Acum înţeleg şi eu!

Cum ştiţi, sunt ateu. Nu le am pe astea cu Doamne-Doamne. Sigur, n-am nimic cu credincioşii, chiar dacă unii sunt de-a dreptul habotnici. Ca iubitor de artă am admirat şi admir o serie de lăcaşuri de cult, indiferent de mărimea lor, deşi uneori mărimea este un dezavantaj. Ca iubitor de artă, nu în altă calitate, sunt oripilat de măgăoaia pe care o ctitoreşte Mult Prea Fericitul Danel, economistul-şef al BOR, în vârful dealului, peste drum de măgăoaia lu' Ceaşcă. Nu i-am înţeles utilitatea. Până azi.

M-a luminat Pulimea Sa, aflat într-o dispoziţie pişăcioasă(a pişat iar ochii, azi, la şcoala de vară a unor nimeni pe lume, din oastea de strânsură a Generalului Izmenelor). Vorbind despre viitoarea criză, care n-are cum ne ocoli, Încrucişătorul a spus, citez: "Suntem pregătiţi şi ne rugăm la Dumnezeu, şi la Germania, Italia, Franţa, Spania".

Păi, acum în România rugămintea la Doamne-Doamne este singura politică publică. Avem probleme în agricultură? De ce să investim în irigaţii? Ne rugăm la Dumnezeu să plouă! E mai ieftin, şi uneori chiar ne iese! Dacă facem sisteme de irigaţii, le fură ţiganii şi ţăranii cât ai zice peşte! Că şi ei funcţionează tot pe bază de rugăciuni la Doamne Doamne!

Avem probleme de sănătate? Păi tot cu Doamne-Doamne le rezolvăm, şi ca să fim siguri, băgăm şi un pupat de moaşte, plus un târâş pe coate şi genunchi. În cazuri disperate luăm o duşcă de aghiasmă, care are certe virtuţi terapeutice!

Doamne-Doamne rezolvă şi problemele din educaţie, tot Lui i se roagă orice român care călătoreşte pe drumurile patriei. Şi atunci avem nevoie nu doar de cât mai multe biserici, ci de o ditai catedrala, în care să se mute şi preşedintele, şi guvernul, că de acolo rugăminţile lor se vor auzi mai bine. Mult Prea Fericitul Danel are el STS-ul lui, în direct cu Ăl de Sus. 

Aşa că investiţia chiar merită cele sase sute de milioane de ieuroi. Dai un ban, dar ştii de ce! 

Obama ot Pleşcoi

Ne-am dat dracului! Avem şi un Obama cu fustă. Auziţi ce glăsuieşte madam Fâţ: "Din această perspectivă, discursul lui Barack Obama nu diferă cu nimic de ceea ce spun eu, ca ministru al Dezvoltării, de ceea ce spune premierul Boc, ministrul Anca Boagiu sau preşedintele Traian Băsescu: din criză se iese cu investiţii, nu cu mărirea nivelului asistenţei sociale."

Care investiţii, găină zăpăcită? Alea de le faci tu? Teleferice puse unde e mai puţină nevoie de ele? Piscine fără apă? Drumuri de pe care asfaltul se spală la prima ploaie? Contracte cu dedicaţie pentru clienţii de partid şi de stat?

Madam, ai citit ce vrea, de fapt, Obama? "He also wants to keep extended unemployment insurance benefits rather than let them expire in December while offering states flexibility to use the plan to encourage the unemployed to return to work. That could involve work sharing, which Germany used effectively to spread the decline in economic output across working hours rather than head count; letting the unemployed collect benefits while training or doing volunteer work; and wage insurance, which subsidises the wages of people whose new job pays less than their old. That would be a welcome shift for America’s safety net which spends too much on income support and too little reintegrating the jobless into the labour market. Still, the sums are small relative to the scope of the problem...It puts more people back to work, including up to 280,000 teachers laid off by state-budget cuts, first responders and veterans coming back from Iraq and Afghanistan, and construction workers repairing crumbling bridges, roads and more than 35,000 public schools, with projects chosen by need and impact, not earmarks and politics. And, it expands job opportunities for hundreds of thousands of low-income youth and adults through a new Pathways Back to Work Fund that supports summer and year round jobs for youth; innovative new job training programs to connect low-income workers to jobs quickly; and successful programs to encourage employers to bring on disadvantaged workers."

Ai înţeles de ce nu vor republicanii să-i aprobe programele? Obama vrea o politică socială, nu distrugerea sistemelor de protecţie socială, ca voi, idioata dracului!

PS: aud că Pulimea Sa se duce la Washington. Am aşa o presimţire că le va face o bucurie ălora care vând F 16 la mâna a noua, că dacă ar fi la mâna a doua ar fi bine! Chestia cu scutul e başca...

Vrem să ne schimbăm?

Cu ceva vreme în urmă(atunci când România a anunţat, chiar în ajunul summitului NATO-Rusia de la Soci, că a ajuns la un acord  cu SUA pentru instalarea unor interceptoare din sistemul global anti-rachetă, anunţ primit cu furie de ruşi şi cu frustrare de europeni) scriam că împotrivirea Rusiei are logica ei. De când a apărut pe tapet ideea scutului antirachetă în Europa, Rusia a cerut un document scris, care să conţină garanţii că sistemul nu este îndreptat împotriva sa.

De fapt, Rusia ştie că acest tip de garanţii nu înseamnă mare lucru. Este mai mult o problemă de principii. Documentul, care până la urmă pare să fi primit şi acordul NATO, devine o recunoaştere publică, oficială, că Rusia nu mai are statutul de adversar al NATO, şi că parteneriatul între cele două părţi este ceva mai mult decât o formă de ipocrizie.

În plus, Rusia îşi asigură, dacă este acceptată ca parte a unui scut anti-rachetă euro-atlantic, accesul pe o piaţă a armamentelor care se restrânge drastic, acum, în plină criză. Sistemele ei de tip S 500 sunt competitive, poate chiar peste Patriot-ul american.

Sigur, în Românica e greu cu judecatul, rusofobia ţine loc de aşa ceva. De asta am ajuns să nu se mai uite nimeni la noi, şi să primim şuturi în cur de la oricine. Am ajuns, prin lipsa noastră de prezibilitate, prin incoerenţa politicii externe, prin lipsa de dialog cu partenerii noştri(că de dialog cu Rusia nici nu poate fi vorba!) o povară pentru ei. Pur şi simplu suntem nefrecventabili. România nu are decât un singur atu în UE şi în NATO: coruptibilitatea politicienilor ei, care este instrumentul prin care firmele din UE şi din SUA jefuiesc, practic, ţara. 

Ne place sau nu, ăsta este un adevăr pe care va trebui să-l înghiţim. Dacă vrem să ne schimbăm. Dar vrem? 

PS: o fi înţeles şi traian băsescu faptul că scutul anti-rachetă şi tot sistemul de tratate şi aranjamente care îl însoţesc nu constituie o problemă bilaterală a României cu SUA, şi nici a noastră cu Rusia? Este una a NATO cu Rusia, ceea ce este cu totul altceva. Aşa că Medvedev nu României trebuie să ofere garanţii, ci ansamblului NATO.

