Merkozyland, China şi SUA: marea confruntare a început

În vacarmul vieţii noastre politice de căcat, au trecut neobservate câteva evoluţii interesante la nivel global. Aflat în Australia, Barack Obama a anunţat intenţia SUA de a întări prezenţa militară a ţării sale în Australia şi în zonă. De fapt, acum se pun bazele unei alianţe anti-chineze a ţărilor din regiunea  Asia-Pacific, căreia, natural, SUA să-i fie lider. Scriam(şi nu retractez ce-am spus) că SUA au decis să atace întâi Europa, lăsând China pentru mai târziu. Se pare că între timp decidenţii de la Washington au ajuns la concluzia că pot purta un război cu cei doi adversari strategici ai său, considerând că Merkozylandul s-a cam dus pulii de suflet, şi se pot concentra pe ceea ce contează cu adevărat: polul de dezvoltare Asia-Pacific, unde interesele americane sunt mai importante şi mai expuse decât în Merkozyland.

În ăst timp atacurile americane asupra statelor europene continuă în rafală. Cum spuneam, vârful de lance al americanilor este constituit de agenţiile de rating. Şerpeşte, acestea au scăzut ratingul a zece bănci germane. Roubini prevesteşte apocalipsa euro.  

În timpul ăsta Barroso bate câmpii despre nu'ş ce criză sistemică în Merkozyland, pentru că Franţa are şi ea probleme cu datoriile. Da, dar şi Austria are, şi Olanda are, şi Germania are, şi Finlanda are, de fapt, cine nu are? În primul rând SUA au probleme cu datoriile, care au ajuns, practic, să reprezinte 100% din PIB. Ei, şi? Dacă nu le convin condiţiile de împrumut de pe pieţe, americanii tipăresc bani. Şi-i doare fix în pix de pieţe! În Europa tot felul de dogmatici complică lucrurile. Şi adâncesc criza, pretinzând că ne scot din ea. 

Obama are dreptate când spune că Europei îi lipseşte voinţa politică pentru a ieşi din criză. Dar înainte de a fi voinţă politică, Europa ar trebui să aibă un număr unic de telefon. Merkozylandul nu este o soluţie, sau poate fi cea mai proastă soluţie. Jean-Claude Junker pune punctul pe "i": în Merkozyland se iau decizii orbeşte!

SUA sunt pragmatice, şi cinice, în acelaşi timp. China le calcă pe urme. Europa nici măcar idealistă nu e, iar de pragmatism nici vorbă. Statele membre ale UE sunt conduse de indivizi care nu văd dincolo de vârful nasului, nu au nici viziune, nici proiect politic, ci doar instinctul supravieţuirii politice, prin orice mijloace. Nu de la ei vor veni soluţiile pentru viitorul Uniunii. Din păcate nu se văd la orizont nişte înlocuitori mai de Doamne-ajută. Iar despre o societate civilă europeană nici nu poate fi vorba. Aşa că singura certitudine în Merkozyland este aceea a unui declin tot mai accelerat, cu costuri economice şi sociale tot mai mari. Ca de obicei, în Europa diversitatea se dovedeşte mai degrabă un pericol, decât o oportunitate.

SUA şi China sunt, în esenţă, două puteri care au acelaşi tip de regim politic: cel al partidului unic. Indiferent ce se crede despre America, aşa-zisa "politică bi-partizană" asta înseamnă. Iar China progresează şi ea, lent, către un regim identic celui american. Rămâne de văzut dacă cele două puteri vor deveni complementare, sau vor fi tentate să revină la un joc bi-polar, de genul celui din timpul Războiului Rece. Deocamdată lucrurile sunt încă tulburi...

Evoluţia accidentelor de muncă

Pe scurt, lucrurile stau cum le vedeţi în graficul de mai sus. Numărul morţilor oscilează între 400 şi 600 pe an. Numai că în 1992 altul era gradul de ocupare al forţei de muncă.  Abia începea procesul de dezindustrializare, aşa că situaţia era mai bună atunci, dacă raportăm numărul morţilor la numărul angajaţilor. Tot în anii '90 statul era principalul angajator, şi raportările erau mai corecte. Trebuie să vedem şi cum a evoluat structura aparatului productiv. Practic, cele mai multe sectoare cu potenţial ridicat de accidente de muncă grave, cu morţi şi răniţi, din industrie şi minerit, au scăzut drastic, ca număr de angajaţi.

Aşa că faptul că în 2011 avem cam 400 de morţi în accidente de muncă este un regres, nu un progres faţă de anii 1990. Zonele cu potenţial ridicat sunt acum construcţiile(cu cel mai ridicat grad de muncă la negru) şi mineritul. Şi transporturile rutiere. Deşi cifrele raportate în acest din urmă domeniu sunt ridicol de mici. Numai 27 de morţi în transport, în 2007, când anual mor pe şosele circa 2500-3000 de oameni? Numai şoferii de duminică sunt  "ghinionişti"?

De fapt, vreau să spun că foarte multe accidente de muncă nu apar în statistici. Asta dă apă la moară guvernanţilor, cărora nu le pasă de ele. Cât despre sindicate, numai de rău: liderii sunt nişte derbedei puşi pe căpătuială, care nu mai fac nimic pentru oameni...

Definiţia reformistului

O definiţie, spre ştiinţa "reformiştilor", gen băsescu şi boc: "Reformist este cel care ştie că dacă se dă cu capul de pereţi, suferă capul, nu zidul". Aparţine unui personaj dintr-un film italian, cam comunist, personajul, vreau să zic. Au şi comuniştii dreptatea lor.

Elefantul cu trompa roz e viitorul!

 Pulimea Sa, după bunul obicei al ciclotimicului care este, după o perioadă de tăcere, vorbeşte pe unde apucă, vrute şi nevrute, vesel nevoie-mare. Azi, la Radio România Actualităţi, a arătat tuturor românilor elefantul cu trompă roz: pula indexări de pensii şi salarii în 2012. Indiferent de ce zice Curtea Constituţională, decizia este bătută în cuie: pensiile şi salariile bugetarilor rămân îngheţate. Guvernul nu are bani. Punct!

