Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

În cheie peiorativă

Lumea politică românească are din ce în ce mai multe dificultăţi în a se prezenta ca o parte indispensabilă a regimului politic democratic. În parte criza de credibilitate şi de imagine i se datorează, o altă parte se datorează jocurilor de putere în care sunt angrenaţi şi alţii: actori economici, societate civilă. Adevărul este că în ziua de azi nimeni nu mai poate spune care este definiţia corectă pentru politician. Cea din Dex: " Persoană care face din politică un mijloc abil şi demagogic de realizare a intereselor personale" e peiorativă, şi nu cred că la asta se reduce totul în ceea ce-l priveşte pe acela care, ne place sau nu, este o piesă indispensabilă a mecanismului democratic. Şi mai pervers, când te duci la "om politic", Dex te trimite la politician, deci tot un drac. Bizare concepţii despre politică avem noi, românii.

Şi atunci, de ce ne-am mira citind listele candidaţilor partidelor pentru europarlamentare? Cu rare excepţii, sunt făcute după criterii care ne scapă nouă, muritorilor de rând. În fond, pot pune pe ele pe cine vor, dar să nu se plângă apoi de absenteism şi să ne înjure de lipsa spiritului civic.

Cum să nu te apuce greaţa văzând că un om ca Daniel Dăianu(printre puţinii care chiar înţeleg cu adevărat ce se întâmplă în profunzimea fenomenelor economice) nu-şi găseşte loc pe lista liberalilor. Cum aceeaşi greaţă, cu averse de vomă însă, te cuprinde când vezi cine sunt primii pe lista pedeliştilor: Stolojan, Macovei, Cristian Preda, limbistul TRU(altminteri eurosceptic de felul lui!) şi un şmecheraş din Republica Infracţională Oltenia, Jean Marinescu, omul lui Berceanu. Popa Tokes a revenit la sânul organizaţiei-mumă, care, punându-l cap de listă, ne anunţă că ne aşteaptă vremuri grele şi scandaluri autonomisto-secuieşti.

Măcar pesediştii o ţin pe-a lor, cu oameni care au fost şi până acum la Bruxelles, unii mai buni, alţii mai şterşi, dar măcar consecvenţi cu ideologia, ca să zic aşa.

Până acum listele n-au produs decât două scandaluri, unul mai piano, cel legat de absenţa de pe liste a lui Cioroianu, şi altul mai vocal, al Laviniei Şandru. Vor mai fi scandaluri? Poate da, poate nu. Nu contează, pentru că şi astea două de până acum sunt suficiente pentru a mai adăuga o nuanţă de negru la imaginea şi aşa neagră a politicianului(peiorativ) român.

Nu poţi să vii să spui că democraţia este o meritocraţie, şi apoi tu, ca politician, să demonstrezi că ea este orice: cleptocraţie, cumetrocraţie(că la noi e pe bază de cumetrie!), numai meritocraţie nu. Nu te mai ia nimeni în serios.

Criza asta economică îşi are originea în criza politicului, care a abdicat de la misiunea sa, aceea de a servi interesul public. Un motiv să cred că nimic nu se va schimba în economie până când ceva fundamental nu se va schimba în politică. Pentru asta este nevoie de o nouă utopie fondatoare şi de noi lideri cu viziune şi mai ales cu puternice principii etice şi morale. Un nou Luther, de data asta în politică, nu ne-ar strica. Dar deloc nu ne-ar strica!