Amestecate

Iarăşi o zi dintre acelea pe care vrei să le uiţi...Mă rog! Acum, revenind la oile noastre, facem noi ce facem şi tot la Elodia ne întoarcem. Tocşoaiele duduie: un nene poliţistu' s-a trezit vorbind şi el, sătul să prindă muşte prin birou, şi a dat verdictul. "Cioacă a omorât-o pe Elodia!" Parcă pentru asta era nevoie de un proces, nu? Dar la Românica astea's amănunte nesemnificative...

Alt subiect de tocşoaie furibunde îl reprezintă gestul lui Ponta, care le-a făcut plângere penală lui băsescu şi lui Blejnar. Pe băieţi îi cam frige la pipotă plângerea asta, de vreme ce purtătorul de tăceri al Administraţiei Prezidenţiale a făcut istovitorul efort de a intra prin telefon şi la Realitatea, şi la A 3! Unde a debitat o tâmpenie cât casa: "Preşedintele, glumeţ cum îl ştiţi, a făcut o ironie. De unde şantaj?"

Sigur, aş vrea să văd şi eu faţa lu' băsescu, atunci când ajuns la Cotroceni, ca şef al Albei ca Zăpada, următorul Preşedinte i-ar spune, hăhăind: "Am auzit c-au refăcut ăia zidul de la Târgovişte! Hai, mă, c-am glumit, nu e cazul să leşini!" 

Ioan Oltean, alt idiot cu mintea portocalie, dă ca sigură comasarea alegerilor locale şi parlamentare, fie că vrea, fie că nu vrea Opoziţia. Ziarele portocalii şi oficina de ştiri nu reţin declaraţia lui Oltean, un exemplu de gândire totalitară. Nu era să dea tocmai ele apă la moară celor care vorbesc despre PDL ca despre un partid fascist!

Antonescu se pare că se plictiseşte, de vreme ce a rezolvat toate problemele României şi se gândeşte cum să pregătească legislativ trecerea la monarhie. Cel puţin aşa zice Ramona Mănescu. Nu comentez mai mult, că se interpretează!

În rest, dacă nu faceţi o criză de nervi cu ocazia comemorării evenimentelor de acum zece ani, de la New York, înseamnă că sunteţi încă în concediu, cu berica în faţă, ceea ce mi-aş fi dorit şi mie! Nu pentru că acele evenimente nu trebuie rememorate, şi memoria celor ucişi cinstită, ci pentru că pe ce pune mâna jurnalistul român se alege praful! Ăştia nu ştiu decât stilul tabloid...

Un deceniu de alchimie

Reţeta unui mariaj politic fericit: buze moi şi o limbă catifelată.

Din nou despre TINA

Nu ştiu, poate nenea ăsta, Ghinea, este un geniu al gândirii de dreapta. Pentru mine e doar un dobitoc sinistru, de vreme ce nu vrea, sau nu poate, să înţeleagă, că, înainte de orice, stânga NU este despre homosexuali, despre marginali, despre tot felul de minorităţi. Este despre cetăţeni, egali în drepturi şi libertăţi, este despre nediscriminare, despre libertate, despre acces universal la servicii de educaţie, de sănătate, despre protecţia celor defavorizaţi, despre protecţia muncii în faţa agresiunii capitalului, şi, în ultimă instanţă despre democraţie.

Şi încă ceva: "comunismul" nu a fost un regim de stânga. A fost un accident tragic al istoriei, ca şi nazismul, ca şi alte totalitarisme. Că noi le considerăm pe unele de stânga şi pe altele de dreapta, şi ne dăm unii altora în cap cu ele, dovedeşte cel puţin lipsă de imaginaţie, ca să fiu elegant. Pierdem vremea cu asta.

De fapt, asta e ideea celor de dreapta. Să ne pierdem timpul în discuţii sterile, în dispute despre trecut, pentru a nu mai considera prezentul atât de opresiv şi viitorul atât de incert. Şi mai ales pentru a impune teroarea ideii unice: TINA. Adică nu există alternativă la actuala stare de lucruri. Ceea ce este o nouă formă de totalitarism.  

Ce păcat trebuie să ispăşească stânga

Este vorba despre stânga occidentală şi despre felul în care reprezentanţii ei de frunte au contribuit la naşterea actualei crize, începând cu anii '80 ai secolului trecut. Şi mai intereseant: înaintea consensului de la Washington, biblia mondializării neo-liberale, a fost Consensul de la Paris, care a pus bazele primului. De altminteri unul dintre cei care au teoretizat "mondializarea" şi Consensul de la Paris a ajuns şeful FMI, poziţie din care a aplicat la scară globală "Consensul de la Washington". Este vorba despre Michel Camdessus.

Citez dintr-un articol din "Le Monde" :"Surtout, si elle tire effectivement une part de sa force de données techniques, la mondialisation est avant tout un projet idéologique pensé, voulu et mis en œuvre avec opiniâtreté par des intellectuels et des responsables politiques, de gauche qui plus est. Le rôle central d'une certaine élite de la gauche française, incarnée par Jacques Delors, Pascal Lamy et Michel Camdessus, dans la conception et la promotion de la mondialisation, a été décortiqué par Rawi Abdelal, professeur à la Harvard Business School, dans Capital Rules : The Construction of Global Finance, (Harvard University Press, 2007). Un livre qu'il serait de salubrité publique de traduire enfin en français et de faire lire au plus grand nombre.

Pénétrés de la supériorité du libre-échange, ces hommes se sont toujours considérés comme des progressistes en lutte conte les conservateurs du "vieux socialisme" dirigiste ; ils persistent dans cette vision des choses : c'est ce qui donne son sens au mot " réactionnaire " dans la bouche de Pascal Lamy. Pour eux, en 1983, le choc de la "contrainte extérieure" (c'est ainsi que l'on désignait alors la mondialisation) a été un événement providentiel, l'occasion de faire valoir leurs conceptions en jouant du traumatisme politique qu'a représenté sur le moment cette "fin des illusions".

Ils ont alors convaincu François Mitterrand de libéraliser la finance. L'année 1983 n'a pas été l'année de la capitulation de la gauche française devant la finance, mais celle de son ralliement à celle-ci ! Un ralliement dont les mots d'ordre auront été "maîtrise" et "régulation". A partir de 1985, ayant pris la tête de la Commission européenne (Delors et Lamy) et du FMI (Camdessus), ils ont diffusé cette politique de libéralisation financière à l'ensemble de la planète. Par leur habileté politique et leur persévérance, ces "socialistes" français ont réussi à établir ce qu'il est convenu d'appeler le "consensus de Paris".

C'est ce consensus et non celui de Washington, si souvent décrié, qui a donné l'impulsion à la libéralisation mondiale des mouvements de capitaux. Ces hommes de gauche français ont ainsi créé un nouveau Moloch libéral, qui a dévoré toute la gauche européenne et ouvert à Tony Blair le chemin de sa "Troisième voie". Voilà ce que nous confirme l'historien américain dans son travail édifiant -quand la recherche universitaire conforte l'analyse politique.

La mondialisation a d'abord été financière : en 1983, Internet n'existait pas et les porte-conteneurs n'encombraient pas les océans. Elle le reste encore aujourd'hui que les flux financiers commandent l'économie. Voir les financiers et leurs complices invoquer le bonheur des peuples du Sud et de l'Est – c'est le rôle du mythe de "l'énorme classe moyenne chinoise" - pour justifier un système qui sert avant tout à les enrichir est un des spectacles les plus obscènes auxquels il nous a été donné d'assister. C'est " le triomphe de la cupidité " dénoncé par le prix Nobel d'économie Joseph Stiglitz. Un triomphe rendu possible non par la démission des hommes politiques de gauche, comme on le croit encore trop souvent, mais par leur consentement !

