, din toate punctele de vedere. Nu ştim ce conţine noul acord, dar putem bănui: privatizări în sectoarele educaţiei şi sănătăţii, noi tăieri de venituri, de prestaţii sociale. Şi oferirea unor domenii strategice pe nimic unor ţări şi firme interesate, care cunosc deja procedura: duc o ţară cu spatele la zid, cu mâna FMI şi a politicienilor cretini, şi apoi o scot la mezat. 


Dar batalioane de proşti aplaudă acum "succesurili" Iubitului Conducător, şi-i înjură pe ăia din opoziţie. La ce să te aştepţi de la un popor de căcat?   

Sunt optimist: se poate şi mai rău!



Am trecut azi prin zona Pieţei Matache. Am făcut şi câteva fotografii. Cum ştiţi, chiar vreau să se schimba dracului ceva acolo, pentru că arată mizerabil. Dar văd că scandalul continuă, unii dau Primăria în judecată, că dărâmă "moştenirea" capitalismului interbelic, capodopere arhitectonice, din şcoala "mahala de mahala", Primăria îi dă în judecată pe ăia care o dau în judecată, pe motiv că datul în judecată o costă.



N-am zăbovit cine ştie ce pe acolo. Doar cât am fotografiat, că mă grăbeam, mă durea şi coloana, şi oricum nu aveai de ce sta prea mult. Acasă, după ce am descărcat fotografiile, şi le-am privit mai atent, zona aia m-a deprimat şi mai tare decât de obicei. Este, dacă vreţi, esenţa neputinţei noastre de a ne împăca atât cu trecutul nostru, cât şi cu prezentul. Este expresia cea mai elocventă a crizei de identitate pe care o tot ducem după noi de la intrarea în modernitate. Un amestec de stiluri poate fi un lucru încântător, o excursie în timp, un elogiu adus diversităţii. Aici este un ghivechi al prostului gust, al nepăsării, al lipsei de cultură, al nesimţirii pure şi simple. 



Nu te poţi ataşa de aşa ceva, nu ai cum. Poate că unele clădiri ar merita efortul de a fi renovate, de a li se da aspectul iniţial. Dar ar fi o pierdere de bani şi de timp. Zona aia trebuie rasă şi remodelată. Putem discuta cum să arate: vrem o zonă cu arhitectură modernă, bine, dar trebuie să ne gândim şi la context. Vrem o zonă care să ne ducă în anii '30-'40 ai secolului 20, de ce nu? Ar fi chiar frumos, şi s-ar potrivi mai bine cu vecinătatea. Dar când ai cap de perspectivă blocul Generali, şi în spatele lui sediul BRD şi puţa aia de lângă spitalul Filantropia, lucrurile nu rimează.



De fapt, suntem acum în situaţia să constatăm care sunt "beneficiile" bunului-plac, servit pe post de "liberalism". Am lăsat la voia investitorilor să construiască aşa cum îi taie capu, unde îi taie capul. Rezultatul este identic cu acela din urmă cu un secol şi mai bine. Dar acum locul magherniţelor este luat de cuburile de beton şi sticlă, cu nimic mai valoroase, arhitectonic şi sentimental vorbind.



Tare mă tem că, lăsaţi de capul lor, deţinătorii de terenuri din zonă vor face cadou bucureştenilor încă un dezastru urban. Ceva de genul coşmarului din nordul Bucureştilor, care este absolutul în materie de nebunie imobiliară. Dar cum sunt un optimist, sunt sigur că se poate şi mai rău! 







Între două zboruri

Ruina mea preferată

sâmbătă, 5 februarie 2011

Pizda bea cu lăutari!



Madam udrea este cuprinsă de frenezia inaugurărilor. Ieri a tăiat panglica unei tele-gondole în Valea Jiului, la Vulcan, azi a inaugurat, împreună cu tuta ailaltă de roberta, un parc de distracţii pe Valea Prahovei, la Buşteni. E o veselie la pedelici, de parcă România a întrecut economic China şi e cazul ca poporul muncitor să se mai şi hodinească. 


Doar că, în timp ce măgăoaia de la Vulcan,  care a costat zece milioane de euro, s-a stricat din start, ieri, la inaugurare, şi a recidivat azi,  nu foarte departe de această cheltuială degeaba, la Uricani, o explozie în mină a prins în subteran cinci oameni. Despre soarta lor nu se ştie încă nimic.