Sigur, nu putea el să nu profite de ocazie pentru a schimba agenda publică. Răspunzând la întrebări bine servite, băsescu îl scoate de la naftalină pe Hayssam. Vezi Doamne, ce a făcut primarul Clujului e mizilic! Nenorocirea e că Titus Corlăţean nu vrea să ratifice Tratatul de extrădare cu Siria. Nu mai contează faptul că Siria e o ţară-paria, aflată sub sancţiuni, iar o astfel de ratificare ar fi un gest de legitimare a puterii de la Damasc, cum spun toţi aliaţii noştri din NATO şi din UE. Dacă vrea pula lui Tratat cu Siria, executarea! Că doar tratatul ăsta mai lipsea românilor, să fie fericiţi şi să trăiască bine!

Mă îndoiesc că îl vrea pe Hayssam în ţară. Dar e imperios necesară o diversiune, pentru a abate atenţia de la colcăiala de corupţi din Ardeal, Clujul nefiind un caz singular.

Interesantă este şi ofensiva media anti-PSD. A scos capul până şi jegul ăla moral de Guşă, care-l întrece în ticăloşie şi imoralitate până şi pe băsescu.  EvZ dedică azi trei editoriale PSD şi lui Ion Iliescu, ceea ce ţine de demenţă! Dacă aveţi chef de ele, le găsiţi şi singuri! Gândul dedică şi el tot trei editoriale PSD. RL e mai modestă: doar un editorial! Adevărul se rezumă la un interviu cu acelaşi Guşă.

Aud că Dan Andronic vrea să cumpere o participaţie în capitalul EvZ. De fapt, e intermediarul între ăia cu bani din PDL şi ziarul partidului. Se vede treaba că "mogulul de bine" Păuneascu a ajuns la fundul sacului. Ceea ce, în sine, nu-i o veste rea. Aia cu mogulul, vreau să zic.

În timpul ăsta români cu o singură certitudine: elefantul cu trompa roz e viitorul!

PS: din păcate elefănţelul din fotografie nu există şi pe roz. Dar ce contează e intenţia!

O statistică macabră, dar necesară

Sunt indignat de tăcerea societăţii româneşti, a partidelor, sindicatelor, căcatului numit societate civilă, în legătură cu accidentele de muncă. Ce vedem noi la televizor este doar o mică parte din ceea ce se întâmplă în România în materie de condiţii de muncă. Se lucrează în condiţii incredibil de precare, în medii toxice, fără echipamente de protecţie, fără măsuri minime de asigurare a securităţii vieţii, cu scule defecte, cu instalaţii şi utilaje defecte. Profit cât mai mare cu cheltuieli cât mai mici. E suficient să mă uit la năucii care lucrează la reabilitarea termică a blocului. Şi ăştia au condiţii de cinci stele, din ceea ce-mi spun.

Din aceste motive am deschis o rubrică, macabră, dar necesară: statistica morţilor şi răniţilor în accidente de muncă. Ştiu şi eu, o dată şi o dată va putea servi la un proces al proastei guvernări. O găsiţi în bara laterală a blogului.

O propunere pentru PDL

Frunzăverde, frunte lată, are o revelaţie: băsescu greşeşte când critică PDL pe motive de corupţie. Păi nu e singurul partid care are Cod de etică? Curios să citesc şi eu faimosul Cod, mi-am amintit că şi PCR a clocit, la vremea lui, un "Cod al eticii şi echităţii socialiste".  Care avea, printre alte articole, două foarte interesante, ce lipsesc din codul pedelist. Era simplu să le preia, schimbând câteva cuvinte. Le ofer eu cele două articole, aduse la zi:

1. Membrii partidului PDL, membrii Uniunii Tineretului Comunist organizaţiei sale de tineret, toţi oamenii muncii trebuie să manifeste cea mai mare grijă şi răspundere pentru dezvoltarea continuă şi apărarea proprietăţii socialiste, de stat şi cooperatiste publice, a avuţiei noastre naţionale - baza ridicării bunăstării întregului popor. Ei trebuie să acţioneze pentru gos­po­dă­ri­rea cât mai eficientă a mij­lo­a­ce­lor şi resurselor societăţii, să lupte îm­potriva risipei de orice fel, a ne­gli­jenţei în păstrarea şi adminstra­rea bu­nurilor publice, a tuturor mani­fes­tărilor de irosire a avutului obştesc public.

2. Membrii de partid PDL, membrii Uniunii Tineretului Comunist, toţi oamenii muncii organizaţiei de tineret, au obligaţia patriotică de a lupta cu toată hotărârea împotriva furtului din avutul obştesc public, a delapidării din proprietatea socialistă  publică, a oricăror sustrageri de bunuri din avuţia naţională - acte profund antisociale care lovesc în interesele poporului, ale fiecărui cetăţean. Ei trebuie să contribuie la formarea în fiecare unitate, la fiecare loc de muncă a unei puternice şi intransigente opinii de masă împotriva unor asemenea manifestări."

Da' ce, sunt tâmpiţi să-şi bage mortu'n casă cu prevederi ca astea?

Mai e mult până departe...

Bine, Dumnezeu, din motive cunoscute doar de El, ne-a băgat ceva în traistă: am avut o producție agricolă nesperat de bună, raportată la starea reală a agriculturii românești  Fapt pentru care PIB a crescut ceva mai vioi în trimestrul trei al anului ăsta. "Găina" de la Palatul Victoria a început cotcodăceala, urmată de corul pupincuriştilor din presa portocalie. Cotcodacii trec prea ușor, când nu o ignoră, peste o altă veste: aceea că investiţiile străine au scăzut cu peste 54% față de anul trecut, care nici el n-a fost tocmai glorios în materie. 

