Piaţa este Dumnezeu!

Mi-am atras anatema "libertarienilor" întrebând cine mama dracului sunt "pieţele", de ne conduc ele viaţa nouă şi decid cine trebuie să trăiască şi cine trebuie să moară, atât la propriu, cât şi la figurat. Şi mai întrebam ce dracu produc ele, concret?

Aveam atunci în minte articolul ăsta din "The Atlantic Monthly", din perioada în care revista apărea la Boston, unde era un alt mediu intelectual. Acum s-a mutat la New York, cred, şi devine tot mai cenuşie şi mai indigestă. Asta e!

Deci, ce ne spune autorul, profesor de "divinitate!"de felul lui? Că piaţa este noul Dumnezeu! Citez: "Behind descriptions of market reforms, monetary policy, and the convolutions of the Dow, I gradually made out the pieces of a grand narrative about the inner meaning of human history, why things had gone wrong, and how to put them right. Theologians call these myths of origin, legends of the fall, and doctrines of sin and redemption. But here they were again, and in only thin disguise: chronicles about the creation of wealth, the seductive temptations of statism, captivity to faceless economic cycles, and, ultimately, salvation through the advent of free markets, with a small dose of ascetic belt tightening along the way...

I began to marvel at just how comprehensive the business theology is. There were even sacraments to convey salvific power to the lost, a calendar of entrepreneurial saints, and what theologians call an "eschatology" -- a teaching about the "end of history." My curiosity was piqued. I began cataloguing these strangely familiar doctrines, and I saw that in fact there lies embedded in the business pages an entire theology, which is comparable in scope if not in profundity to that of Thomas Aquinas or Karl Barth. It needed only to be systematized for a whole new Summa to take shape...

At the apex of any theological system, of course, is its doctrine of God. In the new theology this celestial pinnacle is occupied by The Market, which I capitalize to signify both the mystery that enshrouds it and the reverence it inspires in business folk. Different faiths have, of course, different views of the divine attributes. In Christianity, God has sometimes been defined as omnipotent (possessing all power), omniscient (having all knowledge), and omnipresent (existing everywhere). Most Christian theologies, it is true, hedge a bit. They teach that these qualities of the divinity are indeed there, but are hidden from human eyes both by human sin and by the transcendence of the divine itself. In "light inaccessible" they are, as the old hymn puts it, "hid from our eyes." Likewise, although The Market, we are assured, possesses these divine attributes, they are not always completely evident to mortals but must be trusted and affirmed by faith. "Further along," as another old gospel song says, "we'll understand why."

As I tried to follow the arguments and explanations of the economist-theologians who justify The Market's ways to men, I spotted the same dialectics I have grown fond of in the many years I have pondered the Thomists, the Calvinists, and the various schools of modern religious thought. In particular, the econologians' rhetoric resembles what is sometimes called "process theology," a relatively contemporary trend influenced by the philosophy of Alfred North Whitehead. In this school although God wills to possess the classic attributes, He does not yet possess them in full, but is definitely moving in that direction. This conjecture is of immense help to theologians for obvious reasons. It answers the bothersome puzzle of theodicy: why a lot of bad things happen that an omnipotent, omnipresent, and omniscient God -- especially a benevolent one -- would not countenance. Process theology also seems to offer considerable comfort to the theologians of The Market. It helps to explain the dislocation, pain, and disorientation that are the result of transitions from economic heterodoxy to free markets...

But that raises a good question. What is the value of a human life in the theology of The Market? Here the new deity pauses, but not for long. The computation may be complex, but it is not impossible. We should not believe, for example, that if a child is born severely handicapped, unable to be "productive," The Market will decree its death. One must remember that the profits derived from medications, leg braces, and CAT-scan equipment should also be figured into the equation. Such a cost analysis might result in a close call -- but the inherent worth of the child's life, since it cannot be quantified, would be hard to include in the calculation.

The diviners and seers of The Market's moods are the high priests of its mysteries. To act against their admonitions is to risk excommunication and possibly damnation. Today, for example, if any government's policy vexes The Market, those responsible for the irreverence will be made to suffer. That The Market is not at all displeased by downsizing or a growing income gap, or can be gleeful about the expansion of cigarette sales to Asian young people, should not cause anyone to question its ultimate omniscience. Like Calvin's inscrutable deity, The Market may work in mysterious ways, "hid from our eyes," but ultimately it knows best.

Finally, there is the divinity's will to be omnipresent. Virtually every religion teaches this idea in one way or another, and the new religion is no exception. The latest trend in economic theory is the attempt to apply market calculations to areas that once appeared to be exempt, such as dating, family life, marital relations, and child-rearing. Henri Lepage, an enthusiastic advocate of globalization, now speaks about a "total market." Saint Paul reminded the Athenians that their own poets sang of a God "in whom we live and move and have our being"; so now The Market is not only around us but inside us, informing our senses and our feelings. There seems to be nowhere left to flee from its untiring quest. Like the Hound of Heaven, it pursues us home from the mall and into the nursery and the bedroom. "

Concluziile le trageţi voi...

Austeritate

Povestea o citiţi voi la prietenul Mordechai.

UPDATE: sunt 1000% de acord cu ceea ce scrie Nenea Cosmos! Dacă idioţii care ne conduc nu înţeleg că TREBUIE să dea drumul la economie, nu se va întâmpla nimic bun, oricâte amputări de salarii şi pensii şi oricâte măsuri de austeritate vor implementa. România n-o să moară pentru că în 2010 va avea un deficit bugetar mai mare decât cel convenit cu imbecilii de la FMI, care sunt nişte trepanaţi, incapabili să iasă din gândirea lor de contabili de provincie. Dar o să moară dacă i se sufocă economia. Iar o economie se sufocă din lipsă de consum, nu din taxe prea mari. Când taxele sunt mari, se face evaziune. Când nu se consumă, se pune lacătul pe afacere. Restul sunt poveşti!

UPDATE 2: luaţi de aici austeritate!

Care frică e mai mare?

Scriam ieri astea: "Dacă salariile le pot reduce arbitrar, cu riscul de a se trezi că trebuie să le plătească apoi, prin hotărâri judecătoreşti, vezi cazul magistraţilor(ghiciţi ce sentinţe vor da, după ce le vor fi hăcuite şi lor salariile!), pensiile trebuie reduse prin Lege. Credeţi că disciplina de partid va funcţion la vot? Va fi frica de Pulimea Sa mai mare decât dorinţa de a fi realeşi? Am mari îndoieli. Aşa au să-şi bage picioarele în Conducătorul Iubit, cum nici nu vă daţi seama acum!