În loc să arunce banii pe tot felul de imbecilităţi(apropo, dacă o tele-cabină la Vulcan era rentabilă, de ce n-au investit privaţii în locul statului?) guvernul ăsta de ticăloşi ar fi trebuit să retehnologizeze minele, să investească în măsuri de protecţie a muncii, pentru creşterea siguranţei. Dar ăstora nu le pasă de oameni, ci doar de parandărăt.

UPDATE: stau şi mă întreb: nu există prin Codul Penal vreun articol care să se aplice nesimţiţilor ăstora care risipesc banii publici pe căcaturi, în timp ce spitalele nu au bani, se desfiinţează, la fel şi şcolile, oamenii mor pe şosele, sau în mine.  Francezii parcă au o chestie numită "abuz de bunuri publice". Şi mai au şi "neacordarea de ajutor unei persoane în pericol". Neacordarea de ajutor unei naţiuni în pericol cum s-o pedepsi? Ceva idei?

Sictir, jigodie!



Simt o silă imensă atunci când trebuie să scriu despre băsescu şi despre boc. Ceilalţi din gaşca portocalie sunt fie canalii, fie idioţi. Ăştia doi sunt cuplul perfect de ticăloşi. Ticăloşi cu premeditare, ticăloşi cu sistem. Ne-am obişnuit să vedem în boc un soi de servitor umil al lui băsescu. Încep să mă conving că nu-i aşa, că este ticălos pe cont propriu, şi unul mult mai motivat decât băsescu. băsescu este un ticălos natural, boc îşi propune să fie ticălos. Şi-i iese chiar mai bine decât şefului lui. Copia depăşeşte originalul în ticăloşie.


Ce ticăloşie mai mare decât cea a bocului, care nu doar că nu îşi asumă nimic din ceea ce a făcut în ultimii doi ani, din dezastrul economic şi social pe care îl generează şi-l amplifică, dar mai şi pozează în "salvatorul României"?


"De ce a fost foarte greu? A fost o combinatie nefericita intre ceea ce ne-a lasat actuala alianta, care se contureaza astazi, socialist-populista, PSD-PNL, in 2008 si o criza economica de o duritate fara precedent dupa al Doilea Razboi Mondial. Aceasta situatie ne-a obligat, in 2010, sa luam masuri dure, sanatoase cu prezentul, corecte cu viitorul si care ne-au creat probleme politice".

Boc a afirmat ca "dupa partea rea vine si partea buna", deoarece PD-L nu a adus criza economica si nu a accelerat criza in Romania. El a spus ca, daca democrat-liberalii nu ar fi stopat, in 2009 si 2010, politicile populiste, tara ar fi ajuns in faliment. "Va spun cu maxima responsabilitate, continuarea politicilor populiste din 2008 ducea Romania in faliment si in incapacitate de plata cu consecinte dramatice pentru soarta fiecarui roman, a fiecarei firme si a fiecarui loc de munca".


"Prin noua alianta pe care o fac cei de la PSD si PNL, alianta socialist-populista, ce fac de fapt? Apara si favorizeaza statul creat de Ion Iliescu. Prin mentalitatea, gandirea si lucrurile pe care le-a promovat in Romania avem un stat care nu a incurajat munca, ci lenea, am avut un stat care i-a obligat pe romani sa stea cu mana intinsa".
 
 
Câtă ticăloşie în atât de puţine cuvinte! După ce ai adus sub pragul de sărăcie milioane de români, după ce ai tăiat ajutoarele sociale unor oameni pe care orice societate responsabilă şi demnă îi protejează, după ce ai făcut datorii de peste 30 de miliarde de euro, pe care nimeni nu poate spune unde s-au dus, după ce ai tăiat pensii şi salarii, de-a valma, după ce ai distrus zeci de mii de firme viabile cu politici fiscale inepte, după ce ai discreditat instituţii, oameni, ai aruncat anatema asupra unor categorii sociale, vii şi pozezi în salvator? Hai sictir, jigodie!

Drăguţă mioară...

vineri, 4 februarie 2011

Mâna grea a pieţei

Să se fi născut alternativa?