Nu ştiu ce a dracului potriveală face ca în momentul anunţării veștii "minunate", leul s-o ia la vale. Sau nu e potriveală, ci realismul actorilor economici, care ştiu câte parale face "creșterea" PIB? Şi o serie de economişti români se exprimă pe marginea subiectului, cerând prudenţă. Este o creştere conjuncturală, şi mai e mult până departe... 

Acum, câte ceva şi despre bălmăjelile prezidenţiale de la TVR. Sunt perfect în trend: omul nostru le ştie pe toate, dă sfaturi în stânga şi în dreapta, pune note, mă rog, se poartă precum tatăl(vitreg) al naţiunii. Un tată uşor mirat că nu-i iubit, şi lăudătorii, deşi nu s-au împuţinat, sunt din ce în ce mai mult "boschetari", şi mai puţin "intelectuali". 

Lumea se miră că Pulimea Sa ştia de vreo şase luni de furtigaşurile de la Cluj. Păi, la ce i-a folosit că ştia? Dar mai ales la ce ne-a folosit nouă? Se mai miră lumea şi de felul în care rezultă, din spusele lui băsescu, relaţia sa cu Justiţia. Se miră degeaba! Pur şi simplu omul nostru face fix ce vrea în domeniu, fie direct, fie prin interpuşi, a se citi SRI şi alţii ca el. Dacă vrea pula lui să rămână Danel interimar la DNA până în iunie anul viitor, vrerea devine poruncă pentru ţară! Ce-i de neînţeles în asta? Doar trăim într-un stat de drept, într-un regim democratic, cu separaţia strictă a puterilor în stat! 

Cum spuneam, mai e mult până departe...  

Încrederea în Justiţie: SOV e liber!

Nu vă spun o noutate: SOV e liber! Finalul era previzibil. Acum rămâne doar un mister: cum pizda mă-sii ajung, "aleator", dosarele lui, când e vorba de arestare, la unul şi acelaşi judecător, care face pe poftă Parchetului? Judecător care scrie justificări aiuritoare, despre încrederea în Justiţie. Faptul că mereu sunt infirmate verdictele lui o fi de natură să crească încrederea oamenilor în tanti aia legată la ochi, dar cu auzul al dracului de fin?

Pa, Geoană!

Geoană este de un penibil sublim! Şi are vizibile probleme cu memoria! Îi acuză pe alţii de ceea ce el a făcut timp de cinci ani în PSD. Nu, Geoană nu mai are ce căuta în politică, nu doar în PSD. Este mult prea prost pentru meseria asta...

Ce execuţie stalinistă?

Văd că Victor Ciutacu este în profund dezacord cu modul în care a fost tratat azi Mircea Geoană. Vede în şedinţa  Comisiei de Disciplină, sau cum s-o fi numind ea, o execuţie stalinistă. Nu e! Până la excluderea lui Geoană mai e. BExC de mâine, plus încă nu ştiu ce Consiliu sau Comitet. Filtre pentru prevenirea abuzurilor, cum vedem, sunt. Nicio legătură cu Stalin. La ăla filtrul era la puşcă, se numea amortizor, să nu tulbure liniştea publică, atunci când "excluşii" primeau un glonţ în ceafă. Geoană nu riscă nici măcar un şut în cur. Hai să fim serioşi!

PSD a fost cât se poate de răbdător cu Geoană. Poate prea răbdător. Dar dacă nici după ce a fost suspendat şase luni Geoană nu a învăţat nimic, ce vină are partidul? Ce ar fi trebuit să facă? Să-l pupe pe frunte pentru modul eficient în care îi pune talpă?

Dincolo de orice, Geoană şi-a "mâncat" încrederea. Oamenii nu mai pot avea încredere în el, iar el a făcut tot ce-a putut pentru a le confirma temerile. Nu mi se pare nici normal, nici inteligent, din partea nimănui, inclusiv a lui Ciutacu, să facă din Geoană un martir al democraţiei, victimă a stalinismului din PSD.

Nu facem şi un inventar al victimelor lui, de pe vremea când era preşedintele partidului? Atunci, după acel Congres din aprilie 2005, a început degringolada. Lipsa de legitimitate(ştie foarte bine cum a fost ales, şi ce reprezenta el atunci în PSD) a vrut s-o suplinească, tembel, cu o epurare a tuturor celor care nu erau din tabăra lui. Aşa a ajuns PDL primul partid al ţării: cu oamenii alungaţi de Geoană din PSD. Uitaţi-vă prin CV urile liderilor pedelişti. 

Cu sau fără Geoană la şefia Senatului, băsescu şi ai lui tot ce vor fac. Iar dacă e să căutăm pe undeva stalinismul, poate ne uităm în curte la Cotroceni, sau în Modrogan...

În rest, poate îi trece cuiva din PSD prin minte că partidul are şi alte treburi: Bugetul, Legea Asistenţei Sociale, privatizările forţate, inclusiv privatizarea sănătăţii, corupţia rampantă din PDL, etc, etc. Faţă de astea, excluderea lui Geoană este undeva la subsolul agendei partidului.  

Memorialul Holocaustului

Azi am văzut prima oară Memorialul Holocaustului. Sincer, chiar cu riscul de a supăra, am avut un şoc. Arată mai degrabă ca "Monumentul Dezindustrializării", cu toate fiarele alea ruginite, inclusiv obeliscul. Cei care l-au conceput au avut, cu siguranţă, ceva în minte. Dar sunt eu prea prost să înţeleg mesajul lor.

Cred că totul a fost făcut în pripă, doar să fie făcut. Ar fi fost şi alte modalităţi de abordare a temei, poate şi un alt loc, mai potrivit scopului propus. Aşa, arată dezolant. Nu transmite nimic, în afară de mirare faţă de soluţia aleasă.

Nu ştiu, poate există nişte standarde de abordare a temei, că înţeleg că mai peste tot în Europa trebuie construite astfel de Memoriale. Dar cu mai multă inteligenţă, se putea ajunge la o soluţie mai fericită, care să reprezinte un punct de atracţie în zonă. Părerea mea.

A demisionat tiranu'!