Financière, la mondialisation, au gré des accords successifs de libre-échange imposés aux peuples à leur insu par cette élite agissante de la gauche libérale, est devenue aussi la mise en concurrence des économies, des salaires, des fiscalités, des protections sociales, des peuples, des hommes, de leurs vies. Quel aveuglement idéologique que d'avoir accepté l'entrée de la Chine au sein de l'OMC en 2001 sans aucune contrepartie ! "Les idées, la connaissance, l'art, l'hospitalité, les voyages : ce sont là des choses qui, par nature, doivent être internationales. Mais produisons les marchandises chez nous chaque fois que c'est raisonnablement et pratiquement possible". Ce sont cette raison et ce sens des réalités humaines soulignés par Keynes que les partisans de la mondialisation ont voulu nous faire perdre. C'est le retour à cette sagesse qui est au cœur du projet de démondialisation.

Pour ses promoteurs, la mondialisation a toujours été un projet idéologique, le rêve d'un monde enfin débarrassé de la politique, où l'homo oeconomicus aurait définitivement supplanté l'homo sapiens, ce que Jürgen Habermas a résumé par la formule : "La mondialisation, c'est l'effondrement du pouvoir d'achat des bulletins de vote". Quant à la "mondialisation heureuse", rarement une mystification aussi cynique aura été tentée.

Ce projet a été démasqué et cette mystification dissipée. Les peuples ont compris la véritable nature de la mondialisation et ils retirent leur confiance aux gouvernements –droite et gauche confondues- qui leur ont imposé chômage et austérité en leur promettant des jours meilleurs...

Face à la crise de la mondialisation, le socialisme redistributif, arc-bouté sur l'Etat-providence, est une impasse ; le socialisme de l'accompagnement, infirmier de l'économie libérale, est une imposture ; le socialisme de la transformation, celui qui veut changer les règles de la finance et de l'économie, est désormais un impératif.

"Tout au long des années 2000, les profits de l'économie réelle ont été confisqués par le système financier qui s'est mis à travailler pour son propre compte et celui de ses dirigeants, dans des conditions extravagantes(...) Il va falloir revenir à un concept de mondialisation plus sain et plus réfléchi. La mondialisation des transports, des communications, de l'information est légitime. Mais le risque financier doit rester contrôlé. Il faut en avoir conscience : si l'on ne fait rien, il y aura d'autres crises, sans doute plus graves (…) Le retour au protectionnisme, ce ne sera pas pour cette fois, mais lors de la prochaine crise. D'un seul coup, la logique de la mondialisation apparaîtra alors comme inadaptée. " De qui sont ces propos sans appel ? D'Emmanuel Todd ? D'Arnaud Montebourg ? Non, de Valéry Giscard d'Estaing.

La gauche a le choix : continuer à ânonner le même bréviaire libéral et libre-échangiste –la mondialisation - et alors l'histoire la balaiera ; comprendre ce qui s'est joué à partir de 1983 et faire face à la réalité du monde : elle serait alors fidèle à sa vocation historique et l'avenir pourrait lui sourire à nouveau."

Place sau nu "stângii", ea trebuie să dea răspunsuri unora dintre aceste reproşuri, cu atât mai mult cu cât ele sunt întemeiate.Deşi mă tem că nu are cine le da. Din punct de vedere conceptual, stânga este în moarte cerebrală. Ăsta este adevărul. Neconvenabil, neplăcut, dar de necontestat.

Asta se tratează cu plumb, nu-i aşa?

Înainte de orice, un sincer "sictir, cretinilor!" celor care, în loc să-i bage în pizda mă-sii pe penibilii ăia de-şi zic "fotbalişti",  şi care n-au jucat nimic aseară, cu Franţa, au dat-o pe gazon şi pe imn, ca să facă uitat faptul că iar nu ne-am calificat la un turneu final, în Europa şi în lume. Iarba creşte ea, mai repede sau mai încet, fotbalişti, ioc!  Aşa că pa, fotbal! Subiect închis!

Acum lucrurile serioase. Eu, unul, îi doresc lui Lăbăroiu soarta lui Goebbels. Ba şi mai rău. Omul ăsta este un dement! Un fanatic! Şi şi-a găsit în EvZ echivalentul românesc al lui Völkischer Beobachter. Pentru o economie de nimic, raportată la cheltuielile fantasmagorice ale Fecioarei din Pleşcoi,  sunt atacate largi categorii de beneficiari ai ajutoarelor sociale, oameni care chiar au nevoie de sumele alea derizorii din partea statului.

Tu, ca ziarist, dar în primul rând ca om, nu ai voie să scrii aşa ceva, dacă ai un pic de sensibilitate socială, dacă nu eşti un trepanat nenorocit: "La sfârşitul anului trecut, în ţara noastră erau înregistraţi 620.000 de români care beneficiau de ajutoare sociale pentru handicap. Foarte puţine persoane cu dizabilităţi mai doresc să se angajeze, odată ce primesc ajutorul statului. Un exemplu în acest sens este judeţul Iaşi. Aici, dintre cele peste 22.500 de persoane înregistrate cu diverse grade de handicap, doar 976 lucrează."

Să nu fia aflat boul care scrie astea că facilităţile pentru cei care angajau orbi, spre pildă, au fost retrase de acelaşi guvern pe care îl pupă ei în cur? În România nu-şi găsesc de lucru oameni în toată puterea, fie tineri, fie care au peste 45-50 de ani. Cum şi-ar găsi locuri de muncă ciungii, ologii, paraliticii, cei cu boli psihice? Noi nu suntem în stare să facem rampe pentru scaune cu rotile, avem spitale sau case pentru bătrâni fără lifturi, cei cu dizabilităţi sunt discriminaţi pe faţă. 

Ce vrea să facă Lăbăroiu este o formă mascată de eugenie. Pur şi simplu băsescu şi şleahta din dotare au un proiect descreierat: să reducă populaţia la capacitatea actuală a econoimiei. Şi cum după calculele unor nebuni economia nu suportă mai mult de 14 miloane de români, restul fie trec la cele veşnice, fie o iau din loc către ţări mai calde. E mai simplu aşa, decât să-şi pună ei mintea la contribuţie şi să facă economia să funcţioneze. Asta se tratează cu plumb, nu-i aşa?

Nu sunt vinovat!

Funebriule, să ne înţelegem bine! Nu mă simt vinovat pentru eşecul tău de a schimba ceva de fond în sistemul educaţiei publice, sistem pe care nu-l cunoşti şi nu-l înţelegi. Şi nici nu poate fi vorba despre o vină colectivă. Vinovaţii se ştiu foarte bine: sunt şi profesori printre ei, şi părinţi, şi responsabili politici, şi intelectuali, dar mai ales elevi şi studenţi. Pentru că, să fim sinceri, dincolo de orice, dacă elevii şi studenţii nu sunt motivaţi să înveţe, vom avea succesuri multe!