Ei bine, se pare că Pulimea Sa chiar se teme de reacţia aleşilor care sprijină actualul guvern, aşa că-i bagă în şedinţă la Parlament, la ora 13. Să-i "convingă" să voteze măsurile de austeritate anunţate de el. Întrebarea mea rămâne: va fi mai puternică frica lor de răzbunarea lui băsescu decât frica de a nu fi aleşi(sau, Doamne fereşte, teama de a nu fi linşaţi de alegători)?

Din gândirea social-politică a clitorisului politicii româneşti

"Daca alegeam majorarea taxelor, ar fi generat o presiune suplimentara pe singura categorie care mai plateste impozite si taxe, dupa ce aceasta a mai suferit o ajustare in 2009" spunea aseară boc, fără ca nimeni să protesteze.

De ce v-aţi aştepta să se întâmple ceva pozitiv în economia României, când şeful(ce-i drept, doar cu numele, dar, orişidecât!) guvernului nu ştie lucruri elementare. Doar un idiot poate crede că în România sunt angajaţi în mediul privat doar trei milioane de oameni. Din păcate lipsa de date statistice mă împiedică să fac un calcul, dar probabil că nu ar fi prea complicat de făcut: pensionarii şi bugetarii îi ştim la număr, ştim şi media veniturilor lor, adăugăm şi cele trei milioane de angajaţi la privat, cu media salariilor lor, şi apoi începem să ne uităm la încasările din TVA. Şi vom vedea că, indiferent cât TVA nu se plăteşte, există un plus care vine din munca la negru.

Aşadar, în timp ce bugetarii, dar şi pensionarii, PLĂTESC lună de lună taxe şi impozite, pentru că sunt reţinute la sursă, sectorul privat face evaziune din greu. Asta e realitatea, place sau nu. Tot aud că s-au redus salariile la privaţi. O fi aşa, nu zic nu, dar cam pe hârtie, altminteri am fi ţinut-o tot într-un scandal. Ştiu, o să mi se spună că ăia nu fac greve, că se cacă pe ei de frică să nu fie daţi afară. În unele cazuri ar putea fi adevărat. Dar la fel de adevărat este că pentru a-şi păstra muncitorii calificaţi, foarte multe firme i-au dat afară pe hârtie, şi-i plătesc cu plicul, sau i-au trimis în şomaj tehnic, plătit de stat, şi aşa nu se mai încurcă la capitolul taxare. Ia ghiciţi ce profituri fac băieţii ăştia, iar la ascunsul lor se pricep de minune.

Şi mie îmi cer băsescu şi boc să fiu solidat cu ăia care fac evaziune de zeci de miliarde de euro, că se duce dracului ţărişoara? De ce aş fi solidar cu ăla care-mi râde în nas din maşina lui de sute de mii de euro, dar se plânge că se sacrifică pe altarul crizei?

De ce trebuie să tai salarii şi pensii, pentru a plăti datoriile statului către firme? Dar firmele ce datorii au către stat? Ele când le plătesc? Că nu stau ele în miliardul ăla de euro care trebuie plătit de stat!

Statul nu este doar sectorul bugetar, iar zona privată este exterioară lui. Nu, suntem toţi părţi ale lui. Din păcate, gândirea primitivă a lui traian băsescu şi vidul din mintea lui boc au produs un monstru. Care ne va duce la dezastru mai repede şi mai temeinic decât mama tuturor crizelor.

UPDATE: am schimbat titlul! Definiţia lui boc, dată de diliul de Medelin, pe Realitatea, este de un haz nebun. boc, acest clitoris al politicii româneşti! Adevărul este că la câte orgasme de râs ne-a produs, îşi merită numele!

De ziua Europei

Primitoare, dar nesimţitoare...Grecii ştiu acum cel mai bine!

Guvernanţi, minţiţi măcar la fel!

traian băsescu nu ştie cum să mai "vândă" populaţiei măsurile de "austeritate" Şi a ales o strategie absolut abominabilă, aceea a stimulării fricii. "Dacă nu facem ce v-am zis, murim, ne grecizăm, la anu luăm 30 de miliarde de euro ca să acoperim deficitul bugetar". Păi, îl crede cineva?

Să vedem ce zice Legea Bugetului: "Bugetul de stat se stabileste la venituri in suma de 66.654,3 milioane lei, iar la cheltuieli, in suma de 101.678,4 milioane lei, cu un deficit de 35.024,1 milioane lei." Cheltuim circa 25 de miliarde de euro, şi avem venituri bugetare de vreo 17 miliarde de euro. Deficitul este de 8 miliarde. Să vedem ce zice băsescu: nu economisim 2 miliarde de euro acum, la anu' ne ia dracu: "Daca nu se luau masurile de reducere a salariilor si a pensiilor, la inceputul lui 2011 trebuia sa angajam un nou credit, si poate nu 20, ci 30 de miliarde." De ce 30 de miliarde de euro? Păi nu zicea el că ălea 12 miliarde de la FMI le plăteşte BNR, din rezerva sa? Pentru acoperirea deficitului nu e nevoie de încă un buget şi ceva!

De fapt, cât avem de plătit anul viitor? Cât avem de plătit anul ăsta? Este o nebunie! Toată lumea aruncă cifre pe piaţă, şi nu seamănă unele cu altele. Cât de mult s-a minţit? Unde s-au dus banii? Că nu toţi se duc în salarii şi pensii! Ar fi ca şi cum anul viitor statul nu va încasa un cent anul viitor. Ceea ce este imposibil. Ar fi ca şi cum România nu ar mai exista!

Cred că idioţii care ne conduc s-au încurcat în minciuni, şi nu mai reuşesc să se pună de acord, să mintă la fel. Măcar atât merităm şi noi: o minciună cinstită, pe care să te poţi baza!

PS: aştept să văd ce minte bocuţ.Care a terminat de cosit salariile şi pensiile, şi acum strânge verdeaţa...

Proştii sub clar de de chelie prezidenţială

Ţara asta este plină de proşti. Dintr-o specie rezistentă la orice fel de tratament. Proşti la modul absolut. Proşti care s-ar arunca în foc pentru Conducătorul Iubit, dacă aşa le-o cere El(că se crede deja Dumnezeu, deci scriem cu literă mare!).

Unul dintre proştii ăştia, comentând pe HotNews(care adună cea mai mare turmă de proşti pe unitatea de suprafaţă!), ne explică el viziunea lui băse: a redus salariile bugetarilor cu 25% pentru a-i goni de la stat la privaţi, că ăia n-au de unde angaja oameni! Asta într-o ţară în care sectorul privat a dat cei mai mulţi şomeri, şi o să dea şi mai mulţi, după ce puterea de cumpărare a peste 7 milioane de români se va diminua drastic. Vin şi întreb: câţi dintre cei care lucrează în sistemul privat şi acum se bucură de necazul bugetarilor şi pensionarilor vor mai avea o afacere sau loc de muncă peste şase luni?