Mare Bunga-Bunga pe străzile Romei! Tiranul Berlusconi a demisionat! Veselie mare! Numai că italienii pot avea ghinionul, specific latinilor, care gândesc de obicei cu diverse glande, fiecare după posibilităţi, să fi scăpat de dracu', şi să dea de tătâne-su. Acum, cum le-o fi norocul...

Sulfino, fă!

Vezi c-a murit şi azi un om, în accidente de muncă. S-a prăbuşit un mal de pământ peste el, pe malul lacului Plumbuita. Ceilalţi doi colegi ai săi au fost mai norocoşi. Sunt doar răniţi. Iar astă-noapte un paznic a murit de frig, undeva în Vaslui. Tot  accident de muncă e şi ăsta! Mişcă-ţi curu', vaca dracului, şi pune-i la treabă pe ăia de la Inspecţiile Muncii. Fă ceva! De aia te plătim, nu să tai frunză la câini şi să dai interviuri bengoase.

Şi dacă tot am pus laba pe tine, poate ne spui şi nouă: accepţi sau nu reducerea cu peste un miliard de lei a bugetului ministerului tău pentru 2012? Pe cine lăsaţi să moară de foame şi de frig?  

Reaua-credinţă a anti-corupţiei: cazul Cluj

Pupincuriştii băsescieni exultă: lupta anti-corupţie funcţionează ca unsă! Uite ce se întâmplă la Cluj! Uite cum cad capetele! Arestări peste arestări, circul mediatic la apogeu, slavă Iubitului Conducător!

Lumea se bucură degeaba. E vorba despre o reglare de conturi mafiotă, în care instituţiile statului fac oficiul de "killeri plătiţi". S-a încins tărâţa în nişte unii, sau ăia de fură arestaţi uitaseră tabla împărţirii, şi era nevoie de lecitina bulăului, pentru a le reveni memoria. Dracu' ştie.

Ar mai fi două observaţii: prima priveşte activismul DNA. Se uită că peste vreo două luni expiră mandatele din fruntea Parchetului General, respectiv DNA, al başchetbalistei şi al lui Danel. Dacă başchetbalista este la cap de linie, nu mai poate candida, Danel poate, la şefia Parchetului General. Iar arestările în forţă, ofensiva asta "anti-corupţie", cu ordin de zi de la Cotroceni, fac parte din campania lui electorală. 

A doua observaţie: înţeleg că la deputatul PDL Petru Călianu, ce coincidenţă, tot din Cluj, au loc percheziţii. Pentru care nu există nici acordul Camerei Deputaţilor, nici acordul lui Călianu. Este un abuz şi o gravă încălcare a Constituţiei şi legilor. Oricâtă greaţă mi-ar provoca musiu Călianu, nu pot accepta ca ţuluşii să încalce drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, indiferent de pretext sau de persoană. Şi aşa am ajuns să trăim într-un stat poliţienesc, unde toţi se şterg cu Constituţia la cur. 

Din "lupta anti-corupţie" lipseşte ceva esenţial: bună-credinţa. Nimic nu se face cu bună-credinţă, cu imparţialitate şi profesionalism. Nu, totul este calcul de oportunitate, totul este joc al intereselor, care nu au nimic cu servirea binelui public. Din păcate...   

Sulfino, fă!

Sulfino, fă! Lasă dracului pupatul curului lui boc, că nu de asta eşti ministru! Nu te amăgi: boc nu e mai bun nici decât Papandreu, şi nici decât Berlusconi. Ăia măcar au habar de economie. Voi, nu! Orice dobitoc ştie să taie cheltuieli, în numele "austerităţii". Dar asta nu înseamnă nimic! Nu aşa se gestionează o ţară. Şi nici nu-ţi trebuie cine ştie ce mare curaj pentru asta: în România mămăliga explodează doar de două ori pe secol. În secolul trecut a explodat în 1907 şi în 1989.  Până la viitoarea explozie mai e vreo juma' de secol.  Deci nu riscaţi nimic.

Madam! Ai uitat că eşti ministrul Muncii? Vezi că mor aproape zilnic oameni în accidente de muncă. E jale! Munca la negru e mai vioaie ca oricând. Ăstea sunt treburile tale, nu tămâiatul şefilor. Are cine să-i pupe în cur: e ţara pupincuriştilor din vocaţie. Sau ai uitat? Ocupă-te dracului de problema asta, şi de celelalte, că ministerul tău nu e chiar staţiune de odihnă. E de muncă, fă, nu de stat prin simpozioane!

PS: aud mai des de liderii de sindicat din comunicatele DNA, decât din acţiuni revendicative, proteste sau greve. Deşi se îngroaşă gluma cu accidentele de muncă, sindicatele tac mâlc. Ţara formelor fără fond...

Triplu pAAA!

A dracului potriveală! O "nevinovată" greşeală a unora de la "Standard and Poor's" a făcut ca unui număr de clienţi să le fie transmisă o avertizare conform căreaia ratingul triplu A al Franţei a fost redus. După care au fost transmise oarece scuze ipocrite.  

Nu cred în astfel de "erori". Nu, a fost o acţiune deliberată, un soi de încercare de a măsura reacţia "pieţelor" în cazul în care o astfel de retogradare ar fi reală. Sau, ştiu şi eu, un avertizment dat Franţei de "pieţe". Cum remarcau cei de la "Le Figaro", tot cu AAA, Germania se împrumută mai ieftin decât Franţa cam cu 170 de puncte de bază. Ceea ce spune multe despre felul în care sunt văzute cele două ţări.

Una peste alta, SUA lucrează la un plan simplu, despre care am mai vorbit: confruntate cu doi competitori strategici, UE şi China, au ales să scoată din joc pe unul dintre ei. Măgăreaţa a căzut pe UE, pentru că e mai simplu de dizlocat. Aproape şase decenii de "construcţie" europeană n-au construit, de fapt, decât un soi de sat al lui Potemkin, în dosul faţadei strălucitoare fiind multă mizerie, membrii Uniunii sunt mai dezbinaţi ca oricând, egoismele naţionale, stimulate şi de criză, au făcut ţăndări bruma de solidaritate existentă,  iar esticii, proaspăt primiţi în club, sunt, de fapt, un ferment al disoluţiei Uniunii, calul troian al americanilor.