Eu mi-am făcut datoria de cetăţean, şi, în măsura în care am putut, şi cât m-a dus capul, am arătat care sunt problemele sistemului, şi am propus, iarăşi în măsura în care m-a dus capul, soluţii. Şi ca mine au fost mulţi. Dar a avut cineva urechi de auzit? Tu, spre pildă: de ce ai acceptat ca Legea Educaţiei să fie aprobată prin asumarea răspunderii? Crezi că DOAR TU ai dreptate, şi restul sunt o adunătură de idioţi? Aşa au crezut şi mulţi care au fost miniştri înaintea ta. Nu te mai împăuna cu merite pe care nu le ai: ca să vezi dacă "reforma" ta a fost bună sau nu, trebuie să treacă măcar 16 ani, până termină o facultate piciul care începe acum şcoala. Până atunci ce spui tu e apă de ploaie.

Şi mai e ceva, apropo de vina colectivă: sistemul nu scoate doar indivizi care nu trec examenul de bacalaureat. Sistemul scoate în egală măsură şi oameni de calitate, inclusiv vârfuri pe care se bat toate universităţile europene şi americane. Poate ar trebui plecat de aici. Dar pe tine te doare în cur de asta. Tu vrei să demonstrezi că ăilalţi au fost proşti, şi în bunul obicei al locului, imporţi forme fără fond local. Care fac tot atât bine cât o frecţie cu Diana piciorului de lemn. 

Tu nu eşti capabil să dialoghezi cu nimeni. De asta cauţi duşmani, te lupţi cu trecutul, te ocupi de fleacuri. Şi ce dacă ai clasificat universităţile? Finanţarea educaţiei tot sub 3 procente din PIB rămâne. Oamenii de calitate fug ca dracu' de tămâie de meseria de dascăl, pentru că statutul lor social este mizerabil, salariul la fel, satisfacţiile spre zero. 

Vina colectivă este un concept totalitar. Şi gândirea ta este una totalitară, aşa că lasă-ne în durerea noastră!  

Astăzi e ziua ta!

Umilul Cur e un învingător! În semn de recunoştinţă pentru geniala sa activitate teoretică şi practică, care a adus România pe ultimul loc din UE la creştere economică, care a făcut din România ţara cu cei mai mulţi săraci, în fine, pentru faptul că a reuşit să ucigă speranţa, cu ocazia împlinirii vârstei de 45 de ani, acest buchet de flori, în semn de omagiu.   

Lăbăroiu, idiotule!

Şi azi a murit un om într-un accident de muncă, în timp ce tu mâncai căcat în parlament, dând lecţii despre nimic.  

Bă, pulă! Până una-alta, TU şi cretinii ca tine conduceţi România. Voi, nu PSD, trebuie să negociaţi locurile de muncă din Spania cu guvernul Zapatero! Nu vă primeşte ăla şi trebuie să vă pună Ponta o pilă? Se face, da' ziceţi-o p'a dreaptă: "Suntem nişte idioţi la care nu se uită nimeni!  Nu încercaţi voi în locul nostru?"

Până atunci, vezi ce faci cu morţii ăştia în accidente de muncă. Se strâng cam mulţi. Ştiu că nu ai mustrări de conştiinţă, că nu posezi aşa ceva. Dar poate totuşi...

Austeritatea şi criticii ei

Ministrul german de finanţe, Wolfgang Schäuble, ne prescrie o doză masivă de austeritate şi de suferinţă pe termen scurt, pentru a avea pe termen lung(ştiţi, ăla în care vom fi morţi!) beneficii j'dă mii! Unii dintre cititorii musiului nu s-au arătata prea încântaţi de viziunea macabră a ministrului german de finanţe, şi i-au zis-o de la obraz. Am găsit chiar mai interesente decât articolul câteva comentarii, drept pentru care le şi citez mai jos: 

"David Goldsby

A German finance minister who believes in the Confidence Fairy. Should I be surprised? No. Germans suffer from a delusion. They believe that their post war economic miracle was made possible by keeping inflation very low and they are completely wrong. It was made possible by having a new currency after the war the value of which was very low in relation to the country's intrinsic long term industrial capability. As a result they gained massive economic momentum and a steadily appreciating currency that kept import costs low and helped keep inflation down. Workers were happy without striking for inflationary wages because the export boom and economic momentum resulted in lots of jobs and a productivity boom.

In short, Germany's post war economic recovery was due to a massive currency devaluation. Now they expect Italy to regain competitiveness without the help of currency devaluation, my means of an austerity regime which in the absence of currency devaluation can only result in an economic downward spiral and permanent economic torpor.

Even if Italy could force wages and other costs down, it could only be gradual and any export benefit of that would be more than offset by moribund domestic demand and morale depriving it of confidence, innovation and investment, the life blood of economic momentum. On the other hand a dramatic devaluation gives such a large gain in competitiveness than economic momentum can be achieved through export growth.

The problem is exacerbated by the fact that monetary policy is inevitably set for the core, which means that it supports private sector vigour in Germany and hinders it in Italy. That is, just as moribund Italy would start to get going, Germany would already be starting to overheat needing a rise in interest rates which would flatten Italy's green shoots before they were barely out of the ground.

The Eurozone cannot work except with Italy and the other periphery economies being permanent poverty stricken supplicants dependent on the largesse of an ever richer Germany. Can proud and ancient nation states like Italy tolerate such humiliation? No."

"TheOligarch.com

Mr Schäuble, Do you really think Italy can be fixed by austerity? Haven't you read about state capitalism or state investment, the kind of things that China is doing and Stiglitz is suggesting? How can Italy reform as long as it's got totally dysfunctional labour markets? I used to respect you, but now I feel you are just a negative image of an FT commentator, while they talk mindlessly about stimulus you talk mindlessly about austerity. Trichet & Bernake are hardly the brightest cookies in the jar, but even they have said it's time for politicians to start doing their jobs instead of pursuing economic populism such as Wind Farms instead of Nuclear Plants. Here you are lecturing us about democracy, but democracy brought us the likes of you lot- and we're dying for your power games. Talk about austerity if you must, but talk about reforms first and foremost. You have failed us Mr Schäuble, it's time for new German leadership. Give us an honest man who has the honest to tell us democracy is bunk, everything we believe in is bunk, and it's times to change our lives. This is not you or Merkel crawling around the centre ground grovelling to national interests and slavish opinions. Bring back Fredrick The Great, modern Germany is an anathema...

The goal is competitiveness not reducing the percentage of government spending to GDP. European government spending as a % of GDP is not excessive at all, it's the allocation of resources to social programs instead of investment that is the problem. What we want to do is reallocate spending and improve government efficiency, not cut blindly like some Chicago School ideologist. Schauble describes spending cuts as driving competitiveness in an off the cuff way, but it's like pulling a dog by the tail instead of the collar. Schauble's not thinking seriously, he's just on auto pilot. Expecting the private sector to step into the breach is absurd, it didn't happen in the 1930s or Japan, the 1980s was a fluke. Schaubles problem is that he doesn't really care, he has no vision, he just wants the status quo, so he plumps for spending cuts. But it's pure short term populism, to survive Europe needs the sort of vision the founders of the Eurozone imagined. Even in Germany it's crumbling, declining education, under investment, absurd energy policy. Think about it, the basic complaint levied at the German politicians that they are small time parochial two bit players is right. Only a complete idiot thinks democracy combined with constitutional spending limits will let Europe survive in the 21st Century - yet this is exactly where this pitiful article is coming from. The zombies are focused on his tough austerity message, but the real debate is at a completely differentblevel that these parochial squabbling women never even comprehend. 

