Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Începutul sfârşitului

Ceea ce se întâmplă de câtăva vreme în jurul Ministerului de Interne miroase de la o poştă a reglare de conturi între clanuri mafiote. Am fi iremediabil tâmpiţi să credem că este un triumf al justiţiei. Nu, este o mizerie în plus. A câta, în aceşti ani?

Lucrurile sunt extrem de încurcate, iar criza a acutizat lupta dintre diversele grupuri de interese economice, care, inevitabil, erau legate, la rândul lor, de serviciile de informaţii, de poliţie, de procuratură, de magistraţi, de puterea publică, în general. Actualul dosar este pornit de la un denunţ al lui Gigi Becali, care este rivalul lui Puiu Popoviciu.

Mai mult, cum avem două guverne, unul condus de Marele Machitor şi de Piticul său de Grădină Preferat, şi unul dintre ele de un grup de interese din PSD, conflictele de tot felul au dat în clocot. Băsescu nu i-a iertat PSD ului că a luat portofoliul Internelor. Era singura breşă făcută, în aceşti ani, în sistemul său de protecţie, format din serviciile secrete. De aceea a fost obligat Gabriel Oprea să-l numească pe Ardeleanu la doi şi-un sfert. Nu şi-a revenit după violenţa reacţiei lui Geoană şi a PSD în cazul lui Gabi Oprea şi a lui Ardeleanu.

Acum Traian Băsescu a găsit momentul propice pentru a rezolva problema: dacă nu poate controla serviciul, forţează dispariţia lui. Şi obţine drept bonus fidelizarea SRI, care îşi vede desfiinţat un rival pe piaţa informaţiilor, de care s-a lovit de nu puţine ori. Ca să nu mai vorbim de faptul că poate demoniza PSD, dovadă, atacurile Eol Tv împotriva ministrului Nica, deşi nici Boc nu este străin de această numire.

Ca de obicei, din peisaj nu putea lipsi un auto-denunţ. Este una dintre metodele preferate ale DNA, mai ales când primeşte o comandă politică. Numai că de această dată s-ar putea să avem o reacţie în lanţ, după principiul bulgărelui de zăpadă. Câtă vreme au fost bani de la Buget pentru toate sugativele, băieţii nu s-au dat în gât decât poate din prostie sau din prea mult orgoliu. Acum, când ciolanul s-a micşorat dramatic, bătălia pentru el a devenit crâncenă.

Şi va fi una oarbă, nemiloasă, care va lăsa mult sânge pe pereţi. Din păcate, cu această ocazie vor pierde şi alţii, nevinovaţi. Pentru că afacerile unora precum Popoviciu au şi o parte sănătoasă, care dă de lucru pentru mii de oameni.

Statul român este tot mai mult unul de tip mafiot. Şi într-un astfel de sistem, când conflictele nu mai pot fi reglate prin negocieri, sau când se pune problema unui transfer de putere la vârf, sau puterea şefului este contestată, se ajunge la reglări de conturi. Acum asistăm la începutul sfârşitului perioadei consensuale în relaţiile mafiilor de la vârful puterii şi afacerilor. Începe confruntarea directă. Nu e cazul să ne bucurăm. La sfârşitul războiului statul nu va fi mai curat şi mai puţin corupt. Dimpotrivă...