Agenţiile de notare sunt instrumentul preferat al americanilor, în lupta lor cu UE. Iar europenii, în loc să-şi facă agenţie de notare, fac simpozioane, să dezbată dacă e nevoie sau nu de aşa ceva. Chinezii şi-au făcut, şi au început lupta mediatică şi de imagine cu SUA, temperând zelul demolator al agenţiilor americane de rating. 

Stupiditatera cuplului Merkozy merită un triplu AAA! De mult n-a mai avut Europa aşa imbecili în fruntea ei! Să nu vezi, să nu înţelegi că împotriva ta este purtat un război fără milă, să te ţii de micile tale coţcării, jocuri cretine de putere, pentru a fi stăpân peste un continent cu o economie ruinată de deciziile tale tembele, ei bine, e demenţă în stare pură. Şi se poate trata doar cu un triplu pAAA!

Şi cercul se închide...

Cuplul de comici vestiţi ai politicii, cunoscut sub numele de scenă Merkozy, a decis că o Europă cu două viteze şi o zonă euro mai mică, mai vioaie şi mai "integrată" e fix soluţia ieşirii din criză. Ceea ce constituie fix o imbecilitate, de fapt, e reţeta unui tragic eşec, care va avea efecte infinit mai distrugătoare decât actuala criză. Că acum Germania o dă la întors este doar praf în ochii lumii. Probabil că reacţia celor din UE a fost atât de furioasă, vezi şi declaraţia lui Barroso, încât Merkel a preferat să facă ciocul mic. Deocamdată...

Întrebarea este: pe Grivei, cetăţeanul european, în subsidiar francez şi german, îl întreabă cineva de sănătate, dacă el e de acord cu astfel de schimbări? Dacă el câştigă ceva de pe urma schimbării? Şi ar mai fi o întrebare: Merkozy reprezintă interesele celor care i-au ales, respectiv interesele naţiunilor lor, sau doar nişte interese private? Pentru că nimeni nu poate contrazice faptul că ceea ce este bine pentru bănci nu este bine şi pentru cetăţeni. Şi e doar un exemplu.

Nu mă aştept să ne întrebe şi pe noi, românii, ce vrem şi ce aşteptăm de la UE. Democraţia este doar pe hârtie în ţara asta de căcat. Dovada? Iubitul Conducător şi Mare Machitor a fost azi la Berlin, unde a discutat cu madam Merkel. Ce a discutat, că din declaraţia de presă n-am înţeles nimic: a fost doar un şir de platitudini, obişnuita limbă de lemn.  Ce înseamnă: "Romania sustine fara rezerve un proces de integrare accelerat ca solutie de a ne afla la pupitrul de comanda al procesului de globalizare"? Trec peste faptul că este o idee "şterpelită" de la Ion Iliescu: fostul preşedinte spunea, încă din 2003, că globalizarea suferă o mutaţie, că actorii nu vor mai fi statele naţionale, ci mari blocuri politice şi economice, gen UE, că modelul social european este cel care poate face diferenţa, că e nevoie de un grad mai mare de integrare europeană. Mi-e lene să caut acum în arhiva Preşedinţiei, dar e vorba despre discursul de la Universitatea George Washington. Păi Merkel tocmai la dez-integrare se gândeşte! Vrea un club al bogaţilor, iar rupţii în cur, treaba lor! Să se descurce!

Cine i-a dat mandat să spună ce a spus? Faprtul că are atribuţii de politică externă nu înseamnă că este singurul responsabil de politica externă românească. În principiu, politica externă trebuie aprobată de Parlament. Nu am auzit de dezbateri de politică externă în Parlament, de aprobarea unei strategii în domeniu, etc.

Nu înţeleg de ce o face pe samsarul de bunuri publice, pe care le scoate la vânzare în Germania. Are un mandat şi pentru asta? A aprobat cineva strategia de privatizare a acestor active strategice, mai ales din domeniile energiei şi al transportului feroviar. 

Mai periculoasă decât criza economiei este criza democraţiei. Între ceauşescu şi "liderii europeni" încep să se şteargă unor, uşor, toate deosebirile. În fond, totalitarismul este expresia convingerii că cineva este deţinătorul absolut al "adevărului", şi toată lumea trebuie să i se supună. Deocamdată Merkozy, sau cei care sunt în spatele lor şi trag sforile, au reuşit să schimbe paşnic doi lideri care le-au pus în pericol aranjamentele lor oculte, pe Berlusconi şi pe Papandreu. Dar va veni şi vremea când schimbarea "incomozilor" se va face prin forţă. Modelul există: invazia Cehoslovaciei, în 1968. Poate nu vom asista la ceva atât de drastic, dar esenţa nedemocratică a schimbării va fi aceeaşi. Şi cercul se închide...Libertatea n-a fost decât un scurt intermezzo între două episoade totalitare?  

Zi de termopane

Azi a fost zi de montat termopane. Este o experienţă unică, pe care n-o doresc nimănui, nici măcar Pulimii Sale. După ea, nu-ţi mai arde de nimic. Deci îmi iau o meritată pauză, că sunt cu nervii...

Eu ţin cu Berlusconi!

După Papandreu şi Berlusconi se pregăteşte să spună "pa!" funcţiei de prim ministru. Indiferent ce se spune despre el,  Berlusconi nu are un bilanţ prost în materie de economie. Italia o duce rău doar în mintea speculanţilor, care, ca şi în cazul Greciei, au o agendă diferită de cea a italienilor. Mă repet: problema nu este mărimea datoriei publice a unei naţiuni, ci capacitatea acelei naţiuni de a produce resursele necesare pentru plata ei. Spre deosebire de Grecia, Italia are capacitatea de a-şi plăti datoria, pentru că structura economiei îi permite acest lucru.