Mâine se oficializează Uniunea Social-Liberală. Cum ştiţi, am fost un susţinător al colaborării dintre PSD şi PNL. Dar ceva nu sună bine în afacerea asta, şi nu ştiu încă ce. Mi se pare că PSD a făcut prea multe compromisuri şi s-a pus cumva într-o poziţie subalternă. Mi se pare că PNL crede că are dreptul să ceară mai mult decât poate da.


Oricum gestionarea acestei alianţe va fi foarte dificilă: sunt prea multe primadone în ambele partide. Şi apoi nu ştiu câţi din ambele partide se gândesc mai departe de schimbarea puterii. Or, ţara asta are nevoie de mai mult decât o alternanţă la guvernare: are nevoie de un proiect naţional, şi mai ales de o reală reconciliere naţională, după două mandate ale lui băsescu în fruntea ţării, timp în care a reuşit să ne încaiere pe toţi. 


Dar nu poţi face reconciliere naţională, când tu(mă refer la cele două partide) faci o alianţă în silă, nu din convingere, ci mai mult din interes.  Aici e mult de lucru pentru a convinge oamenii de sinceritatea şi de moralitatea acestei construcţii politice, de care România chiar are nevoie. Doar că la noi e multă superficialitate în orice, chiar şi în astfel de proiecte.


Oricum, până acum alianţa lasă impresia de improvizaţie, de lucru făcut să nu dureze. Chestia aia cu valabilitatea pe zece ani pare mai degrabă o glumă. Dar sunt optimist, şi sper să dureze măcar până după alegerile de anul viitor. Oricum, un prim pas a fost făcut. Să vedem care vor fi următorii. Şi mai ales cât de repede se încaieră şi ăştia. Dacă nu se ceartă în următoarea săptămână, ei bine, ar fi chiar un succes!

joi, 3 februarie 2011

Abureli

Prostia de calitate, la Preşedinţie şi într-un ziar quality



Prieteni! Câtă lume proastă în ţara asta, care a invadat instituţiile statului şi ziarele aşa-zise "de calitate". Citiţi şi înjuraţi!

Un dobitoc de la Administraţia Prezidenţială comite un Comunicat de Presă, în care apare imbecilitatea asta: "În marja Consiliului European, preşedintele Traian Băsescu va avea întâlniri cu preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, şi cu comisarul european pentru afaceri interne, Cecilia Malmström. Şeful statului va participa şi la lansarea iniţiativei Comisiei Europene privind interconectările energetice Nord - Sud din Europa Centrală şi de Est."


O vacă analfabetă de la RL(or mai fi preluat comunicatul şi alte ziare, dar n-am dat încă de el)  trânteşte şi ea în pagină, fără să clipească, prostia celor de la Administraţia Prezidenţială, ba, o mai şi semnează! Dacă se uita în DEX, vedea ce înseamnă marjă:

MÁRJĂ s. f. 1. margine; bord. ◊ spațiu alb la marginea unei pagini. ◊ spațiu sau timp liber, de care se poate dispune; rezervă. 2. diferență dintre prețul de vânzare și cel de cumpărare al unei mărfi, evaluată în procente; valoarea maximă sau minimă pe care o atinge un preț înainte de încheierea unei tranzacții comerciale. (< fr. marge) .


Boul de la Preşedinţie a vrut să spună "în marginea", care oricum sună ca dracu'. Pur şi simplu putea spune, româneşte: "Cu ocazia prezenţei sale(degeaba! n.m.) la CE, Pulimea Sa se întâlneşte cu...".


Cât e de mare marja de prostie a tembelilor ăstora? Turcan, dă-ţi nişte palme, apoi dă-ţi demisia!
 

PS: surprinzător, ăia de la Bulina Roşie nu dau chifla. Or fi înţeles că e o prostie, sau pur şi simplu e pentru că au rescris ştirea?

Anti-corupţie în vrac



Puterea-spectacol ne mai oferă un episod din serialul "Să-i prostim pe proşti!": reţinerea a peste 80 de poliţişti de frontieră şi de vameşi din zona Siret. Când faci reţineri cu turma, e semn că ceva este în neregulă cu sistemul.


