Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Geopolitică şi conducte

Unii dintre dumneavoastră vă veţi fi întrebat: ce logică are proiectul de extindere către Est a NATO, ce anume aduce securităţii comune a Alianţei aderarea Ucrainei şi a Georgiei, în afară de un conflict în plus cu Federaţia Rusă? Dacă luăm de bune frazele din comunicatul final al summitului de la Bucureşti, scris în impenetrabila şi eterna limbă de lemn a prozei administrative de acum şi din totdeauna, extinderea nu are nicio logică, de vreme ce ameninţări precum atacurile cibernetice, traficul de arme sau de droguri, de persoane, chiar şi terorismul nu se combat cu arsenalele uriaşe ale Alianţei, ci cu mijloace poliţieneşti, iar pentru asta există servicii secrete, Interpol, Europol, etc. Dacă ne uităm pe hartă, pentru a vedea pe unde trec conductele de transport pentru petrol şi gaze, care vin din Rusia şi din fostele republici sovietice către Europa, ei bine, atunci totul capătă o logică de claritatea cristalului. Dacă nu au putut pune mâna pe resursele energetice ale fostei Uniuni Sovietice, Statele Unite ale Americii şi unii dintre aliaţii lor s-au gândit că ar fi cazul să se interpună între furnizor şi consumator şi să ocupe poziţii strategice pe toate culoarele de transport din Europa de Est, din orientul Mijlociu şi din Asia Centrală, pentru a-şi atinge scopurile propuse, de natură politică, economică şi militară. Acesta este şi sensul noii aşa-zise misiuni a NATO de a asigura securitatea rutelor de transport pentru purtătorii de energie. Această misiune este dincolo de statutul organizaţiei, pentru că nimeni de pe lista potenţialilor „agresori” din zona ameninţărilor asimetrice nu are nici mijloacele, nici interesul să taie aceste rute de transport. Îmi pare rău că trebuie să scriu acest lucru, dar este tot mai evidentă tendinţa SUA de dominaţie globală, care, culmea, nici măcar nu are raţiuni de stat! Statul american, care are în spatele lui cetăţenii care contribuie la funcţionarea lui, prin taxe şi impozite, iar unii dându-şi viaţa pe câmpul de onoare, nu are drept misiune dominaţia globală. Această tendinţă nu este în acord nici cu valorile fondatoare ale statului american, nici cu interesele cetăţenilor săi sau cu acelea ale comunităţii internaţionale. Din păcate statul american promovează cu prioritate interesele private ale marilor entităţi economice şi financiare. Putem argumenta cu date statistice, cu fapte, cu luări de poziţie. Un exemplu de cinism este interviul acordat pentru trustul de presă Realitatea de Matthew Bryza, coordonator al politicii energetice SUA la Marea Caspică. Întrebat dacă este de părere că preţul plătit de România Gazprom ar putea fi redus printr-o relaţie mai netedă cu Rusia, Bryza a răspuns: “Desigur că nu. Gazprom este un monopol. Nu este un ursuleţ moale de pluş, a cărui inimă se încălzeşte când cineva îl mângâie. Nu aşa funcţionează lucrurile. Este o companie cu ţelul de a elimina concurenţa şi de a ţine gazul oricărei alte companii în afara pieţei. Nu pentru că asta ar face Gazprom să zâmbească, ci pentru că aşa câştigă Gazprom mai mulţi bani, pentru că aşa poate menţine preţul gazelor la un nivel ridicat”, a explicat oficialul american. “Aşa că puteţi face un pact faustic şi puteţi crede că intraţi într-o perioada plăcută şi liniştită cu Gazprom. Poate un anumit lider ar spune ‘ce bine că nu e responsabilitatea mea dacă nu vom finaliza un contract de furnizare cu Gazprom anul acesta’. Iar cetăţenii acelei ţări vor plăti un preţ mai mare la gaz timp de zeci de ani. Un politician poate ieşi dintr-o situaţie mai dificilă cu Gazpromul, dar ţara va plăti un preţ mai mare timp de zeci de