If that's convoluted, this if the goal as efficiency, or productivity. We want to improve efficiency by moving from social spending to investment spending, not by cutting spending given the economic circumstances. Schauble relies on invisible hand, he says impose deficit limits and this indirect hand off action will repair the hull. But it's junk, repair comes when the boss patches the working conditions and tools kit and motivates the workers. Schauble is like the Weimar liberal who fiddles wholes Rome burns saying as long as they can feel the heat they will figure it out by themselves. It's totally out of date non-interventionist non-scientific non-collective non-ambitious thinking. It comes out of his failure to confront his demos and move past hands off liberal democratic leadership of Europe"

"Harold Chorney

Mr.Schauble is resolute in his opinion about austerity and he is wrong. Austerity is the worst possible policy for Europe and the global economy at this point in the crisis. Sadly his analysis is repeating the historic errors that contributed to the great depression of the 1930s. I write these harsh words not because I want to insult this political leader but because the times are perilous and toxic policy advice that seems not to understand the role of aggregate demand in an economy and its impact upon the GDP, as well as the economic history of the last century and the obviously negative impact of austerity upon employment is destructive.

Despite the hysteria of the bond market vigilantes and those who seek to profit by shorting sovereign debt the actual debt ratios of Euro members excepting Greece are quite sound, considering the elevated unemployment levels that prevail in Europe. These levels will decline as unemployment declines and growth resumes. Austerity does not permit this sort of recovery as it transfers spending power and income from those who need to spend to sustain their families to those who wish to speculate or to wait to spend until risk discounted rates of return improve.Austerity is not improving the situation in Greece. it is simply making things worse.

Deficit finance is a method of transferring surplus hoards of savings which are otherwise idle because of risk aversion or satiation of spending desire into productive investments in the economy. Paradoxically cutting expenditures to balance the books will increase unemployment substantially and also undermine investor confidence that projects are worthwhile because the demand for the additional output will be missing. Short term pain will result in little gain and long term pain.

A more intelligent monetary policy that emphasizes reducing unemployment and a resolute co-ordinated fiscal policy that seeks to stimulate demand as well as the creation of a Euro bond is a much better way forward."

"Luis Guerra

From the point of view of the perifery, the Euro only makes sense if there is a clear path of convergence of their standard of living towards that of the core countries. To be condemned and controlled by Germany to permanent depression while Germany enjoys prosperity does not make sense.

We need a mechanism to promote the investment and establishment of companies form core countries to the perifery (industrial policy at European level), not just transfer funds. Without a formal Institution to promote the transfer of investment, the perifiery is much better off out of the Euro and let Germany enjoy a Deutsche Mark 40% higher than the current Euro.

Germany is the China of Europa. The German miracle has been based like China´s in a devalued currency no on low salaries as we are being told."

Concluziile le trageţi voi. 

Da, băsescu e grav bolnav!

De putere! Restul e cancan!

Locul în care timpul s-a oprit

Fotografia este parte a unui proiect al Victoriei Sorochinski, "The land of non-return". Ea a lucrat în sate din Ucraina. Dar imaginile astea, de o duritate fără margini, puteau fi făcute foarte bine în aproape orice sat românesc, ca să fim oneşti. Este o lume în care timpul a stat în loc. Este expresia ne-omeniei noastre, a crudităţii sărăciei.

După ce vezi imaginile astea, singura reacţie normală ar fi să pui mâna pe Lăbăroiu, care le scrie senatorilor şi deputaţilor pentru a le cere să aprobe o lege a asistenţei sociale care nu are nimic în comun cu valorile unei societăţi civilizate, şi să-i vâri în cur toate exemplarele, ajutându-te şi de nişte sârmă ghimpată.

Educaţia la răscruce

UPDATE: celor care cred ca salvarea vine de la tehnologie le recomand sa citeasca asta.

Iar e plină media de jale! Iar au picat pe capete la bac bernebecii! Ca şi când n-am fi ştiut ce le poate pielea din vară!

Realitatea este că pentru foarte mulţi tineri şcoala a ajuns o soluţie de avarie, pentru că intrarea pe piaţa muncii se face tot mai tardiv. Nimeni nu vrea să vadă pe străzi hoarde de tineri debusolaţi, pe care nu-i angajează nimeni la 16 ani. Şi atunci se foloseşte şcoala pentru a calma lucrurile. De unde şi credinţa, reală, a tinerilor care trebuie să stea în şcoală, fără voia lor, că asta nu le foloseşte la nimic.

Problema asta a diplomei de bacalaureat este una falsă. Din păcate economiile ţărilor dezvoltate refuză să mai creeze locuri de muncă la ele acasă. Pentru că vor să-şi maximizeze profitul cu orice preţ, chiar cu preţul distrugerii ţesutului social şi în ţările de origine, şi în ţările în care se mută.

Am făcut parte dintre aceia care au crezut, şi încă mai cred, că societatea post-industrială se va structura ca o societate a cunoaşterii, că vom asista, ca urmare a masificării noilor tehnologii ale comunicării, la o democratizare a cunoaşterii. Nu e aşa. Cunoaşterea care contează devine tot mai mult apanajul unei elite tot mai restrânse şi mai închise, mai ezoterice. Elite pe care cei mai mulţi dintre cetăţeni le ignoră sau le urăsc de-a dreptul.

Adevărul este că în fuga lui după cât mai mult profit, capitalul a găsit metode să se lipsească de oameni în lanţul de producţie, cu ajutorul acelor elite închise, despre care vorbeam mai sus. Iar tânăra generaţie simte cel mai acut faptul că este inutilă pe piaţa muncii, că tot ce i se oferă sunt munci pentru care nu s-a inventat încă un înlocuitor mecanizat sau automatizat, că ceea ce învaţă, mult sau puţin, mai bine sau mai rău, nu foloseşte la nimic, că nimeni nu are nevoie de gândirea lui, de creativitatea lui. Deşi poate nu înţeleg foarte bine mecanismul, tinerii simt că sunt excluşi, discriminaţi, marginalizaţi. Lucru care se întâmplă şi părinţilor lor, din aproape aceleaşi motive.

Ce le-au spus responsabililor politici şi din educaţie, dar şi responsabililor economici ,absolvenţii care au dat foi goale de hârtie în cele două sesiuni de examen de bacalaureat? Se pare că nimic, că nu au înţeles mesajul. Părerea mea este că a fost un strigăt de ajutor din partea unui tineret debusolat: "Ajutaţi-ne să găsim un rost învăţăturii!"

Or, nici profesorii, şi nici politicienii nu au mai multe de spus despre rostul educaţiei unei largi majorităţi a elevilor. Nu pot, nu ştiu, nu le pasă, explicaţiile pot fi multe. Dar în locul unei luări de poziţie lucide şi deschise, avem doar demagogie ieftină şi luptă politică sterilă. 

Care sunt soluţiile? Sincer, nu ştiu. Nu am datele necesare pentru a emite judecăţi de valoare. Dar această problemă începe să neliniştească tot mai multă lume, în Europa,în SUA, în alte ţări. Sunt dezbateri, mai mult sau mai puţin savante. Se caută explicaţii, se formulează soluţii. Puteţi citi o astfel de dezbatere aici.

