Ştirea asta n-a reţinut atenţia jurnaliştilor: undeva în nordul Capitalei, pe o străduţă din secolul XIX, au murit îngheţaţi doi oameni: un bătrân de nouăzeci de ani, care avea grijă de fiica sa de aproape şaptezeci, bolnavă. Vecinii, "martorii", cum zicea o gurnalistă, aflată la faţa locului, spun că nu i-au mai văzut, şi nu au mai văzut fum pe horn, de două săptămâni de zile. Legiştii spun că sunt morţi de cinci zile.
Nimeni, dar nimeni dintre vecini, n-a trecut în acest timp să-i întrebe: "Bă, voi mai trăiţi? Aveţi nevoie de ceva?" N-a trecut nimeni de la serviciile de asistenţă socială? Popa? Jandarmi, poliţişti de proximitate?
Ce naţie de căcat suntem, de nu ne mai pasă de nimeni? Ce monstru am făcut din stat? Ce se întâmplă cu noi? Am uitat să fim oameni?
4 comentarii:
Ne-am retras în propriile carapace, uitînd sau făcînd abstracţie de cei din jur...
Lipsa umanismului, a aplecarii peste suferintele celor de langa noi este specifica , se pare, acestui sfarsit de civilizatie caruia ii suntem contemporani.
Romanii sunt inca solidari cu semenii lor; imi place sa cred ca exemplul nefericit pe care ni l-ati dat este numai o intamplare..
Acum citiva ani in Bucuresti, s-a descoperit cadavrul unei femei de cincizeci si ceva de ani uscat si mumificat in propria garsoniera.
Femeia murise de vreo patru ani (asa au stabilit legistii), cu jurnalul in mina, scriind despre stresul pe care i-l provoca rotita de la contorul de curent si de ideea ca n-are cu ce sa plateasca nimic. S-au sesizat vecinii numai cind s-a vazut ca s-a adunat intretinere la gramada, si nici nu stiau de cind n-o mai vazusera. N-avea pe nimeni, n-avea nici un venit, era somera, cu studii medii, fosta desenatoare tehnica la nu stiu ce institut. Asta stiau vecinii despre ea.
Patru ani, la bloc. Suprarealist, nu?
Ma repet, asta-i un popor care se crede crestin, cu pupatori de moaste si personaje care-si fac cruce la fiecare intersectie. De fapt, niste iresponsabili care-si lasa viata in mana domnului si bineinteles, domnul le rezolva pe toate, dupa cum putem observa. Nu e mai usoara viata asa? De ce sa-ti pese de ce se intampla in jurul tau?
Trimiteți un comentariu