Că vameşii şi poliţiştii de frontieră nu au trăit niciodată din salariu e o axiomă. Că mulţi îşi aleg aceste meserii pentru că şpaga face parte din deliciile muncii e iarăşi adevărat. Dar nu ei au corupt sistemul, ci aceea care l-au construit pe ideea că la vămi se dă şi se ia mită, deci nu e cazul să-i plătească decent pe vameşi. Şi nu doar că nu-i plătesc, ci le mai taie din salarii peste 40%.


În plus, şi acest lucru iar se ştie, vămile şi vânzarea de posturi de vameşi sunt surse de finanţare a partidelor politice. Blaga poate spune multe în materie. Şi nu doar el. Iar câtă vreme partidele nu vor avea surse sigure, transparente şi suficiente de finanţare, putem să tot arestăm diverşi guguiştuci, că nu se va rezolva nimic.


Anti-corupţia asta în vrac nu are cum linişti temerile celor de la Bruxelles şi mai ales pe cele ale Parisului şi Berlinului. Cu atât mai mult cu cât totul seamănă a făcătură, nu în sensul în care faptele nu există, ci în sensul în care astfel de acţiuni sunt parte a spectacolului care ţine loc de guvernare. Pulimea Sa a anunţat evenimentul de azi săptămâna trecută în discursul de la APCE, ceea ce ne face deja suspicioşi. 


Văd că pe la posturile de tembeliziune a început deja discursul: "păi ce, dacă mor de foame cu salariile ălea reduse, ăsta e un motiv să ia şpagă?" Ei bine, da! E un motiv să ia şpagă! Pentru că nimeni nu a redus preţurile cu 40%, şi nici nu-i întreabă dacă au cu ce trăi. Şi dacă pot să-şi valorifice postul, de ce nu? Obligaţii n-au doar slujbaşii statului, ci şi administratorii lui. 


Aşa că reţinerile vin şi trec, corupţia rămâne...  

Diamantele care vin din frig


miercuri, 2 februarie 2011

Timpul violenţei, timpul negocierii



Situaţie extrem de tensionată şi de periculoasă în Egipt, la Cairo şi Alexandria. Unde acum se confruntă Egiptul cosmopolit şi vag occidentalizat, plus diverşii iluminaţi din tot felul de Frăţii şi alte grupuscule radicale cu Egiptul profund. Egiptul care are de câştigat de pe urma plecării lui Mubarack se află faţă în faţă cu Egiptul care are de pierdut de pe urma plecării lui.


Aşa ajungem la o problemă de principiu: în ce măsură o minoritate poate impune voinţa ei în stradă, când nu există un consens în legătură cu schimbarea. Nu suntem în situaţia României din decembrie 1989, unde exista un consens în privinţa plecării lui ceauşescu, dacă e să facem analogii, ci în aceea din România lui ianuarie 1990, când "partidele istorice" cereau plecarea lui Iliescu, iar adepţii lui ieşeau şi ei în stradă. Atunci suporterii partidelor "istorice" au condamnat răspunsul celorlalţi, ca fiind ilegitim. Şi întreb: ilegitim după care regulă?


De ce ar fi mai legitime(sic!) interesele celor care vor plecarea lui Mubarack decât interesele celor care vor o tranziţie paşnică, o tranziţie care să ţină cont de interesele tuturor. În fond, demonstranţii anti au obţinut o victorie: vor avea loc alegeri libere în septembrie, iar Mubarack nu se mai prezintă.


Există un timp al violenţei şi un timp al negocierii şi compromisului. Cei care au cerut plecarea lui Mubarack aveau soluţia trecerii la negocieri, după discursul de aseară a lui Mubarack. Din păcate strada nu are lideri, nu există o opoziţie structurată, instituţionalizată. Cine să negocieze în numele străzii? Pe ce platformă?


Plecarea preşedintelui tunisian nu a însemnat sfârşitul crizei, ci începutul ei. Pentru că nici acolo nu există o alternativă structurată. E frumos şi cu revoluţia ciripelei şi feisbukului, dar în afară de cucuie revoluţia asta nu produce nimic: nici schimbare reală, nici alternative, nici mai bine. 


Destabilizarea Egiptului este cea mai cretină mişcare, şi indiferent cine este în spatele ei, poate se duce să-şi tragă un glonţ în cap. Pentru că, în loc să rezolve problemele(reale) Egiptului, a generat şi mai multe, dacă nu cumva a pus şi de un război civil. Una peste alta Occidentul a mai pierdut, din prostie şi din trufie, o regiune importantă geo-strategic pentru el. Dar cine să înţeleagă asta?  