De ce trebuie să plece Berlusconi? Simplu: pentru că nu acceptă mânăriile celor doi derbedei, Merkel şi Sarkozy, care fac orice pentru a se pune la adăpost, cu preţul distrugerii celorlalţi, chiar şi cu preţul distrugerii UE şi a zonei euro. De asta a trebuit să plece şi Papandreu. Nu se admite nicio opoziţie: cine iese din rând, cine nu ascultă de cei doi, este executat fără milă. Doar că această execuţie este şi o pedeapsă colectivă: pur şi simplu italienii şi grecii, şi alţii ca ei, rămân practiv fără apărare în faţa unei pedepse colective. Cei care le vor lua locul lui Berlusconi şi Papandreu vor executa orbeşte ordinele "pieţelor" şi pe cele ale  monstrului numit Merkozy. Mai mult, dacă se dovedeşte că va avea continuitate, existenţa "grupului de la Frankfurt" pune în pericol democraţia la nivel european. O Europă unde bate vânt de totalitarism, cu miros de praf de puşcă.

Dacă ne uităm un pic în urmă, vom mai vedea câteva cazuri de pedepse colective. Unul este cel al României. Vă reamintesc că după Revoluţie România a fost drastic pedepsită de "pieţe" şi de FMI, de BM, pentru că şi-a plătit datoriile sun Ceauşescu. Poate că n-ar strica să revedeţi istoria reluării legăturilor noastre ce FMI şi cu BM, preţul pe care l-am plătit pentru a fi reprimiţi în clubul "guguştucilor" buni de jumulit, şi ce au păţit toţi cei care au gestionat la începutul anilor '90 relaţia cu FMI.

Eu, unul, votez cu Berlusconi. Că nu sunt trepanat, să cred tot ce spune propaganda acelui grup de interese nelegitime, ce cuprinde şi guverne, şi agenţii de rating, şi bănci, şi speculatori financiari, care s-au aliat şi împreună atacă nişte naţiuni şi nişte economii, din motive diferite, dar cu un scop comun: să le ia banii. Sub Berlusconi Italia nu a vrut să se lase jefuită. cum n-au vrut şi alţii, dar fără folos. Acum sunt luaţi unul câte unul, după ce i-au dizlocat, i-au ameţit, i-au slăbit.

În ăst timp noi ne ţinem de tâmpenii, iar România e condusă de Franks, care mârâie şi dă ordine, nu-i place că BNR a redus dobânda de referinţă, de parcă inflaţia în ţara asta de căcat vine din cele 0,25% cu care a fost redusă, vrea linişte, nu gălăgie, în politică, şi, ca mâine, va vrea şi regimul partidului unic, care, nu-i aşa, e cel mai stabil şi mai eficient, nu costă, şi nici nu face gălăgie!

Încotro se îndreaptă lumea asta, totuşi?   

A fi sau a nu fi giratoriu

Ţara asta ar fi minunată, dacă  nu ar fi populată cu atâţia cretini, care cred că se pricep la toate, au soluţii pentru orice problemă, şi, în general, sunt buricul Pământului. O problemă simplă, în esenţa ei, străpungerea Berzei-Uranus, a devenit un coşmar pentru o zonă centrală, şi circulată, pentru că nişte unii şi-au propus să demonstreze cât de deştepţi şi de potenţi sunt ei.

După ce au generat cea mai imbecilă soluţie cu putinţă(care e, de fapt, o non-soluţie, lucrările fiind îngheţate) în privinţa Halei Matache, au blocat lucrările şi în sensul giratoriu de la intersenţia străzilor Berzei cu Mircea Vulcănescu, pe care-l vor anulat. Deşi el există deja, fizic, e trasat, cum puteţi vedea aici. Îi deranjează şi străpungerea care duce spre strada Gării de Nord, unde se află Ministerul Transporturilor.

Din prima fotografie vedeţi că această străpungere se impune, apare naturală. Trebuie desfiinţate nişte coşmelii, pe care le puteţi vedea aici, unde aveţi şi un tur al giratoriului, semi-real, semi-virtual.  După stadiul lucrărilor, până acum strada putea terminată. Scăpam de mizeria de acum, de peisajul dezolant, de tot jegul unei zone degradate. Sigur, unele, foarte puţine, clădiri din zonă sunt valoroase. Dacă le renovează, cu bani mulţi, cineva. Dar nu se prea văd amatori de aşa ceva. Poate sistematizarea zonei, civilizarea ei, ar atrage mai repede investitori decât actuala situaţie. Dar asta nu pare să le fi trecut prin cap "salvatorilor" Bucureştilor. 

La ce le-a folosit?

Văd că toată lumea a sărit în cârca lui Ponta, şi a PSD, pentru că vor să-l schimbe pe Geoană de la conducerea Senatului. Argumentul? Astfel pierd ultimul bastion al rezistenţei în faţa puterii.  Zău? Aşa o fi?

La ce le-a folosit faptul că-l au pe Geoană la şefia Senatului? Au reuşit să împiedice adoptarea a măcar unei legi anti-sociale, fie că este vorba despre educaţie, sănătate, muncă, pensii, protecţie socială? Au reuşit să împiedice abuzurile puterii? A reuşit Geoană să împiedice hemoragia de aleşi ai PSD, care s-au dus la UNPR, sau a stimulat-o, cei mai mulţi fiind oamenii lui?  Cât de combativ împotriva puterii a fost Geoană?

Deşi ştiu multe din interiorul PSD, tema nu mă interesează. Ori cu Geoană, ori fără Geoană, PSD nu poate stabili agenda publică, pentru că nu are cum. Ar trebui, de fapt, să nu mai ceară postul de preşedinte al Senatului, şi să înceapă o opoziţie dură, radicală, pentru că oricum legile electorală, a regionalizării, a Bugetului, vor trece cu ajutorul uneperiştilor. Acum este momentul să părăsească Parlamentul. Şi să se concentreze pe munca organizatorică, în teritoriu, să canalizeze votul negativ în favoarea lor, a programelor lor politic şi electoral. 