De ce nu crează locuri de muncă sectorul privat? Simplu: nu are de ce s-o facă. Explicaţia este la fel de simplă: fiind dominat preponderent de servicii şi comerţ, este extrem de vulnerabil la conjunctură. Mai ales la reducerea puterii de cumpărare. În al doilea rând, chiar şi în cazul în care face producţie, nu rezistă concurenţei externe: are o gamă foarte redusă de produse, nu există sisteme suficiente de distribuţie, nu există marketing de calitate, etc, etc, etc. Nu mai vorbesc de faptul că produsele existente nu au mai fost înnoite sau îmbunătăţite calitativ de multă vreme.

Începând cu 2002, odată cu reluarea creşterii economice şi începerea creditării consumului, a fost o explozie în comerţul cu aparatură aşa zis "albă", adică frigidere, aragazuri, aer condiţionat, aspiratoare, roboţi de bucătărie. Nu mai vorbesc despre televizoare, DVD, calculatoare, aparatură foto numerică, imprimante, şi altele ca ele. Spuneţi-mi dacă în aceşti opt ani s-a construit vreo unitate de producţie pentru bunurile astea, care, probabil, au reprezentat ca volum de vânzări, spre zece miliarde de euro în această perioadă. Au fost câteva încercări: Eboda pentru DVD, dar n-a mai auzit nimeni de ea, cred că dat colţul, Benq parcă vroia să facă aparate foto la Ploieşti, şi cam atât. Îmi poate explica cineva de ce?

Producţia de haine: şi aici jalea este la fel de mare. Lohnul s-a dus, iar pentru piaţa internă nu mai lucrează aproape nimeni, şi când o face, mai bine n-ar mai face-o!

De fapt, unde crează locuri de muncă economia României? Mai nicăieri! Dacă vreţi, cred că trebuie să mulţumim Celui de Sus pentru că există multinaţionalele. Fără ele am fi morţi! Păcatul este că nu ştim să profităm nici de existenţa lor.

Şi atunci este nu doar firesc, ci şi obligatoriu, ca statul să suplinească deficitul de locuri de muncă din sectorul privat. Generând el locuri de muncă: în educaţie, în sănătate, în asistenţa socială, în diverse sectoare publice.

A spune, cum face un alt dobitoc, că statul nu produce nimic, este o dovadă de cretinism. Statul produce bunuri pe care niciun privat nu le poate priduce, fie pentru că nu sunt rentabile, fie că sunt prea complexe pentru el. Sunt bunuri de care nu ne putem lipsi. Iar unele bunuri, cum sunt legile, nu le face decât el.

De aceea peste tot în lume există o delimitare clară între ce face sectorul privat şi ce face statul. Şi nimeni nu se întreabă ce nevoie are de stat, pentru că ştie că fără el nici afacerile lui, nici viaţa lui nu valorează mare lucru, vezi Somalia. Iar statul, ne place sau nu, NU poate fi gestionat ca o întreprindere privată. Asta încearcă să facă guvernul băsescu, sfătuit de nişte imbecili. Rezultatul va fi dezastruos, nu doar pe termen scurt.

Aşadar, rămâne de văzut în ce fel se va relansa creşterea economică. La o simplă analiză, vedem că, în acest moment practic nu există motor al creşterii economice. Consumul? Exclus! Scăderea puterii de cumpărare este dramatică, iar creditul de consum o raritate. Imobiliarele? Pe piaţa noilor proiecte, cu rare excepţii, nu se mai întâmplă nimic. Exportul? Nu avem o economie orientată spre export. Iar cel mai mare exporta îl face industria auto. Dar nu e meritul nostru, este meritul firmelor care şi-au deschis capacităţi de producţie aici. Investiţiile străine directe? Au scăzut şi ele, din diverse motive. Personal, nu văd de unde ar putea veni impulsul necesar reluării creşterii economice.

Ce va fi, vom vedea. Dar bine nu are cum să fie, pentru că, de fapt, ţara asta nu este condusă. Pe post de far avem doar lucirea palidă a unei chelii...

PS: văd că unii găsesc măsurii băsesciene şi o virtute anti-inflaţionistă. Cred că nu ştiu despre ce vorbesc. Reducerea consumului nu va aduce o scădere a preţurilor, dimpotrivă. Cum spuneam, noi mai mult cu comerţul, şi ăla din import. Trecem peste faptul că mulţi din exterior vor da drumul la inflaţie, şi deci o vom importa noi. Trec peste posibila depreciere a leului, care va scumpi şi ea importurile. Mă refer doar la comportamentul negustorilor români. Care nu ştiu decât un lucru: să mărească preţurile. Unele motive sunt plauzibile: indiferent de câţi cumpărători le treg pragul, unu sau o mie, cheltuilelile sunt cam aceleaşi. Veniturile, nu. Mulţi trebuie să plătească şi diverse împrumuturi, rate la asigurări, etc, etc. Bine, sunt destui care vor să aibă profituri identice şi în vremuri de criză. Cum o dai, tot la creşteri de preţuri ajungi. Aşa că, mai uşor cu entuziasmul...

Guvernul fumează etnobotanice şi vede creştere economică

Ăştia de la oficina de Net ori sunt tâmpiţi, ori au dus pupincurismul dincolo de limitele(foooarte largi! chiar şi după standardele autohtone, largi şi ele, mulţumesc!) cu care ne obişnuiseră. Altminteri nu ar fi scris tâmpenia asta: "Guvernul negociază cu FMI o creştere de 1% anul acesta". Sigur, preiau o ştire Agerpres, dar acolo se mai spune şi că Guvernul este pregătit de o creştere de 0,8% sau chiar de una zero!

Întrebarea este: cum poţi negocia o creştere economică? Aia o faci sau n-o faci. Şi vezi cât a fost după ce s-a realizat. A, că ai nişte estimări de creştere, pe care le foloseşti la construcţia Bugetului de Stat, e una. Dar eşti în criză, şi tocmai ce ai ratat previziunile pentru 2009. Şi te ocupi, ca şi BNR, care face şi ea, de vreo câţiva ani buni, previziuni fanteziste despre inflaţie, cu ghicitul cifrelor pe 2010. Pe care ştii sigur că le vei rata.

