marți, 7 august 2012

Am mai scăpat de o tristă moştenire a comunismului

Pentru noi Olimpiada s-a cam terminat. Rezultatele sunt practic egale cu zero. Tot ce înseamnă jocuri de echipă nu mai există pentru noi. Echipa de gimnastică e pe butuci. La atletism nu existăm! La sabie şi la spadă am eşuat lamentabil. La tir, cu un singur om, e ca şi când n-ar fi. Caiacul, canoea, schiful sunt şi ele în suferinţă. Alte sporturi olimpice nu prea mai există. Nu avem nimic la ciclism, spre pildă, nici la şosea, nici la velodrom. 

Sportul a ajuns o afacere uriaşă, unde, dacă vrei să câştigi, trebuie să investeşti. Dar mai ales trebuie să-ţi extinzi baza de selecţie. Dar dacă în şcoală nu se face sport, dacă la sate nu se mai face sport, dacă în cartierele defavorizate ale oraşelor nu se face sport, de unde să recrutezi? Sportul nu este o politică de stat în România, şi asta se vede. La cei care culeg medalii cu coşul, da. Sigur, există şi iniţiativă privată, dar diferenţa o face intervenţia statului. 

Am ajuns ca şi până şi fotbalişti nu mai producem. Pentru că, în afară de Gheorghe Hagi, şi de Gică Popescu, parcă, nimeni nu investeşte în creşterea fotbaliştilor. Asta cere timp, bani, dăruire. 

Mai grav este că nu vom mai avea, în niciun sport, tehnicienii necesari atingerii performanţelor de vârf, şi nici medici sportivi care să aibă grijă de sportivii de elită. Pur şi simplu România dispare de pe marea scenă a spectacolului sportiv, unde se învârt anual multe miliarde de euro şi de dolari. 

Sportul poate fi un liant social. Este impresionant să vezi felul în care publicul englez îşi respectă sportivii care reprezintă Marea Britanie. La fel şi în Franţa, Germania, Spania şi Italia. La noi sportivii au cel mult "preţuirea" tabloidelor! Asta spune multe despre gradul nostru de coeziune socială.

Să n-o lungesc: e cazul să ne obişnuim cu gândul că am reuşit să mai scăpăm de o tristă moştenire a comunismului: sportul, ca parte a identităţii, şi mândriei naţionale! Ne rămâne băsescu! 

2 comentarii:

Ando spunea...

Din pacate,foarte inspirat si realist titlul si continutul articolului !
Chiar in aceste zile mi-am pus in ordine colectia mea a revistei SPORT (perioada 1967-1973) si ma uitam cat de multa preocupare pentru sport, pt.baze sportive etc.
Asa cum era, cu multa si nelipsita propaganda in spate, se facea efectiv sport in tara : in scoli, la sate, in "fabrici si uzine "...
Si, bineinteles, ca erau si performante.
Avem un "cult" al distrugerii a tot ce era bun...

ANONIMUS spunea...

Poti sa-ti dai seama de unde se trage situatia asta a sportului Romanesc,uitandu-te la TV-uri cand se arata imagini la mare.Nu vezi trei dintr-o suta cu copiii cu toti sa nu fie obezi.In comunism se luau copiii oarecum talentati si crescuti in "sere"speciale de gimnastica,vezi Deva etc....Copiii erau chinuiti ca la puscarie.nici asta nu e o rezolvare.RDG-ul isi droga atletii si la inot fetele erau silite sa faca sex oral si apoi te mirai ca erau ca elefantii,dupa atat testosteron natural.Fara un program national nu faci nimic,USA a invatat de la noi si acum ne intrec,nu-i de mirare cand sunt aprox.300 de milioane ,au de unde alege.Fara bani nu faci nimic.