Să vedem ce le poate mintea!



Nu sunt bucureştean prin naştere, ci prin adopţie. Sunt momente când urăsc acest oraş, de ce să vă mint. Dar cred că 99,999% dintre locuitorii săi au momente în care şi-ar dori să fie oriunde altundeva, numai în Bucureşti nu.  Cu toate astea nu cred că aş pleca din Bucureşti. Devine un soi de drog, îmi place sau nu. Bine, mă veţi întreba: dar ce dracu' îţi place la el? Nu ştiu, poate e deja un soi de obişnuinţă, ca o haină veche, de care nu te desparţi, pentru că a luat forma corpului tău şi te simţi dacă nu bine, nu elegant, măcar comod. Şi asta e cel mai important, până la urmă.



Trecând peste asta, un oraş este un organism viu, evoluează, se schimbă, se adaptează nevoilor noilor generaţii de locuitori, sfidărilor timpului, noilor tehnologii. Din păcate Bucureştii, ca şi alte oraşe ale României Mici(oraşele din Ardeal sunt din altă ligă, mai civilizată) s-au dezvoltat după principiul AVPM(aşa vrea pula mea!). Fiecare a făcut ce i-a tunat, fără niciun plan, fără să-i pese de ceilalţi, fără gust, cel mai adesea. Străzi şerpuite, inegale ca lăţime, case puse şi pe lung, şi pe lat, şi în dungă, care mai scunde, care mai înalte, care coşcovite, care vopsite în culori de te dor dinţii.



Asta face ca printre multe, foarte multe jeguri de case(coşmelii, nu case!) să se rătăcească şi ceva clădiri valoroase. Şi ori de câte ori se pune problema asanării vreunei păduchelniţe din astea să se ridice un cor de urlete: "se distruge vechiul oraş!", plecând de la un caz de excepţie, şi ignorând ansamblul. Iar principalii vinovaţi sunt, dincolo de politicienii inculţi şi lipsiţi de gust şi de viziune, intelectualii, incluzând aici, cam forţat, şi pe arhitecţi(care au multe păcate de ispăşit pentru halul în care arată oraşul şi multe dintre cartierele sale!).




Mereu adepţii unor cauze care le aduc vizibilitate, şi mereu cu buzele lipite de curul "dreptei", intelectualii duc lupte pentru cauze care nu sunt şi cele ale cetăţenilor acestui oraş. Când s-au construit monstruozităţile alea din jurul Herăstrăului şi din nordul Bucureştilor nu i-am auzit protestând. Nu i-am auzit protestând nici pentru parcul Bordei. Vi se pare că ălea servesc interesul general? Că sunt un exemplu de sistematizare şi de bun gust? Că reprezintă o culme a arhitecturii?



Acum toţi se vaită că se dărâmă nişte dărâmături de pe Berzei şi de pe Buzeşti. Foarte bine că se face ordine acolo! Foarte bine că se curăţă locul. Foarte bine că se face şoseaua aia! Aşa apar trei axe paralele, care preiau un trafic infernal, şi se reduce poluarea în orele de vârf. Şi apare oportunitatea de a transforma zona din jurul Gării de Nord într-un loc în care să te simţi bine, într-un spaţiu reprezentativ pentru un oraş european. Nu trebuie să fie acolo clădiri vechi de secole pentru ca o zonă urbană să fie interesantă. Se poate şi cu arhitectură modernă. Totul e să ai imaginaţie.


În loc să i-o dea la temelie lui Oprescu, şi să-l înjure că dărâmă nişte magherniţe, intelectualii lu' peşte prăjit ar face bine să-i prezinte Primarului General un proiect de re-amenajare a zonei, de re-configurare, care să înglobeze şi clădirile vechi ce rămân nedărâmate. Dar e mai simplu să scrii proteste cu mânie intelectuală şi cu buze calde pentru curul lui băsescu şi al Fecioarei din Pleşcoi, decât să asuzi, construind alternative. Vreau să văd şi eu un plan al "protestatarilor" pentru zona aia, şi dacă-mi place, îl susţin.