Probabil că aceste previziuni despre creşterea economică au stârnit iritarea lui Isărescu, de a acuzat guvernul Boc că a minţit în ceea ce priveşte deficitul şi ca atare a construit un buget fantezist. Păi cum dracu să nu fie fantezist cu o creştere de 1%? Poate ne spune pleziristul de unde va veni creştere, când se pun bazele unei contracţii a consumului de circa 4 miliarde de euro, prin micşorarea salariilor, pensiilor, ajutoarelor de şomaj şi a altor prestaţii sociale, inclusiv a subvenţiilor pentru încălzire?

Ni se dă de înţeles că din aceşti bani se vor investi circa jumătate în construcţii de infrastructuri. Ăştia ori sunt tâmpiţi, ori îşi bat joc de noi. Pentru că, până una alta banii ăştia sunt doar în visele lor umede. Dacă salariile le pot reduce arbitrar, cu riscul de a se trezi că trebuie să le plătească apoi, prin hotărâri judecătoreşti, vezi cazul magistraţilor(ghiciţi ce sentinţe vor da, după ce le vor fi hăcuite şi lor salariile!), pensiile trebuie reduse perin Lege. Credeţi că disciplina de partid va funcţion la vot? Va fi frica de Pulimea Sa mai mare decât dorinţa de a fi realeşi? Am mari îndoieli. Aşa au să-şi bage picioarele în Conducătorul Iubit, cum nici nu vă daţi seama acum!

Şi chiar dacă ar fi ceva bani economisiţi, ei nu pot fi folosiţi anul ăsta. Primo, că se vor strânge undeva pe la sfârşitul verii. Secundo, pentru că nu există timpul fizic pentru folosirea lor, din motivele cunoscute: proiecte, studii de fezabilitate, licitaţii. Şi chiar dacă ar fi doar să continue ceea ce au început, şi tot există o inerţie. Mă tem că banii se vor duce tot pe nimicuri, achiziţii de bunuri şi servicii, cum ar fi contractul de 10 milioane de euro obţinut de la stat de firma de pază a ginerelui lui Blaga.

Sigur, mai spre toamnă, când va fi să mărească TVA şi cota unică, o să iasă Pulimea Sa, şi cu hăhăitul său de hienă, o să ne anunţe vestea, arătând cu deştu' la presă, care, nu-i aşa, a cobit eşecul măsurilor sale geniale! Şi bizonul român o să-l aplaude! Că aşa-i la noi!

Fotoghicitoare

Numele, prenumele, starea civilă, amănunte picante. Ce ziceţi?

Heil băsescu!

Când scriam că ideologia PDL, dar mai ales a celor din cercul de putere de la Cotroceni, consilieri ai Pulimii Sale, este de esenţă neo-fascistă, mulţi mi-au zis că-s nebun. Că am eu ce am cu Iubitul Conducător, care e el un apostol al democraţiei care nu este. Ea, democraţia! Bine, trecem! Doar că nu sunt singur în nebunia mea. Uitaţi ce zice şi Ciutacu, care îşi ilustrează spusele cu un afiş al propagandei naziste. Afiş care surprinde esenţa: dacă în locul evreului punem "bugetarul" şi în locul marxistului(respectiv al social-democraţilor) statul social, avem miezul discursului băsescian! Adică fascism în cea mai pură formă! Categorii întregi de indivizi, respectiv bugetarii şi pensionarii, şomerii, sunt consideraţi paraziţi care sug sângele poporului muncitor la privat. Ei trebuie stârpiţi ca nişte păduchi, pentru binele superior al naţiei! Heil băsescu!

Păduchele bugetar şi comunicarea ca substitut al guvernării

Noul duşman de clasă: păduchele bugetar

Războiul mediatic împotriva bugetarilor cunoaşte o nouă ofensivă. Semnalul l-a dat Pulimea Sa cu parabola "grasului" bugetar, care s-a aşejat pe grumazul "slabului" de la privat(care, până una-alta, poate îşi plăteşte, ca şi bugetarii, dările către stat, că asta ar fi o dovadă de solidaritate) . Zeloşii lui pupincurişti, în forme mai elaborate sau mai grobiene, îl susţin. Ca dobitocul ăsta care scrie pe blogul unui cretin de la voxpublica, ce se crede mare economist şi are viziuni despre cum salvează băsescu economia comprimând consumul şi aruncând pe drumuri sute de mii de bugetari:

"Precum paduchele, bugetarul, prefera capul si nu orice cap, capul nespalat, deoarece in mormanul de zoaie (a se citii birocratie) se simte cel mai bine. Si paduchii si bugetarii se inmultesc la fel de repede. Nu apuca bugetarul sa stea bine intr-un loc ca si depune o gramada de lindini (a se citi PCR- pile, cunostiinte , relatii). Chiar daca la ineput sa afla in loc sanatos, prima lor grija e sa infesteze si sa infecteze nu doar sa suga sange sanatos produs de organism (a se citi cetatenii productivi) . Si paduchele si bugetarul nu au o limita a ingrasarii, ori sunt exterminati ori pun pe ei pana plesnesc. "

Sigur, ăsta e un neica-nimeni. Dar să-l auzi pe plezirist vorbind despre huzurul de la stat, e deja prea mult! Vlădescu a câştigat în 2009, în calitate de privat, ca director de companie de consultanţă, 4970 de lei, iar de la stat, ca agaman, circa 305.000 de lei. Din două, una: ori e un idiot la privat, şi geniu la stat, ceea ce nu se prea poate, fie face evaziune fiscală. Dar cine să-l controleze, că doar el e şef şi la ANAF? Iar dacă are mustrări de conştiinţă, să dea dracului banii ăia nemunciţi înapoi!

Văd că au început să curgă laudele la adresa lui băsescu, ce genial comunicator este el, cum îi face el pe toţi din vorbe, cum nu suflă nimeni în faţa lui. Tâmpiţii care-l ling în cur au ferma credinţă că a comunica este totuna cu a guverna. Nu e, din păcate pentru noi toţi, inclusiv pentru pupincuriştii lui băsescu.

Urmează ceva după "comunicare"? Cât a fost ministru, ne-a comunicat că n-avem nevoie de autostrăzi, şi proştii l-au aplaudat. Cât a fost primar, ne-a comunicat că nu poate face nimic pentru că nu are şi Consiliul. Şi ce-i drept, n-a făcut nimic, nu pentru că n-a avut Consiliul, ci pentru că nu ştie să facă decât gălăgie.

Acum i-a pus pe cei din guvern cu spatele la zid. Şi-a luat angajamente public, în numele lor, diminuându-le capacitatea de negociere. Imbecilii aplaudă! Uitând că guvernarea implică şi altceva decât comunicare, deşi ceea ce face boc e orice, numai comunicare, nu! Că şi comunicarea e ceva mai mult decât propagandă primitivă. Dar băsescu şi boc fac precum comuniştii din bancul ăla cu Lenin şi maşina comunismului, care nu mai funcţionează, pentru că foloseşte toată energia dezvoltată de motor pentru claxon!

