Adevăratul candidat al PD-L
Fotografie preluată de pe blogul lui Iosif Buble
Face cum face Traian Băsescu şi reuşeşte să se vorbească de el, exact atunci când are mai multă nevoie de un scandal. Nu e doar meritul lui, ce-i drept. Când ai cohorte de jurnalişti de curte, dispuşi oricând să-i mai dea o limbă catifelată Iubitului Conducător, nici nu-i greu să „produci” evenimente media. Pe care apoi, după principiul bulgărelui de zăpadă, să le propagi în toată presa, să generezi replici şi dezbateri, chiar dacă subiectul pus în discuţie este minor sau ridicol.
Din momentul interviului acordat de Traian Băsescu Radio România Actualităţi unei jurnaliste care nu ştia că are emisiune pe post în ziua cu pricina, era clar pentru toată lumea că Traian Băsescu se va implica activ în campanie, de partea PD-L. Singura necunoscută rămânea gradul de implicare. Dacă mai ieşea de mânuţă pe plaiurile patriei cu unul sau cu altul dintre portocalii, mai treacă-meargă. Într-o ţară în care legea este aproximativă şi se respectă şi mai aproximativ, dacă ne este permisă „licenţa poetică”, asta nu va fi niciodată un capăt de ţară. Cel mult o şmecherie de cartier.
Doar că implicarea lui Traian Băsescu a cunoscut un curios crescendo, vezi declaraţiile sale, făcute la ieşirea din restauratul în care băuse una mică împreună cu Blaga, Videanu şi Negoiţă, organizarea „zilei porţilor deschise” la Cotroceni, pentru a serba un an de la „victoria poporului asupra Parlamentului uzurpator de preşedinte” şi a culminat - deocamdată! - cu şezătoarea de luni, de la Realitatea TV.
Din tot acest şir de evenimente media rezultă un singur lucru: PD-L are doi candidaţi în cursa pentru Primăria Generală a Capitalei. Unul formal, în acte şi pe buletinele de vot, Vasile Blaga, şi altul în campania electorală, care se bate, face bilanţuri. îşi apără moştenirea, îi atacă dur pe ceilalţi contra - candidaţi, Traian Băsescu.
Doar că Traian Băsescu nu face toate astea din altruism sau pentru a dinamiza campania bleagă a PD-L în Bucureşti. Nu-i pasă lui de viitorul politic al cuiva! Traian Băsescu nu a avut şi nu are prieteni! Are doar subordonaţi şi aliaţi de conjunctură, de care se descotoroseşte imediat ce nu-i mai sunt de folos. Traian Băsescu s-a implicat în propria sa campanie electorală de anul viitor.
De ce o face? Pentru că a eşuat în tot ceea ce şi-a propus până acum, ca şef al statului. Şi campania electorală de la Bucureşti începe să devină periculoasă pentru el. Cei care îi cer şi lui să prezinte decontul, alături de Videanu, pentru felul în care arată oraşul şi pentru toate afacerile necurate din Primăria Generală, au ţintit bine. Iar cum aceste teme se vor regăsi negreşit în campania prezidenţială de anul viitor, Traian Băsescu încearcă să le epuizeze sau măcar să le reducă din importanţă, să le banalizeze acum, când consecinţele pot fi mai mici. Acum Traian Băsescu nu are nimic de plătit. Poate PD-L, dar nu el. Anul viitor lucrurile vor sta cu totul altfel!
Traian Băsescu a simţit deci pericolul. De aceea apără pe unde poate moştenirea mandatelor sale de Primar General. De aceea atacă pe toată lumea. De aceea este atât de radical şi de violent în limbaj. Aici şi acum se joacă supravieţuirea sa politică, cu sau fără Vasile Blaga primar al Capitalei.
Dacă reuşeşte să-l impună bucureştenilor pe Blaga, asta e başca. Important este să readucă în memoria oamenilor imaginea primarului performant, care a luptat pentru ei cu sistemul ticăloşit, care a lăsat o viziune despre oraş şi despre felul în care trebuie administrat şi dezvoltat. Şi a unui om care nu cedează în faţa mafioţilor, a grupurilor de interese economice.
În plus, nu putem să nu discutăm şi despre o anume latură a personalităţii lui Băsescu: e ranchiunos. El nu are adversari politici, are duşmani care trebuie distruşi. Atacurile permanente asupra lui Ion Iliescu, Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Norica Nicolai, şi lista poate continua, sunt expresia dorinţei de răzbunare personală. Nu este el etalonul moralei în politica românească. El este etalon doar la capitolul imoralitate. Nu poate da lecţii nimănui.
Ranchiuna este şi ea un combustibil al luptei politice. Din păcate. Amestecată cu disperarea şi dorinţa de supravieţuire politică, ea face din Traian Băsescu o armă letală nu atât pentru adversarii şi duşmanii săi politici, cât pentru democraţie şi statul de drept. Ceea ce schimbă radical perspectiva asupra mizei acestor alegeri. Cu Traian Băsescu exponentul, şi candidatul unui soi de totalitarism soft, miza nu mai este un fotoliu de primar al Capitalei, ci democraţia şi buna guvernare, într-o ţară membră a Uniunii Europene. O ţară care este departe de a fi europeană. Şi a cărei democraţie nu are încă anticorpi suficient de puternici pentru a respinge astfel de grefe populist - totalitare de pe corpul ei.
PS: pe măgar, un "măgar" a scris: "Votaţi PD-L" Asta e situaţia: galben-căcănie!
5 comentarii:
Ar mai fi ceva de spus. Că omul e disperat. Prăbuşirea în sondaje îi taie aerul. Bate aceleaşi poteci în căutarea zvâcului de altădată. Singura lui mângâiere este că, deocamdată, nu are contracandidat.
Dar omul chiar e disperat, turbat, adus la demenţă de ideea că ar putea pierde al doilea mandat. Cu toate consecinţele care curg de acolo.
Şi a demonstrat-o ca nu se dă inapoi de la absolut nimic. Nimic. Pune ţara pe făraş şi o serveşte oricui îl poate ajuta să mai stea cinci ani la umbra imunităţii.
Ori disperarea lui începe să mă sperie. Pentru că ăsta chiar nu se va da înapoi de la nimic. Înţelegeţi ce spun ?
Prietene, şi pe mine mă sperie disperarea lui! Pentru că merge la rupere, fără să-i pese de consecinţe. Ca passe ou ca casse! Nu e tocmai P?laton şi cu Aristotel, e nea Stere! la fel de matol, şi la fel de nesimţit!
Eu zic doar: Doamne feri de inconştienţa nebunului !
Asta pân' te nimereşte! Că după aia nu mai contează!
Doar faptul ca fanul oranjadei si-a batut joc de un animal in felul asta spune multe despre baza de sustinatori.
Sper ca prostia sa aibe leac!
Trimiteți un comentariu