Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Moştenirea lui Munchausen Videanu Adriean Videanu joacă de câteva zile într-un soi de telenovelă cu iz electoral, prezentându-şi bilanţul mandatului în mai multe episoade, fiecare cu tematica, scenariul şi recuzita lui. A început, din motive care ne scapă, cu dimensiunea culturală a realizărilor sale ca primar. Şi, ca o ironie a sorţii, sau ca un soi de epitaf, excursia „succesurilor” mandatului lui Videanu a început în Piaţa Revoluţiei, unde tronează o uriaşă butaforie: macheta statuii regelui Carol I. În fond, tot mandatul său a fost o butaforie: nimic nu a trecut de stadiul de studiu de fezabilitate. Dacă ar trebui să punem o etichetă primarului Videanu, aceasta nu ar fi, cum chiar el spune că va fi perceput, „primarul bordură”, ci primarul „studiu de fezabilitate.” Aflat la Realitatea TV miercuri seara, şi întrebat de moderator despre stadiul în care se găsesc diverse proiecte, ale lui, sau moştenite de la Traian Băsescu, răspunsul cel mai des auzit a fost: „facem, sau am terminat, sau începem, studiul de fezabilitate.” Metrou, pasaje, străpungeri, parcuri, totul era la stadiul „studiului de fezabilitate.” Un studiu de fezabilitate este mai mult decât nimic, dar, din punctul de vedere al cetăţeanului, el este chiar nimicul absolut. Pentru că un studiu de fezabilitate, chiar genial, nu-i rezolvă problemele şi mai ales pentru că existenţa unui studiu de fezabilitate nu reprezintă garanţia că proiectul are vreun viitor. Câte studii de fezabilitate nu au fost avortate în toţi aceşti ani, din diverse motive, de la lipsa banilor pentru implementarea lui la lipsa voinţei politice? De fapt, studiile de fezabilitate au fost folosite atât de Traian Băsescu, în perioada cât a fost primar al Capitalei, cât şi de Adriean Videanu pentru a drena banii publici către firme prietene, fără niciun risc. Ne este proaspăt în memorie scandalul studiului de fezabilitate pentru pasajul de la Basarab, care ar fi trebuit să-l aducă pe Traian Băsescu în faţa justiţiei. L-a salvat votul ciudat dat de consilieri generali ai PSD, care au votat post-festum aprobarea pentru efectarea studiului(deja întocmit şi plătit la momentul votului!), dând astfel aparenţa de legalitate unui act profund ilegal de angajare a banului public fără respectarea normelor în vigoare. Mai mult, de la circa 65 de milioane de euro, cât ar fi trebuit să coste pasajul, conform studiului de fezabilitate, s-a ajuns acum la circa 250 de milioane, dar nu vom şti cât a costat de fapt decât la încheierea lucrărilor. De fapt, ce ar trebui să se întâmple, pentru ca bunele intenţii ale primarilor să treacă dincolo de studiile de fezabilitate? Greu de spus, în actualul context, legal şi politic. Din punctul nostru de vedere, întreaga legislaţie privitoare la administraţia publică ar trebui re-gândită şi drastic simplificată. Apoi ar trebui re-gândit şi simplificat întreg cadrul legislativ care priveşte modul în care se cheltuiesc banii publici. Multe dintre problemele colectivităţilor locale de aici vin: din modul în care se cheltuiesc banii publici. Procedurile sunt atât de birocratizate, de greoaie şi de lungi, încât colectivităţile locale pierd bani, pentru că nu pot fi cheltuiţi în timpul cerut de lege. Şi de cele mai multe ori, pentru a nu se pierde, banii se cheltuiesc aiurea, pe lucruri inutile, inclusiv pe studii de fezabilitate de care nimeni nu are nevoie, de fapt. În la doilea rând trebuie schimbată radical primăria, ca instituţie, care, aşa cum arată acum, aparţine trecutului, începutului de secol 20, nu de secol 21. Din punct de vedere structural, instituţia primăriei este cu un secol în urma vremurilor actuale şi nu are nicio perspectivă de viitor. Care sunt, spre exemplu, misiunile primăriei în viitor? Ce aşteaptă cetăţenii de la primării şi de la primari? Cum va funcţiona în viitor legătura dintre cetăţean şi administraţiile centrală şi locale? Cum vor fi asociaţi cetăţenii la structurarea deciziei în cadrul primăriilor? Ne trebuie mai multă democraţie directă în viitor, pentru a ierarhiza mai bine priorităţile administraţiei locale? În ceea ce priveşte Capitala, oraşul cu cele mai mari probleme din România, cu o dezvoltare haotică, dar şi oraşul cu cele mai mari resurse umane, materiale şi financiare, aceasta nu a excelat niciodată la capitolul democraţie participativă. Cetăţenii oraşului nu au fost consultaţi nici măcar o dată în legătură cu decizii vitale care privesc viitorul oraşului. Primăria Capitalei şi primăriile de sector sunt cele mai opace şi mai ne-comunicative instituţii publice. Asta a dus la risipa fondurilor şi a generat grave acte de corupţie. De aceea raportul lui Adriean Videanu este pe cât de inutil, pe atât de ipocrit. Este raportul unui mincinos, care timp de trei ani a cheltuit aiurea banii publici, a transformat comunicarea publică în cenaclu de literatură SF, i-a dispreţuit profund pe bucureşteni şi i-a iubit cu asupra de măsură de prietenii săi politici, dar mai ales pe partenerii săi de afaceri, sponsori ai partidului şi ai candidaţilor acestuia. Culmea este că nici unul dintre candidaţii pentru fotoliul de Primar General nu a cerut decontul acestor trei ani de mandat al lui Adriean Videanu? Şi nu o fac, pentru că ştiu că, odată ajunşi în locul lui, vor face la fel ca el. De ce? Pentru că sistemul este pervers, şi nu se lasă reformat. Din momentul în care intri în Primăria Generală, sistemul pune stăpânire pe tine şi te transformă, te înglodează în noroiul afacerilor murdare, te face una cu el. Şi pentru că toţi sunt prea slabi şi prea lipsiţi de sprijinul cetăţenilor pentru a intra în conflict cu sistemul şi pentru a-l supune legii. Aşa încât după moştenirea lui Munchausen Videanu vom vorbi, după patru ani, despre moştenirea lui Munchausen Oprescu, sau despre cea a lui Munchausen Blaga, sau, cine ştie, a lui Munchausen Diaconescu sau a lui Munchausen Orban.