Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

O călătorie în viitor Dacă nu ar fi ieşirile la rampă ale lui Traian Băsescu, rostogolite şi amplificate de ziare şi de televiziunile de ştiri, şi nici afişele inepte ale candidaţilor, nu ai zice că România se află în campanie electorală. Unii vot zice că am uitat de recentele încăierări dintre susţinătorii diverselor partide. Să fim serioşi! Campania electorală era doar fundalul, alcoolul şi imbecilitatea, lipsa de autoritate a poliţiei, atomizarea societăţii, cultura violenţei reprezintă cauzele perene ale unor astfel de confruntări. S-a schimbat doar ora lor de difuzare: din jurnalul de la ora 17 în jurnalul de la ora 19. Dacă privim mai bine la această campanie, care naşte frustrări atât electoratului, cât şi candidaţilor şi partidelor, vom vedea că ea ne dă o imagine suficient de clară a ceea ce va însemna prima campanie electorală pentru Parlament după adoptarea noului sistem de vot, în circumscripţii uninominale. Este, dacă vreţi, o călătorie în viitor. Şi până acum primarii erau aleşi prin vot uninominal, dar faptul că preşedinţii consiliilor judeţene erau aleşi indirect, prin votul consilierilor judeţeni, făcea ca partidele politice să fie elementul central al mecanismului politic. Era foarte important modul în care funcţiona maşinăria de partid, cum reuşea să aducă voturi şi din afara nucleului dur al partidului, să mobilizeze şi nehotărâţii. De anul acesta preşedinţii sunt aleşi cu majoritate simplă, într-un singur tur de scrutin. De acum încolo contează doar felul în care candidaţii, de regulă actuali sau foşti preşedinţi de consilii judeţene, au reuşit să-şi fidelizeze un electorat al lor, care electorat nu este atât de partizan politic pe cât s-ar crede. Pe asta mizează multe dintre partidele politice care au „recrutat” figuri de genul Ilie Morega sau Nicolae Mischie, ca să nu dăm decât două dintre cele mai celebre nume de astfel de „politicieni.” Unii dintre ei, dincolo de afaceri mai mult sau mai puţin sulfuroase, cu iz de corupţie, au mai şi făcut câte ceva pentru cetăţeni. Şi asta joacă în favoarea lor. De aici şi relativa lor independenţă faţă de mecanismele de campanie ale partidelor din care provin. Mai mult, pe unii dintre ei partidele în numele cărora candidează mai mult îi încurcă, decât îi ajută. Când le vezi campania electorală şi sloganurile, ai strania impresie că te afli în prezenţa unor candidaţi independenţi. Şi până la un punct aşa şi este. Au propriile echipe de campanie, formate din fideli, au banii lor, adesea proveniţi de la diverşi prieteni sau „cumetri” de afaceri, sunt promovaţi de televiziuni sau de ziare în care, dacă sapi mai bine, nu se poate să nu dai şi de banii lor sau ai rudelor lor. Trecerea la votul uninominal într-un singur tur de scrutin a fot premeditată de aceşti indivizi, care au reuşit, pe fondul isteriei promovată de Traian Băsescu în legătură cu votul uninominal, să impună un mecanism de vot care le asigură perpetuarea la putere. Abia de acum încolo putem vorbi de „baroni locali” în adevăratul sens al cuvântului. Vrând să-i pedepsească pe cei „322” de uzurpatori ai puterii lui, Zeus a dat naştere unei clase de politicieni fără de ideologie şi fără de partid, promotoare a unor interese private şi de grup, care nu mai poate fi controlată de nimeni. „Provincializarea” puterii nu este o veste bună pentru partide. La mâna acestor baroni locali se vor afla viitorii deputaţi şi senatori, aleşi în circumscripţii uninominale. Pentru că, aşa cum atrăgeam atenţia în urmă cu ceva vreme, senatorii şi deputaţii vor trebui să se comporte ca nişte super - primari, dacă vor să fie realeşi. Iar realegea lor depinde de abilitatea cu care vor şti să negocieze cu preşedinţii de consilii judeţene banii destinaţi comunelor şi oraşelor din circumscripţia lor. În viitorul Parlament se va vota mai mult cu gândul la capitala de judeţ şi la preşedintele de consiliu judeţean, decât cu gândul la binele public. De aici şi un soi de „decolorare” politică. Deputaţii şi senatorii vor lua distanţă de partidele din care fac parte, mai ales dacă se află în opoziţie faţă de preşedintele de consiliu judeţean. Este, din toate punctele de vedere, o evoluţie periculoasă. Binele comun, care priveşte ansamblul societăţii româneşti, va fi imposibil de definit, atâta vreme cât avem un parlament în care vor exista câteva sute de versiuni ale lui, câte una pentru fiecare circumscripţie electorală, şi nu mai există mecanisme pentru degajarea celui mai mic numitor comun al acestor variante. Nu spunem că nu se va putea forma o majoritate parlamentară sau că guvernele vor fi instabile. Faptul că actualul guvern poate funcţiona cu o „majoritate” parlamentară de numai 22% este o dovadă că din acest punct de vedere nu ne paşte nicio primejdie. Primejdia vine din altă parte. Se va guverna nedemocratic, Executivul asumându-şi tot mai multă putere legislativă. Se va guverna prin ordonanţe de urgenţă, pentru care, din dorinţa parlamentarilor de a-şi duce mandatul până la capăt, se va găsi întotdeauna o majoritate care să le aprobe. Guvernul va putea neguţări şi el voturile necesare, acordând fonduri pentru investiţii publice în circumscripţiile parlamentarilor de voturile cărora are nevoie la un moment dat. Traian Băsescu pare să creadă că, impunând votul uninominal, i-a dat pe parlamentari pe mâna poporului. De fapt, i-a dat pe mâna baronilor locali, a grupurilor de interese, cel mai adesea nelegitime, generând astfel şi mai multă corupţie. Un sistem şi aşa suficient de ticălos se va ticăloşi asupra de măsură. Nu putem să nu pomenim nimic de situaţia de la Bucureşti. Aici Primarul General joacă şi rolul preşedintelui de consiliu judeţean, chiar dacă formal lucrurile nu stau aşa. Importanţa existenţei unui capital de simpatie şi a fidelităţii alegătorilor se vede aici poate mai bine ca oriunde în altă parte. Nu a contat faptul că Sorin Oprescu a fost învins de două ori în cursa pentru Primăria Generală. Contează ce a lăsat în amintirea oamenilor. El a avut ce să lase. Din păcate pentru ei, nici Cristian Diaconescu, nici Vasile Blaga nu se pot lăuda cu aşa ceva. Nu dramoleta respingerii candidaturii sale este explicaţia pentru scorul din sondaje al lui Sorin Oprescu, cum crede Traian Băsescu, ci acea amintire pozitivă despre el. Şi aici Traian Băsescu are motive să se teamă de viitor, pentru amintirea despre el ca Primar General, la care se adaugă şi amintirea despre Adriean Videanu, nu joacă în favoarea sa. Toate partidele au dificultăţi să gestioneze această campanie electorală pentru alegerile locale, tocmai pentru că s-au calat deja pe viitorul mod de scrutin la Parlamentare. Numai că această călătorie în viitor nu ne face optimişti în legătură cu modul în care va fi guvernată ţara după alegerile parlamentare de la sfârşitul acestui an. Nu că acum ar fi mai bine guvernată. Dar ceea ce vedem acolo ne dă fiori...