joi, 24 aprilie 2008

Sistemul ticăloşit, faza pe municipiu

Respingerea de către BEM a candidaturii lui Sorin Oprescu face din el o victimă a sistemului politico-administrativ ticăloşit. Aş putea spune că Sorin Oprescu este cea mai importantă victimă a sistemului, dar în acelaşi timp nu are multe motive să se plângă: direct sau indirect, a participat şi el la ticăloşirea lui, umăr la umăr cu mulţi dintre foştii lui colegi de partid şi cu adversarii lui de acum şi din viitor. Şi el a ridicat mâna, sau a lipsit, la votarea absurdelor legi electorale, cărora abia acum le descoperim nu doar slăbiciunile, ci şi „şopârlele”, care fac posibile numeroase abuzuri sau chiar încălcări ale drepturilor omului. Ca de obicei în România nu ne interesează un subiect până în momentul în care sistemul ticăloşit fie ne dă un şut în fund, fie ne scoate din joc, fie, şi mai grav, ne lezează grav interesele. Dar asta nu face mai mică ticăloşia celor care au montat cabala asta împotriva lui Sorin Oprescu, bazându-se tocmai pe neclarităţile şi lipsurile legilor care guvernează procesul electoral. Ei sunt cei care au proiectat până în cel mai mic amănunt sistemul ticăloşit, plecând de la lipsa de spirit civic, de la indolenţa şi nepăsarea celor trimişi să ne reprezinte în Parlament, dar mai ales de la imensul deficit de cetăţenie din România. Naţiunea română nu este compusă din cetăţeni responsabili, cunoscători ai drepturilor şi obligaţiilor lor, ci din indivizi care refuză cu sistem şi obstinaţie să-şi asume până şi cea mai mică responsabilitate, care nu înţeleg sensul noţiunii de solidaritate şi care găsesc motiv de bucurie exclusiv în moartea caprei vecinului. Acesta este şi motivul pentru care m-am amuzat copios ascultându-l pe Sorin Oprescu şi apelul lui către aceia care au semnat, anume să vină şi să-l susţină la tribunal, cu ocazia judecării contestaţiei. Păi cum crede el că nişte oameni care preferă s-o dea anonimă, de la nenea Iancu încoace, vor veni în piaţa publică, să-i ia la ochi sistemul ticăloşit?! Aşa, să semneze printr-un cotlon, pe undeva, de ce nu, dar mai cu fereală şi dacă se poate fără prea multe elemente de identificare. Pot pune pariu că aşa s-au compromis multe semnături: din teama celui care a semnat să nu fie identificat şi să nu i se ceară socoteală pentru opţiunea lui. Şi avem o gravă problemă dacă după două decenii de democraţie nouă ne este încă teamă să ne asumăm un gest atât de banal ca susţinerea unui candidat la primărie! Motiv să cred că, dacă cineva are nervii tari şi chef să se înhame la treaba asta, ar putea descoperi că, din milioanele de semnături cu care, în decursul timpului, au dovedit că se califică în procesul electoral plutoanele de pretendenţi la fotoliul de şef al statului, abia dacă se strâng în total, cu respectarea strictă a condiţiilor de omologare cuprinse în lege, semnături pentru O SINGURĂ CANDIDATURĂ! Dar pentru că Sorin Oprescu ameninţa să umble puţin în burta sistemului ticăloşit, a fost lucrat magistral, cu aceeaşi lege pe care nimeni n-a aplicat-o până în cazul lui! Am spus-o şi o repet: Primăria Generală a Capitalei reprezintă ABSOLUTUL în materie de corupţie. Dacă cineva ar vrea să cureţe jegul din Primărie, ar trebui să înfiinţăm un al doilea DNA, care să nu-l aibă drept şef pe Daniel Morar! Pentru PD-L şi mai ales pentru Traian Băsescu, dar într-o suficient de mare măsură şi pentru PNL este esenţial ca în fruntea Primăriei să nu se afle un om precum Sorin Oprescu, ferm hotărât să-şi ia revanşa. Pentru că a mai fost lucrat şi înainte de unii dintre colegii lui de partid, dar şi de adversarii lui actuali, vezi epopeea schimbării lui de la conducerea Spitalului Municipal şi de la Spitalul Elias, dar şi modul bizar în care a pierdut alegerile în faţa lui Traian Băsescu, în 2000. Asta e miza principală. Dar în fiecare partid mai există o miză a acestor alegeri de la Bucureşti, cu mult mai importantă decât oricând în trecut. Este vorba de redistribuirea puterii şi influenţei în interiorul partidelor. Traian Băsescu a făcut din funcţia de Primar General o trambulină politică, şi ea l-a ajutat să cucerească atât funcţia de preşedinte al PD, cât şi, ulterior, pe aceea de Preşedinte al României. Prin urmare, s-a creat un soi de tipar: cine câştigă la Bucureşti, câştigă partidul. Traian Băsescu, primul care a