Un idiot se patetizează în "Adevărul", după o cunoscută teză a propagandei băsiste: ce frumos ar arăta România, dacă n-ar fi televiziunile! "Viaţa ta a fost confiscată de televiziune. Tu nu ştii asta ori s-ar putea să ştii că ţi-a fost confiscată, dar puţin îţi pasă de viaţa ta. Acolo, în faţa „sticlei", tu crezi că eşti informat, că eşti martor la „evenimente", că participi (sanchi!), că râzi (dar nu e râsul tău!), că plângi (la telenovele), că suferi (suferinţele unei eprubete!) şi că trăieşti. Aşa crezi tu, că îţi trăieşti viaţa. Uită-te la tine câtă furie şi isterie îţi sălăşluiesc în suflet! Şi isteria, şi furia, toate vin de acolo, din televiziuni. Uită-te la tine când povesteşti ceva despre viaţa ta! Povesteşti tot ce-ai văzut şi ai simţit în faţa televizorului. Asta e viaţa ta, o poveste TV. Îţi povesteşti viaţa ta de telespectator, şi nu viaţa ta de om.
Eşti încurajat să „gândeşti liber", dar în fond gândeşti aşa cum vor cei pe care îi urmăreşti în fiecare seară, cu mintea ta făcută ţăndări, leneşă, plină de umori, frustrări şi isterii. Crezi că trăieşti în libertate pentru că te crezi stăpân pe telecomandă, dar în realitate zaci în cea mai distructivă puşcărie. Te consideri sănătos, dar eşti intoxicat. Uită-te la tine în ce hal te-au adus! Chiar aşa, nu vrei să fii sănătos? Nu te-ai săturat de boala asta de televiziune?"
Amice, eşti prost? Nu televiziunile sunt vinovate de felul în care arată realitatea, ci realitatea de felul în care arată televiziunile. Sigur, în goana lor după rating, televiziunile mai pun şi de la ele. Dar dacă realitatea de zi cu zi n-ar fi atât de mizerabilă, şi televiziunile ar arăta altfel. Nu ele au generat ura. Ura există, pentru că există multă frustrare, multă mizerie, morală şi fizică, foarte multă sărăcie, lipseşte perspectiva mai binelui.
Şi dacă nu ar mai exista televiziunile, ar fi mai bună viaţa noastră? Ar fura mai puţin actualii guvernanţi? N-am mai avea un purcoi de datorii? Ar fi mai multe medicamente în spitale? Ne-am îmbogăţi subit? Am fi mai buni? Mai milostivi? Şi atunci? Atunci, nimic! Pur şi simplu un vierme băsist se agită şi el, pentru o bucată de pâine, care vine şi aia din joi în Paşti, că Conu Păturiciu o ţine din faliment în faliment. Asta e, grea viaţa de pupincurist!
3 comentarii:
Toti pupincuristii basisti au primit si primesc mari avantaje materiale pentru ei, familiile lor si slugile acestora.Si ce functii ocupa, bine platite, bine puse la adapost.Cred ca si lor le este greata de ce debiteaza, dar dupa iesirea din scena a sefului, vor zice ca au fost obligati sa faca aceasta.Deci au scuze de rezerva.
De la asemenea afirmaţii pînă la cenzură, nu mai e decît un pas !
"Presa noastră tipărită încheie, probabil, cel mai dramatic an din existenţa sa. Tirajele ziarelor şi revistelor s-au prăbuşit. Veniturile din publicitate au coborât sub limita de supravieţuire. Finanţările s-au tăiat. Sute de ziarişti au fost concediaţi ori au plecat scârbiţi din această breaslă. Presa e în depresie. Trage să moară.
...
Jocurile de culise şi interesele mărunte ale unei prese căreia puţin i-a păsat de consumatori au adus-o în pragul falimentului. Nu-i nicio tragedie! Prostia se plăteşte."
Agonia presei - Petre Barbu
Trimiteți un comentariu