Trebuie să recunoaştem că în Parlament nu mai există nicio miză. A devenit un simplu spanac decorativ, o mizerie care dă aparenţe de legitimitate democratică regimului uni-personal al lui băsescu. Dacă PSD rămâne în Parlament, nu are nimic de câştigat, ci doar de pierdut. Acum bătălia se va purta pe stradă, în pieţe, oriunde un politician îşi poate face auzită vocea de către cei care contează: cetăţenii confruntaţi cu problemele supravieţuirii. 

Oricum politica românească e o formă fără fond. Acum devine şi o formă fără formă, ca să zic aşa...  

Pe lângă puşcărie

SOV a ajuns deţinutul de serviciu al lui băsescu. Ori de câte ori trebuie schimbată agenda publică, băieţii de la Parchet pun laba pe SOV(şi pe câte unu'-doi amărâţi, legaţi de SOV), îl reţin şi dau drumul circului mediatic.

Nu ştiu ce vrea să acopere acum traian băsescu. Poate liberalizarea imediată a preţurilor la energia electrică, aşa cum pomenea azi cretinul de Franks. Dacă asta se va întâmpla, şi se va suprapune peste renunţarea la subvenţiile la încălzire, va urma o catastrofă umanitară în România. Fără doar şi poate. Iar ea nu va putea fi ocultată cu trucuri din astea ieftine.

În cazul în care chiar doreau să-l priponească pe SOV, făceau asta până acum. Dar el le este mai de folos pe lângă puşcărie, decât în puşcărie. Ceea ce este de înţeles. Doar că circul fără pâine nu face doi bani... 

O frecţie penibilă cu vorbe

Au descoperit şi ăia de la FT apa caldă! Anume că summitul G 20 a fost o frecţie penibilă cu vorbe la piciorul de lem al crizei! Doar că nu suflă un cuvânt despre cei care au provocat această criză, ci doar arată cu degetul spre impotenţa liderilot politici. Partea asta de critică am făcut-o eu vineri, şi o puteţi citi aici. Cum nu suflă un cuvânt despre sursele neputinţei statelor în a se adresa cauzelor şi consecinţelor crizei. Aşa, cu jumătăţi de adevăr, cu ocultarea unor realităţi, şi arătând cu degetul doar spre state, nu se va reuşi decât adâncirea crizei şi crearea unei mase critice de nemulţumiţi, care să dea naştere unei explozii sociale de proporţii.

În context, situaţia din Grecia e de-a dreptul parfum! Sigur, după demisia lui Papandreu Sarkozy poate răsufla uşurat, Franţa îşi va păstra ratingul triplu A, pentru că grecii vor împrumuta suficient încât să salveze băncile franceze şi germane, şi nu la calendele greceşti, ci în câteva zile. Şi madam Merkel răsuflă uşurată, pentru că şi bănci germane sunt în pom cu datoria greacă.

Ce se va întâmpla după asta cu Grecia? Cui îi pasă? După ce s-au salvat nesimţiţii, grecii să se descurce, treaba lor! Un singur lucru nu înţeleg: cum pot fi excluşi din UE. Că de ieşit din zona euro se va găsi o modalitate. 

Şi venim acum la temerile francezilor şi englezilor faţă de reunificarea Germaniei şi de consecinţele ei. Uite că au avut dreptate alde Mitterand şi Doamna de Fier! Iar Germania se comportă ca şi când ar vrea să demonstreze că n-a învăţat nimic din istoria ultimei sute şi ceva de ani. Dar e bine, şi-o să fie şi mai bine!

Jalea urbană

Am scris nu cu multă vreme în urmă despre felul în care noile construcţii, gen puţe de beton şi sticlă, organizează spaţiul din jurul lor. Mi-am zis că ar fi nedrept să nu pomenesc şi despre starea jalnică a spaţiilor publice deja existente, şi care au însemnat ceva în Bucureşti. Cum aveam treabă prin centru, la prima oră, m-am oprit la fosta "Romarta copiilor".  Zona arată jalnic, mizerabil. Pavajul din pavele e desfundat, nişte idioţi au pus cazanele alea hidoase de gunoi, care nu-şi au aici rostul, în afara faptului că devin suport pentru afişe lipite aiurea, un soi de auto-laborator de măsurat poluarea zace degeaba, plin de praf şi de mizerie, panourile de reclamă arată cum arată, deşi nu tot atât de multe, sunt suficiente cabluri care să te enerveze. În fundal se vede Hotelul Bulevard, în stadiu final de renovare(bună-rea, vom vedea), iar în spatele lui un bloc mizerabil, cu o cârpă soioasă pe post de stindard, care fâlfâie sinistru în bătaia vântului. De ce ai zăbovi mai mult în zonă?

Dacă aş putea alege, aş alege ca zona să arate ca în 1953, înainte de a fi fost construit blocul "Romarta copiilor". Nici cu blocul construit zona nu arăta rău, vezi fotografia trei. Dar în loc să însemne un progres, anii din urmă au făcut să apară un ghiveci mizerabil şi respingător, care inspiră doar dor de ducă. 

Aveţi aici mai multe fotografii ale zonei, făcute de mine în această dimineaţă.

Sâmbăta morţilor

Azi l-am pomenit, după 40 de zile de la moarte, pe tatăl meu. Am fost, rude şi prieteni, la cimitir. Un cimitir atât de plin de oameni, cum n-am văzut până acum. E drept, a fost o zi foarte frumoasă. Oamenii au venit, au curăţat mormintele(deşi foarte puţine sunt neîngrijite), au adus flori, au împărţit colivă şi pachete cu mâncare. Atmosferă foarte civilizată, dacă  reuşeşti să faci abstracţie de cerşetori, unii beţi-pulbere, cu copii, foarte agresivi, care nu respectă pe nimeni şi nimic.