Tovarăşul gradu' Pippidi(ce se mai aude cu dosarul lui de colaborator al mânăstirii Secu?) comite astea, în "Dilema Veche": "O adevărată catastrofă este însă desfiinţarea Pieţei Matache. O lovitură, nu numai pentru comunitatea care locuieşte în împrejurimi. Vine multă lume din tot oraşul, fiindcă găseşte aici alimente mai ieftine şi prezentate în forma de altădată, dar mai curat. Aceşti oameni vor fi siliţi să cumpere de la Carrefour sau de la alte supermarketuri. E tocmai ce se doreşte: sîntem împinşi în secolul XXI cu picioare în spate. Aşa că o să dispară, de pildă, firma «La omul bun», care vinde haine «second-hand», dar cu precizarea «marfă nouă»...


Ultima piaţă a vechiului Bucureşti va pieri odată cu demolarea halei de acolo, căci de Piaţa Amzei nu mai poate fi vorba: în dosul parapetelor care s-au ridicat se construieşte încă un mall. Se desăvîrşeşte ruptura între orăşeni şi ţărani, cu consecinţe psihologice de a căror gravitate nu pare nimeni conştient. Deja asta este altă ţară decît aceea pe care o tot proslăvim la fiecare aniversare a Unirii sau a Independenţei. Fiindcă asta ştim cel mai bine să facem, să aniversăm. De acum înainte, va fi chiar alt popor. Şi mai e ceva. Auzim din toate părţile că am intrat în criză şi că trebuie suportate economii. Deocamdată, dintre imobilele care urmează să fie expropriate în cartier, pînă în prezent au fost expropriate doar nouă. Cheltuiala pe care o presupun lucrările care stau să înceapă a fost calculată la 250 de milioane de euro. Cum vi se pare?“


S-o luăm metodic: Piaţa Matache NU se desfiinţează. Se dărâmă doar vechea hală, care, între noi fie vorba, este un act de igenă! Deşi cumpăr din Piaţa Matache, mai ales de când se tot construieşte, şi nu se mai termină, noua Piaţă Amzei, eu în hala aia am intrat doar de două ori: o dată înainte de 1989, şi am crezut că-mi vărs şi maţele de miros, şi o dată după 1989, cu aceleazi rezultate. Aşa că să mă scutească nostalgicii! 


În spatele halei s-a construit o piaţă nouă, cu fonduri europene. E curată, e spaţioasă, aerisită,  cât de cât civilizată. Păcat că nu mai sunt ţărani s-o populeze, ci doar angajaţii monopolului importatorilor de produse alimentare, şi mari maeştri ai evaziunii fiscale. Pentru că presiunea imobiliară a distrus centura agricolă a Bucureştilor, centură care există în jurul tuturor marilor oraşe. Şi degeaba pieţe, dacă nu mai are cine produce fructe, legume, ouă, lapte, carne.  


Nici Piaţa Amzei nu s-a desfiinţat. Se construieşte un corp de clădire, deasupra parcajului subteran. Se reface clădirea administrativă din piaţă, unde este şi teatrul "Ion Creangă". În final va arăta decent, doar că nu vor mai fi legume şi fructe româneşti, ci doar importate. Asta e! Suntem pe o piaţă globalizată, iar ţăranii români nu vor să iasă din Evul Mediu, iar intelectualii îi "ajută" să moară, încurajându-i să rămână acolo.
 
Una peste alta, maşina de vaiete şi de pus tălpi, din motive electorale, funcţionează din plin. Pe banii, pe nervii şi pe sănătatea mea, şi a celorlalţi bucureşteni. Asta este concepţia despre "responsabilitate" a nenilor ăstora, care sunt nişte muşte la arat. Nu ne scutesc ei de toate astea? Sau, dacă tot vor să se implice, să iasă cu ceva proiecte. Să vedem ce le poate mintea...

marți, 1 februarie 2011

Problemă cu oranjgutani




Dacă PDL a crescut cu opt procente în opt săptămâni, se cere să se spună când va deveni PDL partid unic, cu reprezentare de 100% în Parlament."

Reciprocitatea durerii în cur



Ce găseşti pe toate forumurile, când e vorba despre muncă la români? "Leneşi, hoţi, nu fac nimic, nu sunt buni de nimic!" Când e vorba modificarea Codului Muncii, cam la fel: să-i dea mai reprede afară pe hoţi, pe leneşi, pe neproductivi". Când este vorba de venitul minim garantat sau de salariul minim pe economie: "Fără salariu minim, fără venit minim, încurajează lenea şi nemunca!" Când e vorba de şomaj, sau de munca la negru, toţi patronii se vaită de costurile mari ale muncii în România.

