Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Sănătatea, o marfă

Aşa o vede ministrul sănătăţii, Ion Bazac. E drept, omul nostru e mai obişnuit cu vânzarea automobilelor de lux, deşi înţeleg c-ar avea şi o diplomă de medic. Nu prea ştiu dacă şi cât a profesat, şi oricum, dacă a profesat, tot un drac. Pentru că oricum n-a înţeles nimic din ceea ce se întâmplă cu adevărat, de vreme ce soluţia minune este, ca în cazul acestui guvern născut mort, "descentralizarea". Cum avem o problemă, indiferent de domeniu, e suficient să pomeneşti cuvântul magic "descentralizare", şi problema a dispărut. E drept, ea apare, şi mai gravă, în ograda autorităţilor locale, dar ce contează! Nu mai sunt înjuraţi miniştrii, ci primarii. E un progres, nu?

Domnul cu pricina este întrebat de jurnaliştii de la EvZ despre problemele din sectorul pe care-l manageriază, că tot e la modă termenul. Interviul îl găsiţi aici. Din interviu, toţi tembelii de prin presa românească nu au preluat decât afirmaţia ministrului privitoare la faptul că România are cele mai multe paturi de spital pe cap de locuitor din Europa. Şi că o echipă a Băncii Mondiale o să ne înveţe cum să scăpăm de ele.

Nicio problemă: la dărâmat suntem tot campioni europeni. Iar multe dintre spitale sunt doar cu numele. De fapt, ele nu mai există decât în statistici, fapt care oferă o falsă imagine despre starea sistemului.

Dar nimănui nu i-a sărit în ochi viziunea mercantilă a reformei din mintea ministrului, care vede în sănătate o marfă ca oricare. Care este supusă criteriilor de eficienţă ale pieţelor concurenţiale. Dovadă? Medicii care ies la pensie pot să-şi vândă listele de pacienţi, care, nu-i aşa, ei, pacienţii sunt o marfă, şi medicina de familie, o afacere. Practic, tu, medic, cumperi o piaţă.

" Este normală vânzarea listelor cu pacienţi de către medicii de familie?

Nu ştiu dacă este normală, dar în acest moment este legală. Este un proiect de act normativ făcut de vechiul guvern, folosind modelul anglo-saxon, care funcţionează în Marea Britanie de 132 de ani. Probabil că singurul lucru care ar trebui introdus este informarea pacientului, lucru care în momentul ăsta nu se întâmplă. Medicii ies la pensie şi asistenţa medicală trebuie asigurată. Atâta timp cât pacientul ar avea posibilitatea să fie informat, este un procedeu corect."

Se vorbeşte despre coplată. Cu alte cuvinte, pe lângă banii, destui, pe care îi plăteşti pentru asigurările de sănătate, orice act medical trebuie plătit suplimentar. Vezi doamne, pentru a nu prea mai lua medicii şperţ. Şi, nu-i aşa, pentru a introduce concurenţa în domeniu. Ce mama dracului poate însemna asta? Cum poţi pune medicii în competiţie? Ei tratează bolnavi, care sunt unici, nu boli. Succesul sau eşecul depind de o mulţime de factori. Ce facem: le numărăm morţii din carieră? Sau vedem care au cabinetele mai curate şi asistente mai mişto?

" Vorbeaţi de introducerea coplăţii în sănătate.

Va fi facultativă. Trebuie să conştientizăm că nu toate tipurile de servicii pot fi finanţate din fondul asigurărilor de sănătate. Un model care se apropie de cel pe care ni l-am dorit noi este cel slovac, unde s-a realizat un pachet de servicii, coplată, şi, după un timp, s-au introdus asigurările complementare de sănătate, care se apropie oarecum de modelul pensiilor private. Au marele avantaj că introducerea lor a creat competiţie. Asta este ceea ce lipseşte în sistemul din România(s.m).

Când va fi introdus pachetul de servicii minim obligatorii?

