Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Civilizaţia violenţei şi a autismului

Să recapitulăm: 16 moţi într-un atac cu arme de foc într-o şcoală din Germania, autorul fiind un elev al şcolii, puţin 10 morţi în Alabama, SUA, tot după un schimb de focuri, în Spania DOAR doi răniţi tot cu arme de foc, iar la Kiev şapte răniţi în explozia unei grenade. Iar ziua nu s-a terminat!

Este bilanţul banalizării violenţei şi al individualismului dus la extrem. Este faţa odioasă a "civilizaţiei" occidentale, care a ajuns una a violenţei ca mod de viaţă, în care orice formă de solidaritate este suspectată de comunism, orice constrângere, orice regulă, un atentat la "libertate". Şi ceea ce vedem este doar începutul. Pentru că în aceste vremuri în care tot mai mulţi oameni se simt marginalizaţi, folosiţi şi aruncaţi la gunoi atunci când nu mai au capacitatea de a aduce beneficii patronilor, violenţa va fi singurul mod de exprimare a frustrărilor.

Ne lipseşte conştiinţa responsabilităţii faţă de noi şi de ceilalţi. Nu mai ştim să trăim împreună. Nu mai dialogăm, nu mai ştim să-i ascultăm pe ceilalţi. Încercăm doar să supravieţuim, şi atunci când nu se mai poate, cei mai slabi, sau cei mai radicali sunt decişi să ia cu ei, pe lumea cealaltă, cât mai mulţi dintre semenii lor. Pe care îi consideră vinovaţi, pe drept sau pe nedrept, e o altă discuţie, că atunci când le-a cel mai rău, au trăit răul singuri.

În loc să ne încăierăm pe numărul de ore de religie şi de sport rămân în programă, ar trebui să se întrebăm cum să facem din şcoală un loc în care se învaţă în primul rând să fii cetăţean, şi om. Solidaritatea se învaţă şi se organizează, ea nu apare spontan. Nu este un dat al naturii umane. Ea trebuie să aibă o motivaţie, o raţiune. Nu există solidaritate, în sine. E vremea să medităm la aceste lucruri, dacă vrem să nu numărăm şi noi cadavre prin şcoli.