Sigur, discursul ăsta este încurajat de Pulimea Sa şi de oranjgutani, care fie habar nu au despre ce vorbesc(ăla de la muncă este o catastrofă, un bou cu spume!), fie asmut intenţionat categorii sociale unele împotriva celorlalte.

Cum sunt lucrurile în realitate? Mult, foarte mult diferite de discursul oficial şi de imaginarul postacilor de partid şi de stat. Cred că pe ăştia de la PwC putem să-i credem, oricum sunt mai profesionişti decât panaramele care ne conduc. Şi ce zic ei despre cele de mai sus, şi despre munca şi productivitatea românilor? 

Păi, zic de bine. De bine pentru patroni, pentru profitul lor: "Rentabilitatea capitalului uman a crescut cu 19% în România în ultimii doi ani, potrivit studiului PricewaterhouseCoopers Saratoga România 2010.
Acest indicator analizează rentabilitatea capitalului uman, măsurată ca fiind profitul brut generat de fiecare angajat pentru fiecare unitate monetară (fie ea euro, dolar american sau leu) plătită de angajator sub formă de remunerare.

De asemenea, ponderea costurilor cu forţa de muncă în costurile totale ale companiilor a scăzut de la 12,2% înainte de criză, la 9,3%.(!!!) La nivelurile actuale, costurile forţei de muncă din România sunt cu peste jumătate mai mici decât cele suportate de companii în Europa de Vest.
„Cu o rentabilitate medie a capitalului uman de 1,53 (HC ROI), România se situează la acelaşi nivel cu Statele Unite din acest punct de vedere şi cu 30% mai sus decât statele din vestul Europei. Totuşi acest lucru nu trebuie înţeles drept dovada unui nivel mai ridicat de productivitate în România, fiind mai degrabă rezultatul costurilor salariale mai reduse", a explicat Peter de Ruiter, Liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică al PwC România.(Ar fi şi greu să depăşeşti productivitatea celor din Vest, cu dotarea tehnologică a celor mai multe dintre unităţile de producţie. Iar în servicii, cu unele excepţii, productivitatea este un termen greu de măsurat)


Criza economică a dus la o stagnare a pieţei muncii, fapt evidenţiat de scăderea ratei demisiilor de la 18,3% în 2008, la doar 8% anul trecut. Companiile au căutat să menţină efectivul de angajaţi de dinainte de criză, iar rata recrutărilor externe a scăzut cu 75% faţă de nivelurile din 2008. În schimb, rata concedierilor a crescut de şapte ori, ajungând la 7,3%.(Parcă ziceau că e imposibil să dai afară salariaţii, de aia trebuie schimbat CM!)

„Companiile din România se caracterizează printr-o rată scăzută recrutării interne - 1,3%, faţă de media europeană de 4,3%. Acest indicator a înregistrat o reducere semnificativă faţă de nivelul din 2008, atunci când rata de recrutări interne în România era de 11,1%. Aceasta înseamnă că organizaţiile au încercat să menţină numărul de angajaţi, reducând totodată semnificativ numărul promovărilor sau al mişcărilor angajaţilor de pe un post pe altul. Veniturile în scădere şi lipsa oportunităţilor de promovare au influenţat moralul angajaţilor, fapt evidenţiat de rata în creştere a absenteismului, de angajamentul scăzut faţă de companie şi de comportamentele neproductive în rândul angajaţilor", a adăugat Peter de Ruiter.(Cu alte cuvinte, după ce că era stresul crizei, patronii au crezut de cuviinţă să se comporte mizerabil, şi au cules ce-au semănat).

„PwC este de părere că există un nivel din ce în ce mai mare de nemulţumire în rândul forţei de muncă şi că am putea asista la o piaţă a muncii foarte dinamică în momentul în care redresarea economică se va face simţită din plin. Este imperativ pentru companii să înceapă să se preocupe încă de pe acum de loialitatea angajaţilor pentru a preveni o eventuală hemoragie de talente odată ce condiţiile de pe piaţa muncii se întorc în favoarea angajaţilor din nou", a concluzionat Peter de Ruiter."