Asta e: să trăiţi bine!

Să arzi în focul statului social, vacă!

În ce ţară trăim? Ce oameni a produs post-comunismul nostru tembel? Cum poţi să aplauzi, fără să clipeşti, măsurile anunţate de băsescu, scriind, precum Ioana Lupea, că: "Traian Băsescu pune foc la temelia statului asistenţial moştenit din comunism, perpetuat premeditat de Ion Iliescu şi întreţinut din neputinţă, laşitate şi interes de toate partidele politice...Începutul sfârşitului pentru statul social nu poate fi însă consemnat pe data de 6 mai 2010. Prima lovitură i-a fost aplicată de guvernul condus de liberalul Călin Popescu-Tăriceanu prin introducerea, în 2005, a cotei unice de impozitare care a înlocuit sistemul progresiv ce lua bani de la cei puţini şi bogaţi pentru a-i oferi celor mulţi şi săraci...Cum să explici multor milioane de români beneficiari ai unei forme de asistenţă socială că statul nu este un părinte protector care oferă, pe degeaba, şi bani, şi mâncare, şi locuinţă?"

Fă, vacă! Aş vrea să te văd murind în chinuri, arzând odată cu ruinele statului social, lângă adoratul tău Conducător! Statul liberal nu înseamnă să iei de la săraci să dai la bogaţi, cum crezi tu! Iar statul nu oferă pe degeaba casă, masă bani nimănui! Plătim noi, prin taxe şi impozite. Statul nu are de unde da, este o abstracţie, dobitoaco!

Ce crezi că se va alege de societatea asta, dacă vor creşte sărăcia şi disperarea socială? Te simţi la dăpost? Dar te-ai întrebat de unde vin banii ăia de-i primeşti tu pe articolele tale de căcat? Nu cumva din banii furaţi de lşa stat de noii voştri patroni? Voi nu sunteţi asistaţi? Faceţi un produs de calitate, scoate profit? Sau e ţinut în viaţă pentru a-l slăvi pe Iubitul Conducător? Nu ţi-e ruşine? Sau ruşinea nu cadrează cu statul liberal?

Cer scuze

Le cer scuze celor pe care, fără intenţie, i-am jignit, referindu-mă injurios, într-o generalizare pripită şi radicală, la toţi cei din sectorul privat. Eram furios văzând bucuria unora de pe forumuri, care aplaudau şi se bucurau că le-o trage Pulimea Sa bugetarilor, şomerilor şi pensionarilor. Această incapacitate a unora de a înţelege că suntem toţi în aceeaşi barcă este stupefiantă.

Înţeleg îngrijorarea celor care au mici afaceri şi care chiar dau de lucru oamenilor, sau cel puţin nu grevează bugetul asigurărilor sociale. Cu ei am fost nedrept, şi încă o dată, scuze. Regilor afacerilor cu statul, sictir!

Pauza de democraţie s-a terminat!

Ce încălcare mai grosolană a Constituţiei decât anunţul din seara asta al Pulimii Sale? Practic, a forţat Guvernul să ia măsuri despre care aflu că nu sunt cunoscute nici de toţi miniştrii! Măsuri care nu au fost discutate şi aprobate în şedinţă de Guvern. Măsuri care trebuia să fie anunţate de boc, că e de datoria sa ca premier să facă astfel de declaraţii, Preşedintele României neavând atribuţii de decizie economică sau socială.

Gestul lui echivalează cu o lovitură de stat, prin care şeful guvernului este înlocuit, prin mijloace nedemocratice şi neconstituţionale, de şeful statului. Din acest moment România NU mai îndeplineşte condiţiile politice ale apartenenţei la UE şi la NATO. Nu mai suntem o democraţie. De aici înainte, dacă gestul lui băsescu rămâne nesancţionat(şi cine s-o facă, un popor de căcat şi politicieni ţinuţi în lesă cu DNA şi ANI?), ne putem aştepta la ORICE!

Se pare că începem să primim răspuns la întrebarea pe care şi-o punea un reputat jurnalist american la cumpăna dintre milenii: "Was democracy just a moment?" Ei bine, da, a fost doar un moment. Pentru români, pauza de democraţie s-a terminat în seara asta. Restul sunt vorbe!

Scenariul optimist!

"Circulaţi! Nu-i nimic de văzut!" Cam ăsta este mesajul lui băsescu! Nu e nimic grav, doar oamenii răi din presă întreţin o stare de neîncredere. Şi Grecia, dom'le! Alţi oameni răi, fără ei ne mergea de minune! Creştem, chiar dacă nu se vede la voi, e suficient că văd eu, boilor!

Bun, cine o ia peste bot, totuşi? Bugetarii! Şi încă ceva: statul este de vină! Care îi exploatează pe bieţii privaţi! Aşadar, fondul de salarii la stat se reduce cu 25% ! Pensiile se reduc cu 15%! Şi ajutorul de şomaj se reduce cu 15%. Se duc dracului toate ajutoarele sociale! Şi subvenţiile la căldură. Toate astea pentru a nu contrazice dogma cotei unice.

E bine! E foarte bine! Se numeşte scenariul optimist!

PS: nimic bun pentru economie în aceste măsuri, care vor fi ca o lovitură de măciucă pentru ea. Reducerea consumului va distruge şi mai multe locuri de muncă în sectorul privat, şi va arunca alte firme în braţele recesiunii. Primele vor fi cele din sectorul utilităţilor. Boii din privat n-ar trebui să se bucure, ci să se cace pe ei de frică. Dar în buna tradiţie românească, dacă moare şi capra vecinului, e OK!

PPS: sunt curios, oare Partidul Izmenarilor Prezidenţiali, auto-declarat de stânga, susţine măsurile astea?

Situaţia e cotoioasă

Situaţia e cotoioasă, de vreme ce misiunea FMI şi-a prelungit şederea în România. Doar că stau degeaba. Nu trebuie să fii prea economist, ca să zic aşa, pentru a înţelege un adevăr elementar: cu actuala structură a economiei şi mai ales a aparatului productiv, nu există vreo speranţă să se colecteze bani în plus la Buget. Nici chiar în ipoteza în care se vor licenţia 250.000 de bugetari. Nici chiar dacă se vor reduce concomitent salariile şi pensiile. Pur şi simplu nu se poate! A încercat asta Ceauşescu, în anii 80, când plătea datoriile externe. El a făcut ce fac şi actualii guvernanţi: a redus drastic consumul. Atunci s-a folosit penuria de bunuri de consum, organizată de stat. Acum statul organizează penuria de putere de cumpărare.