Vreau să-l implementăm începând cu 1 iulie, asociat cu introducerea unui sistem de coplată. Suntem la partea în care definim exact care sunt serviciile pentru care vom introduce coplata. Pentru categoriile de persoane defavorizate lucrăm la un nou concept, cel al voucherelor de sănătate. Sistemul de coplată nu va afecta în niciun fel categoriile defavorizate, vor continua să beneficieze gratuit de servicii medicale.

Cum veţi rezolva problema şpăgii din spitale?

Soluţia este aceeaşi: pachetul de servicii şi coplată. În felul acesta, legalizarea plăţilor informale se va face prin acest sistem de coplată. Sunt convins că, promovat bine, lucrul acesta va avea succes.

Este normală această practică?

Nu, dar sunt ţări unde implementarea unui sistem alternativ a durat peste 10 ani, Italia e un bun exemplu, şi chiar şi astăzi Italia se confruntă cu fenomene precum cele din România, pe care le vedem suficient de des. Dacă vom avea succes cu introducerea coplăţii, probabil vom începe să diminuăm aceste plăţi informale. Sunt convins că şi medicii vor fi mai dornici să se protejeze şi să evite să ia cunoscutul plic, având ca alternativă o variantă în care să-şi legalizeze o parte dintre aceste venituri. Ştiu că aşteptările sunt mari, dar lucrurile astea se rezolvă introducând mecanisme concurenţiale."

Număraţi voi de câte ori a pronunţat concurenţă, concurenţial. Omul nostru e nebun: modelul lui este cel american, care a ajuns o monstruozitate. Concurenţa este la ea acasă în SUA, dar consumă 16% din PIB, are 52 de milioane de persoane neacoperite de vreo asigurare, şi starea de sănătate a populaţiei americane este inacceptabilă pentru o ţară dezvoltată. Cubanezii sunt mai sănătoşi ca americanii, iar pe primul loc sunt francezii, al căror sistem consumă doar 6% din PIB.

Că sistemul românesc de sănătate e în criză, nimeni nu poate nega. Dar transformarea sănătăţii într-o marfă, ca soluţie anti-criză, nu ar face decât rău. Şi aşa mai mult de jumătate dintre români nu văd medicii decât în ştirile de la ora 17! Iar sistemul de sănătate face concurenţă celui de transport pasageri!

PSD are o problemă de identitate, dacă un ministru social-democrat gândeşte astfel. În rest, rămâne cum am stabilit: ai bani, poate scapi. N-ai bani? Sigur nu scapi!

De fapt, cei 20 de ani de involuţie au adus România acolo unde era în perioada interbelică. Şi acum vedem că "raiul" ăla pe care ni-l prezentau Hurezenii, Emil Georgeştii şi Lovineştii pe la "Europa Liberă" era, de fapt, un iad: o ţară profund subdezvoltată, cu oameni lipsiţi de speranţe, cei mai mulţi dintre ei la limita de jos a sărăciei şi abrutizării, cu elite politice şi intelectuale iresponsabile, cu un soi de capitalism de cumetrie şi o agricultură de Ev Mediu, cu infrastructuri inexistente, cu o hiperburghezie care, ca şi azi, avea maşini ultimul răcnet şi avioane personale, dar pe care le foloseau drept indicatori de standard social, în lipsa şoselelor şi aeroporturilor.

Credeam că integrarea în UE ne va ajuta să depăşim subdezvoltarea. Din păcate, costul aderării se dovedeşte uriaş: am fost obligaţi să ne vindenm pe nimic sistemul financiar şi aparatul productiv, să distrugem agricultura de tip industrial, să demolăm serviciile publice şi să le privatizăm sau să le concesionăm celor din Occident. Acum împrumutăm 20 de miliarde de euro nu pentru a ne dezvolta, ci pentru a salva băncile occidentale, care au făcut profituri uriaşe în România. Cum vom fi după ce vom plăti aceşti bani?