Curaj şi demnitate

Citesc cu o imensă scârbă, şi cu ruşinea de a fi concetăţean cu astfel de animele, comentariile unor demenţi, din propaganda portocalie, care îl mânjesc cu rahat pe Adrian Năstase. Şi fac mişto de sinuciderea lui. 

Actul lui de azi-noapte este un act de curaj şi de demnitate. Nu-l făcea dacă nu era convins de nevinovăţia lui. Tot procesul, şi recursul, au fost nişte parodii de justiţie. Şi o ruşine pentru sistemul de justiţie din România. Cum nu ne putem judeca la Viena, ca atunci când unii cu bani se tratează, pentru că sistemul sanitar românesc e la pământ, nu ne rămâne decât să ne bălăcim în mizeria asta de aici. 

Dacă băsescu şi jigodiile alea care au mai rămas prin PDL îşi închipuie că pot folosi condamnarea lui Năstase pentru a reveni la putere, îşi fac socoteli greşite. Din păcate, confruntarea din societate este mai violentă ca oricând. băsescu a semănat ură, şi va culege şi mai multă ură. Dar a fost alegerea lui, şi va trebui să-şi asume şi consecinţele. Sper un singur lucru: că ne va scuti de hăhăielile lui şi de regrete ipocrite. Să tacă dracului din gură, să nu mai iasă ca păduchele în frunte!

Nu ştiu ce va urma. Nu cred că o slugă precum Kovesi va folosi una dintre căile extraordinare de atac. Probabil că după ce se va restabili, Adrian Năstase va merge la închisoare. Nu cred că România are prea mulţi politicieni de talia lui, pentru a-i călca în picioare şi a-i distruge.