Citez câteva idei din această dezbatere. Pentru că ele merită atenţie, o parte a diagnosticului fiind valabil şi la noi:

"Dans quelle mesure le face-à-face pédagogique est-il bouleversé par cette nouvelle donne ?

P. M. : Pour avoir enseigné récemment en CM2 après une interruption de plusieurs années, je n'ai pas tant été frappé par la baisse du niveau que par l'extraordinaire difficulté à contenir une classe qui s'apparente à une cocotte-minute.

Dans l'ensemble, les élèves ne sont pas violents ou agressifs, mais ils ne tiennent pas en place. Le professeur doit passer son temps à tenter de construire ou de rétablir un cadre structurant. Il est souvent acculé à pratiquer une "pédagogie de garçon de café", courant de l'un à l'autre pour répéter individuellement une consigne pourtant donnée collectivement, calmant les uns, remettant les autres au travail.

Il est vampirisé par une demande permanente d'interlocution individuée. Il s'épuise à faire baisser la tension pour obtenir l'attention. Dans le monde du zapping et de la communication "en temps réel", avec une surenchère permanente des effets qui sollicite la réaction pulsionnelle immédiate, il devient de plus en plus difficile de "faire l'école". Beaucoup de collègues buttent au quotidien sur l'impossibilité de procéder à ce que Gabriel Madinier définissait comme l'expression même de l'intelligence, "l'inversion de la dispersion".

Dès lors que certains parents n'élèvent plus leurs enfants dans le souci du collectif, mais en vue de leur épanouissement personnel, faut-il déplorer que la culture ne soit plus une valeur partagée en Europe et comment faire en sorte qu'elle retrouve sa centralité ?

M. G. : Le savoir et la culture étaient posés comme les instruments permettant d'accéder à la pleine humanité, dans un continuum allant de la simple civilité à la compréhension du monde dans lequel nous vivons. C'est ce qui nourrissait l'idéal du citoyen démocratique. Ils ont perdu ce statut. Ils sont réduits à un rôle utilitaire (ou distractif).

L'idée d'humanité s'est dissociée de l'idée de culture. Nous n'avons pas besoin d'elle pour exister. Nous sommes submergés par une vague de privatisation qui nous enjoint de vivre pour nous-mêmes et, surtout, de ne pas perdre notre temps à chercher à comprendre ce qui nous environne.

Derrière le slogan apparemment libertaire "faites ce que vous voulez !", il y a un postulat nihiliste : il ne sert à rien de savoir, aucune maîtrise du monde n'est possible. Contentez-vous de ce qui est nécessaire pour faire tourner la boutique, et pour le reste, occupez-vous de vous !

L'école est prise dans ce grand mouvement de déculturation et de désintellectualisation de nos sociétés qui ne lui rend pas la tâche facile. Les élèves ne font que le répercuter avec leur objection lancinante : à quoi ça sert ? Car c'est le grand paradoxe de nos sociétés qui se veulent des "sociétés de la connaissance" : elles ont perdu de vue la fonction véritable de la connaissance.

C'est pourquoi nous avons l'impression d'une société sans pilote. Il n'y a plus de tête pour essayer de comprendre ce qui se passe : on réagit, on gère, on s'adapte. Ce dont nous avons besoin, c'est de retrouver le sens des savoirs et de la culture.

Est-ce à dire que l'autorité du savoir et de la culture ne va plus de soi, classe difficile ou pas ? Et comment peut-on la réinventer ?

M. G. : L'autoritarisme est mort, le problème de l'autorité commence ! Le modèle de l'autorité a longtemps été véhiculé par la religion (puisque les mystères de la foi vous échappent, remettez-vous en au clergé) et par l'armée (chercher à comprendre, c'est déjà désobéir). Ces formes d'imposition sans discussion se sont écroulées, et c'est tant mieux ! Mais il faut bien constater qu'une fois qu'on les a mises à bas, la question de l'autorité se repose à nouveaux frais. Pourquoi cette question est-elle si importante à l'école ?

Tout simplement parce que l'école n'a pas d'autre moyen d'action que l'autorité : l'emploi de la force y est exclu et aucune contrainte institutionnelle n'obligera jamais quelqu'un à apprendre. La capacité de convaincre de l'enseignant dans sa classe repose sur la confiance qui lui est faite en fonction du mandat qui lui est conféré par la société et garanti par l'institution. Nous sommes là pour l'appuyer dans ce qui est une mission collective.

Or ce pacte est aujourd'hui remis en question. Les enseignants en sont réduits à leur seul charisme. Ils travaillent sans filet et sans mandat institutionnel clair. La société n'est plus derrière eux, à commencer par leur administration. C'est ce qui aboutit à la crise de l'autorité à l'école : les enseignants sont là au nom d'une collectivité qui ne reconnaît pas le rôle qu'ils exercent.

P. M. : L'autorité est en crise parce qu'elle est individuée et qu'elle n'est plus soutenue par une promesse sociale partagée. Le professeur tenait son autorité de son institution. Aujourd'hui, il ne la tient plus que de lui. L'école garantissait que l'autorité du professeur était promesse de réussite - différée, mais réelle - pour celui qui s'y soumettait.

Aujourd'hui, la promesse scolaire est éventée et le "travaille et tu réussiras" ne fait plus recette. L'école, qui était une institution, est devenue un service : les échanges y sont régis par les calculs d'intérêts à court terme. Le pacte de confiance entre l'institution scolaire et les parents est rompu. Ces derniers considèrent souvent l'école comme un marché dans lequel ils cherchent le meilleur rapport qualité/prix.

Le défi qui s'ensuit est double. Nous devons d'abord réinstitutionnaliser l'école jusque dans son architecture. Si les lycées napoléoniens ont si bien fonctionné, c'est qu'à mi-chemin entre la caserne et le couvent, ils alliaient l'ordre et la méditation. Réinstitutionnaliser l'école, c'est y aménager des situations susceptibles de susciter les postures mentales du travail intellectuel.

Il est essentiel d'y scander l'espace et le temps, d'y structurer des collectifs, d'y instituer des rituels capables de supporter l'attention et d'engager l'intention d'apprendre...

Nous devons ensuite, contre le savoir immédiat et utilitaire, contre toutes les dérives de la "pédagogie bancaire", reconquérir le plaisir de l'accès à l'oeuvre. La mission de l'école ne doit pas se réduire à l'acquisition d'une somme de compétences, aussi nécessaires soient-elles, mais elle relève de l'accès à la pensée. Et c'est par la médiation de l'oeuvre artistique, scientifique ou technologique que la pensée se structure et découvre une jouissance qui n'est pas de domination, mais de partage."

Sfaturi gratis

Pulimea Ta,

Las-o dracului de doctrină, că-ţi pierzi vremea de pomană, şi zi-i, bre, lu' boc să le dea nemţilor banii pe care îi datorăm firmelor care au lucrat cu statu'. Altminteri ne primesc ăştia în Schengen la anu' şi la mulţi ani! Atât obiectiv de politică externă avuseşi  şi matale în şapte ani de mandat, şi se duse pulii de  suflet!

Iar dacă mai ai o fărâmă de raţiune, schimbă-l pe idiotul ăla de Igaş! E mai prost decât norma în guvernele păstorite de boc, care nu sunt compuse tocmai din genii!