Sigur, e o metodă. Mulţi spun că în timp, această schemă dă rezultate, prin creşterea competitivităţii, de vreme ce scad preţurile bunurilor şi serviciilor şi preţul muncii. Da, dar este la fel de adevărat că asta va duce şi la o devalorizare a monedei naţionale, adică la creşterea datoriei , publice şi private, în termeni reali. Doar că la noi deflaţia este o "fata morgana" de vreo două decenii. Sigur, de vină sunt fumătorii! Cel puţin aşa ne-a spus Isărescu, azi, pe post de motiv pentru ratarea ţintelor de inflaţie. Care inflaţie va creşte şi la anu'. Să fie primit!

Din păcate, orice am face, lucrurile vor merge din prost în mai prost. Pentru că mai trebuie ceva, pe lângă o nouă structură a economiei: solidaritate naţională şi socială. Iar statul ar trebui să fie generator de solidaritate şi organizatorul ei. De vreo şase ani, de când în fruntea statului este traian băsescu, singurul lucru organizat este scandalul, asmuţirea unor categorii sociale împotriva altora.

Acum, pus cu spatele la zid, se pregăteşte să-l debarce pe boc. Cu guvern cu tot. Ca el să nu dea socoteală pentru nimic. I-a chemat la Cotroceni pe udemerişti, pe Izmenarii Prezidenţiali, pe şeful deputaţilor minorităţilor, pe boc. Cu opoziţia nu se sfătuieşte, că-i pute. Democraţia.

În ăst timp, Parchetul face show pentru proşti. Azi, nu ieri, nu acum o lună, nu în martie, când a început cercetarea penală, Vanghelionul şi Aura Vasile sunt chemaţi la Parchet să dea cu subsemnatul pentru că un năuc a reclamat toată conducerea PSD că ar fi dat mită electorală. Pică bine, au ce mesteca televiziunile de ştiri. Şi ziarele portocalii, care dau pe surse fragmente "zguduitoare" despre corupţia lui Geoană. Ascultat când îi dicta unei colege de partid numărul de telefon al lui Voicu! Suprema dovadă de corupţie, Veto! Mi-e rău din fleacuri!

Sunt curios ce va spune azi băsescu, pentru că văd că s-a cerut la televizor. Să vedem pe cine mai dă vina, ce-i mai lipseşte pentru a face treabă, că Guvernul îl are, Parlamentul îl are, Serviciile le are, moguli de presă are. Poate vrea şi postul lui boc, să ne arate el nouă cum se guvernează!

Ne aşteaptă vremuri grele, pentru că, din păcate, naţiunea asta nu este capabilă să-şi proiecteze imaginea în viitor...

Azi în Atena. Mâine?

Arzând pe altarul austerităţii...

Dacă...

Dacă în Evul Mediu ar fi existat reviste pentru femei, cam aşa ar fi arătat coperta. Eu am furat-o de la Beranger. De unde a furat-o el, treaba lui!

Pulimea Ta, demisia!

Guvernul a intrat în vrie! I-a chemat Pulimea Sa la ordin, la Cotroceni, pe Boc şi pe câţiva dintre ciracii lui. E vânzoleală mare. Se vorbeşte şi despre o şedinţă specială de Guvern, cu participarea "revizorilor" de la FMI. Unii zic că e rost de o remaniere. Eu zic că e vremea unei demisii. A guvernului, în frunte cu adevăratul lui şef, traian băsescu. Pentru că "meritele" acestei guvernări de tot căcatul i se pot imputa lui şi numai lui.

El a format acest guvern de doi bani, de lichele şi de incapabili, de hoţi cu patalama. El a construit majoritarea de strânsură care sprijină guvernul în Parlament, folosind şantajul cu DNA, ANI şi pe date furnizate de SRI, care face acte de poliţie politică cu mare sârg. El a impus acordul cu FMI şi Legile tâmpe ale salarizării, educaţiei şi pensiilor. El a spus că Guvernul nu are treabă cu rezolvarea crizei, nu e sarcina lui, şi asta după ce abia, abia a recunoscut că economia României este în criză. El să-şi asume eşecul, nu să-i sacrifice cu cinism pe boc şi încă vreo doi-trei tâmpiţei. Nu, el e tăticul lor, el să plece cu ei de mână. Cu toţi!

Această criză se va transforma într-una politică. Şi va cere alegeri anticipate. Abia acum sunt coapte condiţiile unei astfel de decizii politice, singura care ne poate feri de violenţe sociale. Priviţi ce se întâmplă pe străzile Atenei, unde sunt morţi şi răniţi, unde sunt incendiate bănci şi magazine.

Încrederea în capacitatea sistemului politic românesc de a rezolva problemele oamenilor tinde spre zero. Iresponsabilitatea lui traian băsescu, care, din dorinţa lui maladivă de a avea un control total asupra mecanismerlor de putere şi asupra instituţiilor statului, a subminat partidele, le-a şubrezit, a făcut din Parlament duşmanul "poporului" a lăsat ţara fără alternativă într-un moment extrem de delicat. Acum dă din colţ în colţ. Pentru că nu mai poate arăta cu degetul spre alţii. Acum vinovatul este clar. Şi nimic nu mai poate schimba lucrurile. Aşadar, e vremea să plece!

O turmă de laşi!

Care va să zică: o turmă de laşi, guvernanţii noştri! După ce că sunt incapabili să genereze politici economice cât de cât coerente, care măcar să nu facă rău economiei, dacă bine nu pot face, ne mint în faţă în legătură cu relaţiile cu FMI, şi mai ales în legătură cu măsurile cerute de Fond. Măsuri care au un singur scop: să se asigure că încasările la Buget sunt suficient de mari pentru a permite plata datoriilor externe. Punct.

Nu mă înţelegeţi greşit: creşterea TVA de la 19% la 25% va determina un şoc inflaţionist. Doar că o nenorocire nu vine niciodată singură: ea se combină cu o creştere a cotei unice de la 16% la 20%. Nu ştiu cât de mare va fi contracţia consumului în astfel de situaţii. Probabil că există un nucleu dur, un consum pe care familiile nu-l pot reduce. Pe el se bazează, de fapt, guvernanţii şi FMI.

Dacă zvonurile au o bază reală, e cazul ca Pulea Vodă să cheme partidele la negocieri, împreună cu sindicatele, să găsească o platformă de interes naţional, care să permită un minim de consens pentru susţinerea acestor măsuri. Să lase dracului ANI, DNA, lichidarea Senatului şi alte tâmpenii şui dovedească, în sfârşit, că e lider politic, nu doar şef de mafie politico-economică. Pentru că dacă nu face aceste lucruri, nu scăpăm nici de un atac asupra monedei naţionale, care va genera probleme suplimentare.

