NanoArt
Un concetăţean, Cris Orfescu, http://www.crisorfescu.com/, artist şi om de ştiinţă, născut în Bucureşti, şi care trăieşte din 1991 în California, la Los Angeles, sponsorizează un concurs, International Online NanoArt Competition. Obiectivul acestei discipline de graniţă este, după spusele autorului, să informeze oamenii despre noile tehnologii ale secolului 21. Amestec de chimie, analize spectrale, microscopie electronică, fotografie, prelucrarea digitală a informaţiei, NanoArta oferă imagini ale universului mic de o rară frumuseţe. Sper să vă placă! 
11 comentarii:
Sau cum să scapi de "spleen". Sâmbăta.
Prietene, din când în când trebuie să mai evadăm din politică. Mie chiar îmi plac lucrurile astea! Tehnicile numerice îţi deschid căi nebănuite, dacă eşti cu adevărat creator. Bine, e şi mult balast în chestia asta, dar, ca peste tot, funcţionează selecţia naturală. Mulţi chemaţi, puţini aleşi...
Fireşte. Nu mai ştiu cine spunea că estetica nu stă neapărat în respectarea corectă a proporţiilor ci în deformarea lor.
În fond, e vorba de o recitire a realităţii, trecută printr-un filtru, cel al sensibilităţii autorului. Altminteri realitatea ajunge să ne plictisească.
Apropos, e sâmbătă, aşa că v-am lăsat la mine, în cufărul piratului, nişte una-alta.
Eu n-am gasit cufarul piratului, dar ma intorc sa mai caut, poate n-am fost atenta.
Nu inteleg cum gasesti toate superbitatile astea, Gh!! Tablourile astea sunt atat de frumoase.. Ce autori sunt?
Foarte frumos, multzam! Avem nevoie de arta, sa ne dezinfectam de politica...
Corina, numele lor nu spun mare lucru. Intră pe site, ai un link, şi poţi afla mai multe. Culmea e că pe site la NYTimes l-am găsit la secţiunea tehnologie, nu la artă!
Dar nu contează, mie-mi plac, sunt extrem de expresive. Poate şi decorative, dar cui îi pasă!
Si mie imi plac foarte mult. Multumesc frumos.
Domnule, eu un lucru nu inteleg si as dori, daca se poate, o farama de lamurire: cum se poate sa stiti atatea lucruri si fiecare interesante, si corolar, ca despre fiecare sa scrieti asa de bine si cu miez?? De unde timp? Si mai ales de unde timp de gandire??
Mailman, lucrurile nu sunt atât de complicate. Am făcut o şcoală de calitate până la facultate, deşi nu în Bucureşti. Eram la real, în clasa specială de matematică, dar aveam şi ore de istoria artei, manualul îl păstrez şi acum.
Profesorii de la facultate, din Politehnică, ne trimeteau la spectacole, indifwerent că era teatru, film, concerte la Ateneu. Sunt atâtea galerii de artă în Bucureşti, mă rog, erau.
Toate astea se strâng, şi suma lor, câte mai rămân, îţi oferă o anume experienţă. Timp se mai găseşte, totul este să-ţi placă ceea ce faci.
Trimiteți un comentariu