luni, 28 aprilie 2008

Mai 68
În 1968 aveam 14 ani şi tocmai ne mutasem din Piteşti în Slatina. Recunosc, a fost un şoc: un oraş adormit şi prăfuit, pe care-l parcurgeai pe jos, de la un capăt la altul, în mai puţin de trei sferturi de oră, cu condiţia să porneşti de la gară către Olt, pentru că în sens opus dădeai piept cu un deal mai abrupt decât ai fi putut crede pentru un oraş de câmpie. Pe undeva pe la mijlocul acestei pante, într-un soi de parc, unde se afla, într-o clădire de sfârşit de secol 19, Primăria, se ridica ţuguiul acoperişului unui chişc de ziare, din lemn, vopsit într-un verde care cunoscuse şi vremuri mai bune. Acolo se vindeau, spre marea mea surprindere şi încântare, şi ziare franţuzeşti: Le Monde, L' Humanite, evident, Le Nouvel Observateur, Pif, ei, da! în vremurile ei cele mai bune, dar şi senzaţionala revistă care a fost Secolul 20.
Ei bine, în mai 1968, generalul De Gaulle, aflat într-o lungă vizită de stat în România, a ales să poposească în prăfuitul orăşel din câmpia Olteniei, apărând, alături de Ceauşescu, în aclamaţiile sincere ale mulţimii, în balconul cam şubred al unei vechi case din centrul vechi. Motivul? Franţa tocmai oferise României finanţare, asistenţă tehnică şi utilaje pentru ALRO Slatina, uzina de producere a aluminiului. Atunci am aflat, din Nouvel Obs, de răscoalele studenţeşti de la Paris, care l-au forţat pe De Gaulle să-şi scurteze vizita în România. Iar astăzi, găsind în revistă reclame din 1968, pe care sigur le-am văzut în adolescenţa mea, cred că v-ar face plăcere să faceţi o scurtă călătorie în istorie. Fie ea şi o istorie a reclamelor. Şi a personajelor din Pif. UPDATE: Semantic semnalează un articol din revista Prospect despre Mai 68. Îl găsiţi aici:http://www.prospect-magazine.co.uk/article_details.php?&id=10164.

5 comentarii:

Anonim spunea...

Sa adaugam si un link despre acelasi an 68 al revistei Prospect
http://www.prospect-magazine.co.uk/article_details.php?&id=10164
Scrie ceva si Anthony Giddens.
Semantic

N. Raducanu spunea...

Excelente pozele, aproape la fel de bune ca si articolele dvs. ! Ele stimuleaza nostalgia unei reviste (Pif) dupa care fiica mea nu numai a invatat frantuzeste, dar a capatat o pasiune pentru aceasta limba incat a urmat apoi franceza la facultate. Dar anul 1968 mai aminteste de lozinca rascolitoare „Sous les paves – la plage!“, de cantecul lui Brassens „Mourir pour des idees, oui - mais de mort lente…“, de Daniel Cohn-Bendit si tovarasii lui, toti deveniti azi burghezi respectabili, dar si de studentii rasculati din Germania in frunte cu Rudi Dutschke (impuscat apoi de un extremist de dreapta), tineri printre care era si un anume Joschka Fischer, viitor ministru de externe si in prezent profesor de relatii internationale la universitatea americana Princeton. Ramane totusi intrebarea : de ce a disparut fara urma spiritul de schimbare a societatii, de ce tineretul incaseaza cu resemnare si fara proteste lovituri sub centura din partea unui liberalism tot mai desantat ?

mailman spunea...

Nu cred ca tineretul din ziua de azi încaseaza lovituri cu resemnare, cel putin nu tineretul care nu are. Drept dovada ma uit la revoltele din suburbiile Parisului si ale altor orase mari din Franta ("les cités"). Ceilalti în general au cam tot ce vor: de mâncare, divertisment (televiziune, internet, jocuri) usor accesibil, libertate sexuala, tigari, droguri, alcool, iar perspectivele lor sunt limitate mult mai insidios si mai putin clar ca pe vremuri de categoria sociala de origine. Ce sa mai vrei la 20 de ani?

Mordechai spunea...

In 68 eram inca in vitamine. Dar tot mai stiu cate ceva.

sorinplaton spunea...

De Rahan ninik?...