Şi bre! O dăduşi pe Reagan şi pe Thatcher! Las-o jos, că măcăne! Declinul SUA a început odată cu politicile cretine ale lui Reagan. Pune şi matale mâna p-o carte, p-o statistică, ceva! Comunismul era şi acum vioi, bine-mersi, fără Gorbaciov! Care şi acum îşi dă palme, în intimitate, când vede ce prostie a făcut! Uite unde au dus politicile inspirate de ăia care gândeau pentru Reagan, că el doar interpreta un rol, aşa, ca matale! Ţi se pare că America mai înseamnă ceva după treizeci de ani de demolat moştenirea New Deal? Eşti prost?

Sau pur şi simplu vrei să te ţină lumea minte ca coborâtor din Reagan şi din Thatcher? Conspectai din cei doi în serile lungi de toamnă-iarnă la Anvers, la lumina câte unui bec roşiatic? Nebunaticule! Şi noi care credeam că te ocupai cu făcutul bufului! Ce ingraţi!

Doctrina lui 50% plus 1

Pulimea Sa, la şcoala de vară a tineretului PDL, expune esenţa doctrinei de dreapta: "In politica, cifra magica este 50+1. Faceti ca 50+1 sa creada in "Smart&Right".

 Este formula magică a puterii. Le ai, trai, nineacă, pe banii statului! Nu le ai? Eşti prost! Restul e vrăjeală!

Anticomunismul parţial color

Mai vechiul client al şuturilor pe acest blog, Volodea Tismăneanu(ştie el de ce!), o ţine langa de vreo săptămână cu Nicu Ceauşescu. Convenabil, subiectul atenţiei sale e uşor mort de vreo zece ani, dacă nu mai bine, şi nu poate riposta.

Azi văd că publică un soi de epilog la epilog, în care le dă o smetie, în trecere, lui Iliescu şi lui Roman. Acestuia din urmă pe motiv că a făcut studii la Toulouse, care, nu-i aşa, erau un cadou de partid şi de stat(a se citi Securitate!) pentru cei aleşi. Mă rog, cum lui Iliescu i se pot reproşa multe, dar nu că s-a născut şi a crescut în Primăverii, de acuza asta l-a iertat. 

Cititorii lui Volodea i-au cam stricat feng-shuiul. Spunându-i de la obraz ceva de genul: "Bun, prietene, e bine şi cu demascarea lui Roman ca securist de viţă veche. Dar dacă eşti pus pe datul cu barda, nu scrii tu ceva şi despre modul în care a ajuns Încrucişătorul la Anvers"?

Sictirit de aşa un afront, Volodea le răspunde cu ţâfnă: "Credeti sau nu, vorbesc liber. Nimeni nu-mi spune ce, cand si cum sa scriu. Imi asum ceea ce gandesc si spun sub semnatura proprie. Ganduri bune." Semn că s-au terminat argumentele şi pupincurismul nu mai poate fi acoperit cu savantlâcuri debitate cu morgă.

Anticomunismul ăsta parţial color a ajuns deja în Caragiale, ceea ce îi asigură nemurirea, punându-i cruce. Tot se dau unii de ceasul morţii să afle de ce am avea nevoie de un Muzeu al Comunismului. Uite d-aia! Să ne râdem de proşti!

PS: fotografia care ilustrează postarea este a unui poster din Muzeul Comunismului, de la Praga. Ce n-am înţeles la muzeul ăsta este motivul pentru care, printre exponate, se află şi un costum de suprasarcină pentru piloţii de avioane supersonice. Ce semnificaţie are pentru comunism? Numai urmaşii bravului soldat Svejk, băutori hotărâţi de bere, pot şti. 

După cum arată muzeul ăla, mai degrabă este unul al ororilor prostiei dogmatice. Care e eternă...

Idei de afaceri

Iese d'o bere şi de doi mici?

Văd că băieţii care se ocupă cu furtul de metale, feroase sau nu, şi-au extins aria de acţiune şi la stâlpii de înaltă tensiune, reuşind să pună la pământ câţiva, ultimul(dar sigur nu cel de pe urmă!) ieri. Era din reţeaua care aprovizionează Bucureştii.

Dacă tot sunt aşa de curajoşi, tăind elementele de ancorare cu reţeaua sub tensiune, să fure şi porţile din fier forjat de la Cotroceni, gardul din jurul Guvernului sau pe cel din jurul televiziunii publice o să fie floare la ureche pentru ei.

Acum, eu am o bănuială: cu stâlpii ăia s-au antrenat pentru hobanele Pasajului Basarab. Vă daţi seama ce morman de oţel e acolo?! Le-ar ajunge banii pentru o cină la Marriot!

Igaş, idiotule! Poate fură şi uşile alea de la intrarea pe unde te fâţâi tu, ţanţoş ca un curcan! Ar fi încoronarea operei tale "ministeriale"! 

Popor de cretini!

Popor de cretini! Dacă ai să înghiţi şi ultimele abjecţii ale acestui nou Goebbels, Sebastian Lăbăroiu, îţi meriţi soarta!  Nu, idioţilor, sistemul de protecţie socială NU a fost "construit de partide pentru a mulge bugetul de stat in scopuri electorale". A fost creat pentru a face viaţa cât de cât suportabilă celor care sunt perdanţii unui sistem inegalitar şi profund nedrept, care a călcat permanent pe cadavre pentru a-i face şi mai bogaţi pe cei bogaţi! 

Fără sistemul de protecţie socială vom redevi toţi sclavii celor bogaţi, care vor putea impune celor care trăiesc din muncă ORICE condiţii, orice salarii, care vor putea dispune discreţionar de viaţa fiecăruia dintre noi. Iar dacă cei care se cred acum la adăpost, fiind "clasă de mijloc", să nu se bucure! Ei vor fi următoarele victime!

Dacă nu ne trezim, dacă nu ripostăm dur acestor demenţi, ceea ce am trăit în anii '80 ni se va părea Raiul! 

Nu înţeleg tăcerea PSD. Partidul ăsta este o caricatură! Nu mai are vână, nu mai are ideologi, nu mai are organizatori. Are doar nişte veleitari, care se visează miniştri, paznici la oala cu smântână bugetară, şi atât!  La PNL nu mă aştept să riposteze, deşi dacă ei cred că aşa arată dreapta şi societatea de dreapta, înseamnă că sunt de-a dreptul boi! Dar de la PSD mai aveam ceva aşteptări. Gata, au dispărut şi astea! 

Sigur nu pot să nu-i bag în pizda mă-sii şi pe liderii de sindicat, care latră, plătesc  studii savante care să ne spună ce ştiam şi fără, şi nu mişcă un deget pentru apărarea intereselor sindicaliştilor. Pentru că sunt pe felie cu guvernanţii, şi-au trădat misiunea lor în societate, sunt şantajabili şi şantajaţi, pentru că şi-au folosit puterea pentru a se îmbogăţi pe căi necurate. 

Care va fi urmarea? Cine va putea, va emigra, pentru că austeritatea asta n-o să dureze o veşnicie. Cei care nu o pot face vor trăi din ce în ce mai prost, vor fi umiliţi cum n-au fost umiliţi de nimeni până acum şi-şi vor realege călăii pentru un blid de zoaie... 