Sigur că da, se preocupă! Fac presiuni asupra Guvernului să le dea o legislaţie care să precarizeze şi mai mult situaţia angajaţilor. Când vă spuneam că patronii români sunt consideraţi a fi cei mai sălbatici şi mai idioţi din Estul recent admis în UE(excepţiile să mă scuze!), unii m-au înjurat. Dar comportamentul lor de stăpâni de scavi o să-i lase fără cei mai buni angajaţi, pe care îi doare fix în cur de firmă, fiindcă şi pe patroni îi doare în cur de ei. Reciprocitatea durerii în cur e caracteristica raporturilor între angajaţi şi angajatori în România. Este o legătură pe cât de sinceră, pe atât de profundă.

Zbor în ceaţă

Obsedaţi de capra vecinului



Ce o să vă spun acum nu ţine de mizeria jurnalismului românesc, ci de mizeria umană, pur şi simplu. O vacă de la ziarul boilor de pripas, RL, scrie despre operaţia suferită de Nicolescu în termenii ăştia: "Medicii consultaţi de RL susţin că în cazul preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş, Constantin Nicolescu, este exagerat caracterul de urgenţă al intervenţiei medicale la care a fost supus.

Suspectă este şi internarea sa la Spitalul Floreasca, în condiţiile în care în Bucureşti mai existau şi alte centre medicale unde puteau fi efectuate by-pass-uri coronariene. „Spitalul Floreasca a devenit «fieful» PSD-iştilor. Constantin Nicolescu putea fi operat la fel de bine şi la Spitalul Militar ori la Fundeni ", a comentat un chirurg cardiac care a urmărit cazul, dar care a preferat să îşi păstreze anonimatul. Şi timpii operatori par a fi „excepţionali" în cazul Nicolescu. Durata medie în care se pun patru by-passuri coronariene nu depăşeşte 4-5 ore şi numai în cazul în care apar complicaţii se poate extinde până la 7 ore, aşa cum a declarat medicul Şerban Brădişteanu, care s-a ocupat de operaţie.Motivul pentru care medicii de la Floreasca au decis să îl opereze pe Nicolescu duminică seara ţine, cel mai probabil, de raţiuni politico-mediatice, şi nu de criterii medicale, sunt de părere specialiştii consultaţi de RL. „Cu siguranţă pacientul mai putea aştepta 3-4 zile, timp în care putea fi stabilizat cu medicamente. Cazurile în care astfel de pacienţi sunt operaţi de urgenţă sunt excepţionale. Ceea ce pot să spun însă aproape cu siguranţă este că operaţia a avut loc şi foarte probabil era necesară: nu opreşti inima unui om ca să îl scapi de puşcărie".


Că ziarista e o cretină, nu mai trebuie demonstrat. Dar că un medic poate spune că un spital este suspect DOAR pentru că doi dintre medicii de acolo sunt şi membri ai PSD este dincolo de orice limită a deontologiei profesionale. Dacă îl duceau la alt spital, unde, presupun, se ocupau de el doctori cu carnet de partid de la pedelici, cazul era rezolvat? Dacă mai aşteptau trei-patru zile, îl puneau pe catafalc, şi lumea era fericită că s-a făcut justiţie? Aşa de departe am ajuns cu nebunia dezbinării? Ăsta este medic?


După logica ăstora, e normal ca, dacă nu ne place băsescu, iar el apucă să dea colţul înaintea noastră, să ţopăim de bucurie şi să ne pişăm pe mormântul lui? Se pare că da. Poate că vom ajunge şi acolo, dacă va continua această operă de distrugere a bunului-simţ, până la urmă.


Drumul pe care am apucat nu duce nicăieri. Este doar una dintre multele decizii proaste pe care le-am luat, ca naţiune, şi societate, din superficialitate, prostie, neomenie. Obsedaţi de capra vecinului, uităm că a noastră e moartă, şi asta ne obligă să facem ceva s-o înlocuim, dacă vrem să ne fie bine. Moartea celorlalte capre nu înseamnă că nouă ne e mai bine. Înseamnă doar că şi altora le este rău. Dacă răul altora ne ţine loc de consolare, am ajuns foarte jos pe scara umană. Şi mai coborâm...

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...