Numărul mare de oameni i-a luat prin surprindere şi pe preoţi, care au făcut un adevărat tur de forţă. Oricum au dat clasă celui care citeşte pe repede înainte recomandările privitoare la medicamentele vândute fără reţetă! Sigur, oamenii sunt nemulţumiţi de superficialitatea slujbei de la mormânt, dar dacă astea sunt condiţiile, n-ai ce-i face.

A fost Sâmbăta Morţilor. Sincer, nu ştiu ce reprezintă, ştiu doar că este o zi în care oamenii îşi pomenesc rudele moarte, le cinstesc memoria, îşi aduc aminte de ei. Face bine la memorie, şi la suflet, fie de crezi, fie de nu crezi în Dumnezeu. Azi a fost mai mult despre oameni, şi mai puţin despre Dumnezeu. E bine aşa.  

Cică...

Cică ieri şi azi la Cannes a avut loc summitul G 20. Nu cred că e cazul să vă spun ce şi cum despre G 20. Dar am serioase îndoieli că i-a păsat cuiva de de el, şi mă refer la omul obişnuit. Pe care astfel de cretinisme nu-l mai interesează. Pentru simplul motiv că, în afară de a demonstra impotenţa celor mai "puternici" oameni din lume, G 20, ca şi G 7, ca şi alte alte organisme de genul ăsta, nu au rezolvat nimic. De la Reagan încoace, puterea a suferit un transfer dinspre politic spre "pieţe", adică spre un grup de indivizi care a decis că statele şui politicienii dăunează grav intereselor lui de afaceri. Au găsit un decervelat, pe Reagan, şi o dementă frustrată şi dornică de parvenire, pe Doamna de Fier, care au pus în aplicare planurile lor, după care, începutul fiind făcut, au avansat în efortul lor de a scăpa de orice constrângeri. 

Rezultatele au întrecut aşteptările. Azi nu mai există niciun stat şi niciun mecanism de reglementare capabile să  se opună intereselor "pieţelor". În ăştia 30 de ani de împliniri măreţe au câştigat sume incredibile, de ordinul zecilor de mii de miliarde de dolari şi de euro. Prăbuşirea comunismului le-a deschis noi pieţe.  Şi au crezut că sărbătoarea va dura la nesfârşit. Cu atât mai mult cu cât criza asta le-a adus foarte mulţi bani, din bani publici, sub pretextul că, indispensabili fiind existenţei capitalismului, sunt prea mari pentru a falimenta.

Doar că "pieţele" şi-au săpat singure groapa. Statele alea prea slabe pentru a li se opune, pe care le-au şubrezit cu metodă, se dovedesc acum prea slabe şi pentru a le scoate din rahatul în care au continuat să se bălăcărească şi după 2007. Practic la Cannes nu s-a decis nimic, dincolo de limba de lemn a unor comunicate evazive. Nu pentru că cei 20 nu au putut ajunge la un consens. Au ajuns la un consens: că nu au nici cum, nici cu ce interveni, pentru a pune capăt crizei şi pentru a relansa creşterea economică. Scuza cu "criza greacă ne-a schimbat agenda" e o tâmpenie. Grecia înseamnă nimic, ţinând cont că acolo erau prezente SUA, China, Rusia, UE, adică Franţa, Germania, Marea Britanie.

Aşa că toţi suntem pe cont propriu: şi statele, şi pieţele, şi cetăţenii. Ideea de bază e "scapă cine poate!" Va fi războiul tuturor cu toţi. Ce se va naşte pe ruinele acestei lumi, doar dracu poate şti...

Ce culoare are viitorul?

Dacă vrei ca viitorul să arate căcăniu, pune puţin portocaliu în roz! Iar dacă pui mai mult, ca acum, s-ar putea ca viitorul să nu mai existe, pur şi simplu!

Asta apropo de reclama, al dracului de "inteligentă! a celor de la ING. Mişule, dă-i afară pe isteţi, şi ia-le şi banii cheltuiţi degeaba! Asta dacă nu cumva dai şi tu discret o mână de ajutor puterii, să ne facă la viitor... 

La mulţi ani, Iubit Conducător şi Mare Machitor!

Protocronism sau "statul vraişte"

Au dreptate şi udemeriştii, în felul lor: la Românica conceptul(ştiiiu!) de stat naţional e perimat. Sub înţeleapta conducere a Pulimii Sale, şi cu ajutorul nepreţuit al UDMR, la noi conceptul la modă este "statul vraişte". Şi judecând după ce se întâmplă în Europa, de data asta suntem deschizători de drumuri. Protocronişti, care va să zică...    

Las-o jos că măcăne, Pulimea Ta!

Ce autoritate mai poate avea traian băsescu nu la bucureşti, unde toţi îşi cam bagă picioarele în ceea ce spune, şi face, iar dacă n-ar avea la dispoziţie DNA şi ANI, plus serviciile, nu s-ar uita nimeni la el nici cu curu', ci la Bruxelles, după ce minte cu neruşinare în legătură cu cerinţele UE, pentru a-şi justifica el demersurile? 

Într-un gest de care nu-i credeam în stare pe pupinbăsiştii de la HotNews(or derula ceva programe finanţate cu bani europeni?), flăcăii întreabă la Bruxelles dacă în scrisoarea sa Comisia a îndemnat, cum spune băsescu, Guvernul României să nu aplice hotărâri judecăreşti în legătură cu proiecte finanţate din bani europeni care au avut licitaţiile contestate în justiţie. "Bruxelles-ul nu a conditionat niciodata finantarea unui proiect de faptul ca unele proceduri de achizitii sint contestate in justitie sau de faptul ca rezultatul final este decis de justitie. In ceea ce priveste autostrazile Nadlac - Arad si Orastie - Sibiu, Comisia Europeana arata ca si finantarea acestora a fost aprobata, in ciuda semnelor de intrebare ridicate de modul cum au fost organizate si cistigate licitatiile."

Ce ar mai fi de comentat? A, da! Peştele de la cap se împute. Dar cu asta nu vă spun o noutate...