ani. În opinia mea, nu este o politica inteligentă”, a comentat Bryza. Fraza asta n-am prea înţeles-o, dar nu contează: ideea este clară. Români, sacrificaţi-vă pe altarul intereselor americane în zonă, şi rămâneţi cu satisfacţia că noi, americanii, am venit! Nabucco, pentru că despre acest proiect este vorba în context, nu are sens fără gazul Iranului. Or americanii sunt cei care au impus adoptarea unui nou embargo împotriva acestei ţări. Şi ce faci: construieşti o conductă care în principiu ar trebui să aducă gaz din surse concurente celor ruseşti, dar o umpli tot cu gaz rusesc? De ce ar livra ruşii gaze pe o conductă controlată de americani? Scrie proşti pe fruntea lor? Referitor la poziţia singulară a României de a rămâne fidelă proiectului Nabucco, în condiţiile în care celelalte state partenere au optat pentru South Stream, Bryza a remarcat: “Dacă Rusia se vrea un partener al României – sau al Ungariei, Bulgariei, Austriei – nu ar trebui să vă pună în situaţia în care, dacă nu adoptaţi proiectul pe care vi-l dictează, nu vor mai fi prietenii dumneavoastră. Acesta nu e parteneriat. Şi nu asta spunem noi, ci faceţi ce doriţi, adoptaţi orice proiect doriţi. Dumneavoastră ne-aţi spus – Ungaria, România, Turcia – că doriţi să construiţi Nabucco. Aşa că ar trebui să se facă Nabucco pentru voi, nu pentru noi. Nu noi vom consuma acest gaz şi nu vom câştiga niciun leu sau penny din asta. Grija noastră este de a-i sprijini pe aliaţii noştri când ne spun că vor să fie într-o poziţie de negociere mai puternică faţă de Gazprom. Faceţi-o pentru voi . Iar dacă Rusiei nu-i place, asta spune ceva despre genul de relaţie pe care Rusia vrea să o aibă cu voi ”, a spus oficialul american. Instructiv-educativ, nu? Adică hiper - puterea mondială îşi împrumută „muşchii” din dotare, altruist, împotriva meşantului urs rusesc şi a Gazprom, pentru binele consumatorului român, care este rugat să plătească şi mai mult la factură, din adâncă mândrie patriotică! Să vedem ce face între timp meşantul, care ştie şi el geopolitică, e mare meşter la întins conducte şi nici nu stă cu mâinile în sân, cu atât mai mult cu cât este o navă amiral a capitalismului global, rapace şi lipsit de scrupule. Păi se aliază cu alt campion al capitalismului, din Italia, ENI, care performează şi obţine profit şi pe plaiurile mioritice, libere de Gazprom, dar cu preţuri la gaze mai mari decât pentru duşmani, şi mai face o conductă de gaze! Din Libia, prin Mediterana, spre sud-estul Europei. Care probabil se va „pupa” pe undeva cu South Stream, care ar trebui să treacă prin Marea Neagră. Este o evidentă strategie a gigantului energetic rus de diversificare a surselor de producţie de gaze, care a investit şi în producătorul algerian de petrol şi gaze. Nu putem încheia fără să pomenim de procesul care se profilează în Franţa, ca un soi de ecou al anilor Elţîn, de desfrâu al corupţiei şi de jaf al resurselor naţiunii ruse. Două regiuni din Rusia, Volgorad şi Saratov cer despăgubiri din partea firmei Total în valoare de 170 de miliarde de dolari(da, nu visaţi, miliarde!) pentru contracte semnate în 1993. Cazul este extrem de complicat şi s-ar putea să ducă la căderea unor capete politice şi din mediul de afaceri de la Paris. Dar numai faptul că justiţia franceză a acceptat plângerea celor doi reclamanţi mai „ciudaţi” este în sine o victorie şi un verdict. Noi, la Bucureşti, în afară de maşini de mestecat vorbe, nu avem nici viziuni geopolitice, nici conducte, dar suntem mândri de Marele Cârmaci, care ne va duce sigur într-un port. Totul e ca după aia să nu dea foc navei, că expertiză şi antecedente are!

P.S. Şi asta vine de se potriveşte: faceţi conducte, nu rachete!