Ce mă amuză pe mine la propaganda portocalie este că pleacă de la premiza că se adresează unor proşti, care înghit pe nemestecate căcaturile lor "de dreapta". Vreau să le dau o veste: nu tuturor celor care stau în faţa unui monitor de calculator le curge scuipat din gură şi nici nu sunt fanaticii unei cauze. Nu, există o largă majoritate care are un sănătos spirit critic, care nu duce bătăliile altora, ci doar propriile lor bătălii, deşi asta nu exclude atitudini de solidarizare cu o cauză sau alta.
Ei bine, unii dintre stâlpii acestei propagande, cu generos sprijin extern, în special din RFG, au înfiinţat o platformă editorială de "drepta", Contributors. Unde scriu Aligică, Neamţu, şi alţii ca ei, inclusiv "corifeii", Pleşu, Liiceanu şi Patapievici. Moment în care nişte unii, lăsaţi pe dinafara acestui proiect şi-au zis: "Da' ce? Noi suntem mai proşti? Nu, ia să zicem că noi suntem de stânga!" Şi aşa a apărut "Atac Critic", tot cu bani nemţeşti, daţi de o fundaţie a social-democraţilor din RFG. Cine găseşte vreo deosebire notabilă între cele două platforme primeşte o bere virtuală de la mine.
Aşa se face că atât Contributors, cât şi Critic Atac tratează cu aceleşi argumente atât afacerea "plagiatului" lui Ponta, cât şi cazul "Adrian Năstase". Scrie nişte amintiri din "epoca Năstase" pe Contributors Liiceanu? Publică şi Critic Atac o tâmpenie a lui Goţiu, cu un titlu oribil: "De ce nu este Adrian Năstese Nelson Mandela?" Să ne înţelegem bine: nimeni n-a pretins aşa ceva: paralela cu Nelson Mandela este o imbecilitate, iar autorul ei un ignorant. Apropo: Goţiu nu a produs un plagiat, copiind ideea de articol de la Liiceanu? Sau amândoi au primit tema în plic de la centrul coordonator al propagandei portocalii?
Şi uite aşa pleşcarii "de dreapta" şi pleşcarii "de stânga" şi-au găsit un debuşeu pentru "producţiile" lor, mimând confruntarea de idei. Dar pe cei mai mulţi dintre ei îi găsim şi pe listele cu pomeni de la ICR, ceea ce nu este o dovadă de "imparţialitate" din partea lui Patapievici, ci doar o confirmare a lipsei de diferenţe între cele două platforme. Care au un numitor comun; un elitism rupt de realităţile celor pe care, chipurile, îi reprezintă, ideologic vorbind.
Un alt mod de a ne fura căciula, sport la care suntem de departe campioni mondiali...
Şi uite aşa pleşcarii "de dreapta" şi pleşcarii "de stânga" şi-au găsit un debuşeu pentru "producţiile" lor, mimând confruntarea de idei. Dar pe cei mai mulţi dintre ei îi găsim şi pe listele cu pomeni de la ICR, ceea ce nu este o dovadă de "imparţialitate" din partea lui Patapievici, ci doar o confirmare a lipsei de diferenţe între cele două platforme. Care au un numitor comun; un elitism rupt de realităţile celor pe care, chipurile, îi reprezintă, ideologic vorbind.
Un alt mod de a ne fura căciula, sport la care suntem de departe campioni mondiali...
Un comentariu:
Daca initial as fi fost dezamagit sa aflu ca a fost o inscenare (pentru ca imi place ideea de sinucidere intru onoare) acum, vazand reactiile, as fi incantat sa aflu ca a fost o inscenare. Pentru ca Adrian Nastase e-ndreptatit sa spuna ceva de felul "Mi-ati inscenat o condamnare, imi inscenez si eu o tentativa de suicid (si va dau o muie)!". Mai mult, inchipuiti-va ca Adrian Nastase ar fi transferat intr-un spital penitenciar si ar obtine un act medical cum ca n-are voie sa se ridice din pat si ar fi obligati astia sa-l plimbe cu patul rulant de spital, in zeghe si catuse pe la procese... Eu asa as face... Sa le ridic in cap javrelor portocalii si pe cei care inca mai stau in expectativa.
Trimiteți un comentariu