Trebuie să se descotorosească imediat de Boc, un impotent politic şi un analfabet economic, un marţafoi, fără personalitate şi fără demnitate. Să găsească un premier care să fie acceptat de TOATE forţele politice, un specialist în economie, care să-şi poată forma un guvern de specialişti, angajaţi politic sau nu, cu două mari obiective: scoaterea economiei din criză şi depolitizarea administraţiei. Acest guvern să aibă eventual un mandat limitat în timp, care să conducă la alegeri anticipate, după ce se va schimba Legea Electorală, în sensul introducerii unui sistem mixt, de genul celui german, cu listă şi circumscripţii uninominale.

Dar mai ales Pulea Vodă trebuie să se explice în faţa poporului, să ceară solidaritate naţională şi socială. Pentru că urmează cel puţin doi ani crânceni, din care nu putem ieşi fără să ne dăm unii altora în cap. Un preşedinte care îi încaieră pe toţi cu toţi ne mai lipseşte, pentru a ne duce dracului definitiv!

Laş cum îl ştim, Pulimea Sa se va face mic, mic, şi va tăcea chitic. Lăsându-i pe alţii să ia şuturile în cur! Deşi este principalul artizan al acestei situaţii imposibile pentru majoritatea românilor.

Ce va fi, vom vedea. Dar FMI trebuie să dea şi el nişte explicaţii. Pentru că este evident că, prin modul în care a gestionat până acum relaţia cu România, a favorizat pe faţă actuala guvernare şi mai ales realegerea Pulimii Sale. Iar acum o fac pe zbirii. Nu ţine! De ce au fost atât de indulgenţi în alocarea unor sume uriaşe, într-un an electoral? De ce nu dădeau acum câteva luni semnale dure?

Fanteziile fiscale ale Epicureanului

Cum spuneam, şi ce înjurături mi-am luat pentru asta, Boc şi ai lui se pregătesc să mărească taxele şi impozitele. Îmi pare rău, era previzibil. Pentru că se strânge laţul datoriilor. Nu contează că sunt mai mult private şi mai puţin publice. Cum economia nu mai funcţionează, pentru că nu are de ce, câtă vreme consumul intern se restrânge dramatic, iar exporturile le fac, cu foarte rare excepţii, multinaţionalele, singura metodă de supravieţuire a părţii viabile a economiei româneşti este evaziunea fiscală. Inclusiv trecerea la munca la negru. Aşa că o laie încasări la Buget.

Paradoxal, cei care o vor lua-o peste bot în cazul măririi impozitelor pe venituri sunt doar bugetarii. Pentru că ei nu se pot refugia în munca la negru, nu pot fenta plata impozitelor şi contribuţiilor sociale. Aşadar, dacă se revine la sistemul impozitării progresive, ei vor duce greul. Pentru că mărirea impozitului pe profit este o glumă sinistră. Brusc nimeni nu va mai face profit!

Iar în cazul dublării taxelor şi impozitelor locale, aici pensionarii o vor lua primii pe coajă, şi tot ei vor fi aproape singurii care le vor plăti.

Cu alte cuvinte, dacă bocii vor schimba sistemul de impozitare, şi vor să şi câştige ceva de pe urma acestei măriri, trebuie să nu umble la sistemul bugetar. Pentru că de la sistemul privat vor vedea fix pula. Ăia au luat criza în braţe drept pretext pentru a nu mai plăti nimic statului, deşi depăşim sistematic planul la vânzări de maşini de lux!

Există, din păcate, şi un sector economic, în care mulţi români îşi câştigă o pâine cu mare greutate, şi pe care toţi îl ignoră. Este sectorul IMM. Ăsta o să fie cel mai vitregit de noile fantezii fiscale ale Epicureanului.

Criza Greciei este o criză a datoriilor. Criza României este o criză a datoriilor. Criza "porcuşorilor" este o criză a datoriilor. În general, criza subprime nu este decât vârful aisbergului unei uriaşe îndatorări, publice, dar mai ales private, acumulată în timp. Ideea asta, a consumului în viitor, are limitele şi pericolele ei. Pentru că nimeni nu poate spune cât de departe te poţi duce în viitor cu consumul. În vremuri de creştere economică optimismul iraţional face ca viitorul să nu mai existe.

Acum nimeni nu poate spune cât de mult ne-am dus în viitor cu consumul şi cât ne va lua să revenim la zi. Modelul creşterii economice bazat pe acces facil la creditare, model pe care bazează capitalismul financiar, a eşuat. Trebuie să ne întoarcem la raţiune. Dar cum, de vreme ce unii suflă din toţi bojogii într-o nouă bulă speculativă, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat?

Va rezista procesul de globalizare acestei crize a datoriilor, sau vom cunoaşte un nou puseu protecţionist? Va rezista euro fără o uniune politică, adică fără o Europă federativă, cu politici economice, financiare, monetare, industriale, agricole, sociale comune, adică fără noi transferuri de suveranitate către Bruxelles?

Şi cine va câştiga în războiul dintre capitalismul industrial, mutat acum în Asia, şi care are drept vârf de lance China, şi capitalismul financiar, cu baza în lumea anglo-saxonă? Eu cred că acum capitalismul industrial îşi va lua revanşa. Şi de data asta nu va mai avea drept port-stindard naţiuni democratice, spaţii ale drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Pentru România evoluţia UE către un stat federal, deci adâncirea integrării ar fi, ca şi pentru Grecia, singura şansă a depăşirii crizei, care este şi una a managementului politic şi administrativ. Altminteri vom tot face ajustări de cheltuieli publice, fără ca asta să însemne ceva pentru relansarea economiei.

Ce va fi, vom vedea. Dar chemarea lui Geoană la DNA nu lasă loc de dubii: circul mediatic este tot ce poate face actuala putere pentru România. Care puteţi, plecaţi. Şi uitaţi că există o ţară numită România...

Politrucii democraţiei şi barbaria capitalismului

Claude Karnoouh este un gânditor radical, şi un om de stânga. Un personaj incomod pentru mulţi, care iubeşte sincer acea parte sinceră a României. Un om care spune lucrurilor pe nume. De aceea nu l-au înghiţit nici cei dinainte de 1989, nu-l înghit nici elitele intelectuale post-comuniste de la noi.

El publică un articol pe blogul Revistei Cultura, din care voi cita mai jos un fragment. Oricum vorbele lui vor răsuna în pustiu, într-o ţară în care spiritul critic a dispărut, iar de stânga este Generalul Izmenelor Prezidenţiale! Oricum, tot respectul pentru o minte lucidă.