Verde marijuana

PDL a năpârlit scurt, fără prea multe fasoane. Azi, la şcoala de vară a tineretului PDL şi Umilul Cur, şi Lăbăroiu au venit îmbrăcaţi în verde. Verde marijuana, de vreme ce toţi delirau, care mai de care mai excitat, despre victoria în alegeri, şi îşi înjurau adversarii politici cum le venea la gură.

Lăbăroiu a câştigat deja alegerile! Sigur, recunoaşte el, nu pentru că PDL ar avea vreun merit la guvernare, ci pentru că ăia din USL sunt nişte proşti. Ăsta e consumator fruntaş! Şi ca să fie lucrurile oable, acelaşi lăbar declară şi moartea PNL. Bomboana pe colivă o reprezintă planurile lui de a rămâne la guvernare până în 2020. Ăsta o să ajungă premier la glumeţi, trăgând şoşonelul de sfoară pe aleea spitalului, între Napoleon şi Alexandru cel Mare.

Ioan Oltean se visează violatorul de uselişti de la crăpatul zorilor. Se vede treaba că broasca aia care îi tot sălta în gât l-a marcat psihic şi are şi acum coşmaruri. Dar ce vină avem noi? Până una-alta flăcăul ăsta se poate dovedi călăul PDL. Conform legii, el, în calitate de secretar general al PDL, trebuia să depună la Tribunal documentele parangheliei ăleia numită congres, în termen de o lună. Le-a depus abia pe 1 septembrie. Dacă am fi o ţară normală, cu o justiţie funcţională, PDL ar fi radiat din registrul partidelor politice, conform legii. 

Despre perlele Umilului Cur, ceva mai târziu.

UPDATE: Umilul Cur a lăsat-o mai moale cu insultele, şi s-a victimizat. Auzi la el: cea mai grea situaţie de după cel de-al Doilea Război Mondial! Dar foametea din 46 ce-o fi fost? dar plata datoriilor de război? Cartelele de alimente? Dar anii '80?

Acum, că şi dobitocul anunţă sfârşitul USL nu mă miră. Cum nu mă miră nici faptul că-l doare în cur de lege. Dar ştiu şi eu? Poate că lumea s-o fi săturat de vorbe. Şi va trece şi la fapte. Şi atunci să te ţii dureri în cur! Numa' bune de potolit cu "iarbă"!

America, pa!

Dacă cineva poate scrie astea despre Generalul Izmenelor, de ce să ne mai mirăm că în două decenii SUA au trecut de la stadiul de hiper-putere la stadiul de bolnavul planetei? Citiţi şi vă cruciţi!

"Generalul în retragere cu patru stele, Gabriel Oprea, aduce know-how politic dar şi militar Ministerului Apărării Naţionale." Nu zău? Să moară pisica voastră electrocutată pe gardul buncărului ăla din Băneasa lui Popoviciu, de-i ziceţi ambasadă?

Fără şanse!

Unul dintre cele mai cretine ziare din România(bine, nu mai sunt multe, şi ălea care au rămas cu greu pot fi numite "ziare"), "România Liberă", preia articole apărute pe Project Syndicate. Unde publică mulţi "liberali", în sensul american al termenului, ceva de genul "la stânga centrului-dreapta". Mă rog, cunoaşteţi genul.

Publică şi azi un text al lui Dominique Moisi, cuminte, sfios, aş zice, în care se întreabă: "cine îi va ajuta pe săraci?" Nimic care să deranjeze marele capital, nimic care să deranjeze dogma la zi. Doar un soi de "Şi totuşi, poate avem o problemă cu săracii. Mai avem ce face? Nu? Păcat!" 

Şi ce comentează un trepanat? "ze kalanga: Din cand in cand lumea mai trebuie curatata de uscaturi, caci s-a umplut de deseuri umane, ca urmare a politicilor sociale duse pt un pumn de voturi. Echilibrul natural care trebuia asigurat de selectia naturala a indivizilor este grav perturbat, numarul rebuturilor umane care traiesc din mila statului, pe spinarea celor ce muncesc fiind in crestere, precum culturile de bacterii care intalnesc medii de dezvoltare propice. Din cand in cand cineva hotaraste ca mai trebuie dat si cu insecticid pt a pregati etapa urmatoare. "

Pe bune: noi mai avem vreo şansă cu nebuni care gândesc ca ăsta, şi care nu sunt puţini?! Şi ne mirăm că-l avem ministru al muncii, familiei şi protecţiei sociale pe unul ca Lăbăroiu?  Care a devenit Sfântul Duh al trinităţii băsescu, boc, lăbăroiu, cea care a decis să dea cu flit, ca să stârpească săracii României, care le încurcă inventarul.  Ne mirăm că eşti considerat bogat dacă ajungi să câştigi 800 de lei de unii care nu mai ştiu ce să facă cu banii?

România nu mai are nicio şansă, chiar şi dacă lumea reuşeşte să iasă neşifonată grav din criza asta. Pur şi simplu nu are cu cine...

Lăbăroiu, idiotule!

Vezi, bă pulă, c-a mai murit un om într-un accident de muncă. L-ai trimis pe Bleen cu tomberonul, să-l ia de acolo? Că mai toţi românii sunt sinucigaşi, când acceptă să lucreze în cele mai mizerabile condiţii cu putinţă! Iar Inspecţia Muncii stă şi suge pixul...

Merităm tot ce ni se întâmplă!

S-au încăierat corbii pe aurul de la Roşia Montană! După ce o tabără(care nu e ce se vede la Gold Corporation, ăia sunt faţada), a atacat cu traian băsescu, cealaltă tabără, a lui Soros, contra-atacă! Peter Eckstein-Kovacs, consilier prezidenţial, a demisionat, pentru că a semnat un apel public către ministrul culturii, care îi cere acestuia să anuleze avizul de descărcare arheologică.

Mă veţi întreba de ce se luptă cele două tabere, şi de ce Soros ar vrea să nu se exploateze aur la Roşia Montană. Evident, lupta este pentru bani. Dar unii îi vor acum, alţii vor să păstreze Roşia Montană pentru Ungaria. V-am mai spus care este scenariul meu: Ungaria mizează pe destrămarea UE, şi crede că poate reface Imperiul Austro-Ungar, care să înglobeze şi Transilvania. Distrugerea mineritului românesc a fost o metodă de conservare a bogăţiilor subsolului Ardealului, în eventualitatea revenirii lui la "patria-mumă".

Lucrurile au început odată cu guvernul CDR, condus de idiotul ăla de Ciorbea. Vice-preşedinte al BM era un ungur, fost ministru în guvernul de la Budapesta. El a impus României condiţiile ale demente de dezindustrializare, vezi închiderea minelor, vezi refuzul BNR de a mai cumpăra aur, vezi renunţarea treptată la exploatarea uraniului, vezi greutăţile de la Apă Grea, din Mehedinţi. Vezi inclusiv distrugerea Comtimului, de fapt a ceea ce mai rămăsese din agricultura  industrială. În ciorba asta puturoasă îi găsim pe traian băsescu şi pe Radu Berceanu. băsescu era negociatorul României în relaţia cu BM, a semnat celebrul PSAL 1, care a dus la privatizarea Petrom, printre altele. 

Acum se joacă o nouă repriză din acest meci complicat, care se desfăşoară având drept trofeu  bogăţia unei naţiuni de tâmpiţi, incapabilă să-şi apere interesele. Merităm tort ce ni se întâmplă! Şi va fi şi mai rău!

Umbra lungă a crizei