Sunt fan Turul Franţei. Dar am început să mă plictisesc de ipocrizia care-l înconjoară. Toată lumea ştie că este imposibil ca un om, fie el şi atlet de excepţie, să funcţioneze doar cu apă plată, ţinând cont de dificultatea traseului şi de lungimea lui. Nu e început de tur în care să aflăm cu unul sau altul dintre ciclişti e bănuit de dopaj. Au ajuns până acolo încât decelează urme din materialele din care sunt făcute pungile de glucoză sau sânge, liniile de transfuzie sau seringile. Dar din materiale asemănătoare pot fi făcute o mulţime de ambalaje, inclusiv sticlele de apă plată!
Este foarte probabil că tehnicile de dopaj să fi făcut progrese considerabile. Turul Franţei este o afacere extrem de mare şi de profitabilă. Ca să funcţioneze, trebuie să se supună şi "corectitudinii politice", fără ca asta să reducă profitul. Şi atunci mai scot de urechi pe câte unul care n-a aflat de progresele din domeniu, şi se dopează ca ghiolbanul! Iar ceilalţi continuă să se îndoape cu chimicale, savant dozate, pentru ca circul să meargă mai departe!
Mi se face scârbă de atâta ipocrizie. Cu atât mai mult cu cât cicliştii au ajuns, ca mai toţi sportivii, un simplu bun al investitorilor din domeniu. Şi aşa capitalismul a mai distrus ceva, trasformându-l în marfă...
4 comentarii:
Domnule Gheorghe, va rog sa-mi explicati de ce trebuie sa accepte tot mapamondul " corectitudinea politica". Chiar ne-au spalat creierele tuturor?
Vad ca stam linistiti cand ni se scot si domnitorii din morminte...rusine sa ne fie !
În Franţa s-a început cu ani în urmă o campanie antidopping pornită de jos până la cel mai înalt nivel. Motiv pentru care Franţa nu mai are câştigători nici măcar de etapă. Ceea ce spuneţi dumneavoastră este o uşoară pledoarie pentru stimularea performanţei prin mijloace nu tocmai ortodoxe.
PS Şi mie-mi lipseşte Contador.
Absolut deloc! Nu asta vreau! Vreau doar o competiţie curată. Şi adusă la dimensiuni omeneşti, nu ca acum, când mai dau câte un spectacol pentru proşti, mimând curăţenia şi principalitatea.
Personal,sunt convins ca in paralel
cu perfectionraea tehnicilor de recuperare, s-au rafinat si tehnicile si substantele-hai sa nu le spunem de dopaj- "stimulatoare".
Asa au ajuns si fotbalistii (aia din top) sa joace 60-70 de meciuri pe sezon, ani la rand, la super- randament
Trimiteți un comentariu