"Ceea ce mi se pare insa cu atat mai insuportabil este comportamentul unora dintre acesti miliardari spoliatori care, nesatisfacuti de extorcarea plus-valorii prin orice mijloc (ce sa-i faci, asta e menirea lor!), isi permit mai mult: sa dea lectii de democratie, de civilitate, ba chiar de morala sociala. Dintre predicatorii de simulacre, sa-i aducem omagiul cuvenit dlui Soros. Acest tycoon al speculatiilor dezastruoase si-a facut din morala o obisnuinta. Mare filantrop al „Open Society”, mare aparator al democratiei moderne, luptator neobosit pentru toleranta multiculturala, metisi si nomazi, mare distribuitor de fonduri, gratie unei fundatii care-i poarta numele si care, la drept vorbind, a reprezentat interfata interventiilor americane (in special ale USAID, de cateva ori ale CIA si a altor oficine) in politicile de invatamant, de cercetare si in alte actiuni politice disimulate sub eticheta de ONG, dl. Soros asadar, dupa cum arata datele citate in deschidere, nu este, la urma urmei, decat unul dintre cei mai agili pradatori capitalisti, datorita giganticului sau fond speculativ construit in doar cativa ani. Fiindca – trebuie repetat fara incetare, macar pentru a-i zgaltai pe naivi (canaliile o stiu deja, dar se fac ca ploua!) – doar in practica ni se descopera adevaratele intentii. Constatata zi de zi si dupa cum o arata cifrele, singura si autentica intentie care-l mana in lupta pe dl. Soros e banalul si trivialul miros al banului, pofta de castig, avaritia fara baiere – pe scurt, intregul complex psihosocial si socio-economic generat de nucleul predator si devastator al capitalismului. Sigur, de indata ce vine vorba de fonduri speculative, stim ca scopul acestor mecanisme financiare nu este altul – oricare ar fi costurile sociale ale operatiunilor lor bursiere – decat reintoarcerea grabnica la investitiile rapide si, gratie acestora, la ceea ce e mai important: profitul.

Iata de ce dl. Soros poate sa ofere cateva firimituri din enormele sale plus-valori speculative pentru fabricarea de noi politruci ai democratiei formale pretins reprezentative, pentru retribuirea unor scribalai si a unor hartogari care sa laude fara rusine virtutie capitalismului neoliberal si efectele sociale drastice ale terapiilor de soc, pentru finantarea ONG-urilor care nu sunt altceva decat oficine nutrite de simulacrele asa-zisei responsabilitati democratice. In doua vorbe, marele filantrop nu finanteaza decat o societate a simulacrelor postcomuniste. Similitudinea cu practica scolilor de cadre a partidului comunist este evidenta – faptul poate parea rizibil, dar in realitate e insuportabil – caci marele filantrop incarca partitura, dand lectii de morala si avertizand asupra relelor capitalismului salbatic din Europa ex-comunista.

Iar ce e prea mult e prea mult. S-a observat de ceva vreme ca actiunea devastatoare a capitalismului financiar (care nu produce nimic si spoliaza orice bun ii trece prin mana) sta la originea barbariei sociale ca mod normal de functionare a socius-ului (3). Sigur, e adevarat ca bogatia fara limite seamana cu puterea fara limite, ca ea „il orbeste pe acela pe care Zeus vrea sa-l piarda”… Sa fim atunci si noi siguri: nici dl. Soros nu-si va mai putea deosebi la un moment dat discursul sau „democratic”, apelul catre o „Societate deschisa” – si impotriva autoritarismului neocomunist sau al emergentei fascisto-nationaliste postcomuniste – de impostura. Caci ce altceva mai autoritar antidemocratic, mai barbar – decat sustinerea legilor care apara nu legitimitatea simplei proprietati private si a spatiilor vietii cotidiene (apartamente, automobile etc.), ci actul de jefuire pe scara larga a bogatiilor produse de majoritatea oamenilor traitori pe aceasta planeta? Dupa atatea secole de lupta pentru demnitatea fiintei umane, asta sa fie bunastarea promisa de buna guvernare?"

Suntem proşti?

A început un soi de statistică cretină, pe la televiziunile de "ştiri", menită să ne demonstreze că ne comportăm ca şi cum n-ar fi "criză". Argumentul? Circa 100.000 de români au petrecut minivacanţa de 1 Mai în ţară sau în străinătate. La mare cică au fost 35.000 de turişti.

Suntem proşti? Chiar şi la o populaţie de 18 milioane de oameni(i-am scăzut pe cei plecaţi la lucru în străinătate), cei o sută de mii care şi-au permis luxul vacanţei(care la mare a însemnat şi dormitul pe plajă şi mâncatul din rucsac, precum şi mersul cu naşul) sunt măsura sărăciei noastre. E vorba de doar circa 0,5% dintre români care pot face o vacanţă cât de cât "decentă". Restul, printre gunoaie şi câini vagabonzi, pe pajişti prăfuite, pentru că atât putem şi ne duce capul. Sau cel mai adesea în casă, cu nasul în televizor, uitându-se la emisiuni cretine, pline de "optimism" mobilizator.

Asta e România, şi nimic n-o poate schimba. Din păcate...

Eu scarpin pe burtă măgarul tău, tu...

Schema de mai sus, parţială şi uşor tezistă, arată de ce grecilor n-o să li se întâmple mare lucru, în afară de ceva hârjoneli cu poliţia. Sigur, nici moale n-o să le fie, dar madam Merkel îşi face iluzii crezând că poate impune ceva ansamblului zonei euro. După cum sunt toţi prinşi în păienjenişul datoriilor, ori se salvează toţi, ori pier toţi. Şi apoi, ăia care au dat bani "porcuşorilor" nu i-au dat degeaba. La cât au câştigat până acum, îşi permit ceva filantropie vreo doi-trei ani. Datoriile tot vor fi plătite. Şi dacă se supără şi datornicii, nu cred că speculatorilor şi agenţiilor de rating, care sunt mână în mână, are să le fie prea moale. Aşa că până la urmă pupat toţi Piaţa Endependenţi!

PS: datoria Irlandei reprezintă circa 75% din datoria Italiei, deşi dimensiunea economiei irlandeze este de câteva ori mai mică decât cea a Italiei. Dobitocii care le-au dat atâţia bani irlandezilor, aproape 900 de miliarde de dolari, n-au nicio vină? Ei nu se uită pe statistici? Sau lăcomia este mai puternică decât raţiunea?

PPS: aveţi aici sursa.

Londra marţială

Zi de mai