experimentat acest sistem, şi el unul ticăloşit, în esenţa lui, s-a ferit să-l susţină pe Vasile Blaga, cu atât mai mult cu cât Blaga a călcat pe coadă şi câteva dintre blondele sale protejate. Dacă Blaga câştigă primăria Capitalei, câştigă partidul. Şi în aceste condiţii Traian Băsescu chiar trebuie să-şi facă griji pentru viitorul celui de-al doilea mandat la Cotroceni. Dar ştiţi cum este: de ce ţi-e frică, de aia nu scapi! Iar Traian Boc, care n-a fost decât o trompetă a Cotrocenilor, îşi poate lua adio de pe acum de la serviciile companiei Tarom! De voie, de nevoie, Traian Băsescu trebuie să înghită această candidatură, pentru că are nevoie de victoria lui Blaga la Primăria Capitalei, pentru a se pune la adăpost. În acelaşi timp trebuie să inventeze un sistem, evident ticăloşit! prin care Vasile Blaga să nu poată urma reţeta lui şi să-i devină din aliat adversar în partid. Spectrul lui Petre Roman încă mai bântuie prin PD fără L. Chiar dacă Sorin Oprescu va fi scos din joc şi după decizia tribunalului, candidatura lui Cristian Diaconescu nu este de ignorat. O fi fiind votul tot politic, cum ne spune nouă Sebastian Lăzăroiu, dar şi votul negativ este tot vot politic. Şi există o sete de răzbunare a bucureştenilor, care n-au apreciat nicio secundă aroganţa şi fantasmagoriile lui Adriean Videanu, primarul bordurilor, încât Blaga trebuie să lupte în primul rând cu trista moştenire a colegului său de partid, şi abia apoi cu adversarii săi. De aici nevoia lui Vasile Blaga de a avea un adversar ne-combativ, sub pretextul urbanităţii, normalităţii, susţinerii proiectelor pentru Bucureşti. Deja între Cristian Diaconescu şi Vasile Blaga funcţionează un soi de Antantă Cordială, construită în decursul câtorva întâlniri de taină între cei doi, pentru care au deschis canale de comunicare şi cei de la Cluj, dat şi maestrul tuturor combinaţiilor din PSD. Şi, să vezi coincidenţă, Miron Mitrea, şeful de campanie electorală al PSD a început prin a-şi lua un concediu de zece zile, pe care şi le petrece în străinătate! Lui Cristian Diaconescu nu i-a picat deloc bine această candidatură. Pe fondul disensiunilor din partid, el reuşise performanţa de a se face acceptat de către toate facţiunile din partid drept cea mai bună soluţie pentru a-i succeda lui Mircea Geoană, acesta din urmă trebuind să răspundă pentru slabele performanţe ale acestui partid în ultimii patru ani. Acum, în calitate de perdant, pentru că, deşi poate accede în turul doi, nu are şanse să câştige, din motive diverse, pe care le vom analiza temeinic în perioada care vine, Cristian Diaconescu îşi poate vedea visele de mărire năruindu-se. Depinde însă cum pierde cursa pentru Primărie. Pentru că nu este acelaşi lucru să piardă la mustaţă, în turul doi, caz în care vina este împărţită şi cu ceilalţi din partid, care nu i-au construit alianţe, nu au mobilizat electoratul PSD, etc, etc, sau să nu se califice în turul doi, contra-performanţă care i-ar aparţine în exclusivitate. Cam pe aici trebuie căutate obiectivele negocierilor dintre cei doi. Sistemul ticăloşit de la Bucureşti, controlat de PD-L, să-i asigure prezenţa în turul doi, în schimbul unei campanii convenabile, în care să nu fie evocată „greaua moştenire” Videanu. Cu Sorin Oprescu acest târg nu ar fi fost posibil. De aceea faza pe municipiu a sistemului ticăloşit va fi extrem de interesantă, chiar dacă partea cea mai „gustoasă” a ei se desfăşoară în subteran. De unde ne mai vin şi nouă ecouri şi amănunte extrem de interesante.

UPDATE: Cum era de aşteptat, contestaţia lui Sorin Oprescu la decizia BEM de a-i respinge candidatura a fost, la rândul ei, respinsă de Tribunalul Municipiului Bucureşti. Ştiam că sistemul este ticăloşit, dar nu în asemenea hal! O lovitură în plus dată unei democraţii şi aşa fragilă şi plină de cucuie! Dar ce mai contează: Marele Cârmaci este fericit, atunci toată lumea care contează este fericită! Ce vor cetăţenii Bucureştilor nu mai contează! Dar liderii PSD şi PD-L să nu uite un lucru: orice soluţie naşte noi probleme! Şi acum au o mare problemă cu soluţia, respectiv cu excluderea din joc a lui Sorin Oprescu, care se va transforma într-un coşmar pentru ei. Coşmarurile nu pot fi gestionate! Dacă totuşi cred asta, le urez succes!

Şi un ultim comentariu, pentru care apelez din nou la un desen de Haring.

Niciun comentariu: