Pauza de democrație s-a terminat.

Nu știu de ce am sentimentul că suntem din nou subiecții unui experiment totalitar. Pauza de democrație s-a terminat. Spuneam, nu de mult, cam prin 2008, după declanșarea crizei economice, că viitorul este al acelui model politic, economic și social se dovedește cel mai rezistent la criză. S-a dovedit că modelul așa-zisei ”democrații dirijate”, adică un model autoritar, asortat cu ceva domenii de relativă libertate, politică și de exprimare, a fost ”câștigătorul”. Mai ales că, spre pildă, China, prin excelență prototipul acestui tip de democrație, nu doar că a crescut în perioada de criză, ci a și generat prosperitate pentru zeci și zeci de milioane de chinezi, în timp ce modelul liberal occidental a băgat în sărăcie și precaritate zeci de milioane de oameni. 

Cred sincer că Occidentul este cuprins de panică în fața încercărilor cărora trebuie să le facă față. Nu are niciun proiect, nu are idei despre cum să iasă din fundătură, ci doar improvizează. Încearcă să strângă șurubul, folosindu-se de un instrument tembel, ”corectitudinea politică”, un substitut pentru cenzura pe față, și în numele căreia se limitează libertatea de exprimare. Suveranitatea poporului este limitată de ”statul profund”, care, sub diverse pretexte, gen ”combaterea corupției”, are drept de veto asupra alegerilor cetățenilor, și face din votul popular o parodie. Libertățile economice sunt oricum limitate de monopoluri și de oligopoluri. Libertatea de mișcare este limitată sub pretextul combaterii ”emigrației ilegale”. Statele au ajuns un soi de stăpâni de sclavi, pe care îi vând ieftin stăpânilor economiei. 

Occidentul nu se va putea opune noului model cu astfel de măsuri. Nu imitându-l pe cel autoritar se rezolvă criza de sistem, ci prin construirea alternativei la el, prin întărirea democrației. Doar că liderilor lumii occidentale a început să le placă postura de autocrați. Și găsesc în marile corporații, inclusiv, sau în mod special, în giganți media, gen Google și FB. Care, de la ”revoluțiile FB”, au ajuns promotoarele contrarevoluției, într-un soi de reacționarism progresist.   

Strânsul șurubului nu e semn de inteligență, ci de slăbiciune. Dar la ce lideri are acum ”lumea democrată”, să zicem mersi, că se poate și mai rău... 

Despre poponari: bucăți alese de cenzura FB.

Secția de cadre a FB lucrează! Face dosare! Au scormonit prin ce-am postat ani la rând, nu puțini. Și au găsit astea de mai jos. Cică-i urăsc pe poponari. Nu-i urăsc, păcatele mele! Urăsc cenzura! Urăsc ipocrizia! Urăsc ura lor! E bine așa? Sictir! 

# 1. A apărut o nouă biografie a lui Keynes. Cu accent pe viața privată. Acum să vedem ce urmează. ”Keynes’s early gay love-life is laid out in full detail. Where Lord Skidelsky was tight-lipped, Mr Davenport-Hines is garrulous. It helps that the economist recorded his sexual statistics. In the nine months to February 1909 he records that he had 61 encounters, with 65 more the following year. Like a philatelist, Keynes kept a list of conquests: “…the actor of Whitechapel, 16-year-old under Etna, lift boy of Vauxhall, Jewboy, Grand Duke Cyril of the Paris Baths”. The revolutionary economic thinker becomes “Maynard, the iron copulating machine”, according to an ex-lover. There is poignancy here too. In the years after Oscar Wilde’s trial for gross indecency, many of Keynes’s lovers committed suicide or married women. Keynes himself married Lydia Lopokova, a Russian ballerina, with whom he had a sexual relationship. His letters to her reveal a deep love that grew with age.” Or fi bune politicile economice gândite de un poponar, sau nu? Să te ții lupte ”ideologice”, purtate cu muniție sexuală! :D Oțelita mașină de futut Keynes! Ce poate fi mai minunat?!

# 2. Bun, n-o să mai fie primar la Craiova Olguța Vasilescu. O să fie un poponar de-al lui băsescu. Ei, și? Craiovenii vor trăi mai bine? Dispare sărăcia? Va fi mai puțină corupție? Vor fi mai multe locuri de muncă? Maimuța care are briciul n-are minte. Are doar brici...

# 3. Moscova a promovat internaționalismul proletar, Washingtonul promovează internaționalismul poponar. Se schimbă lumea, nu? Altă viață, alt parfum!

# 4. Bă, cică definirea căsătoriei drept uniune dintre bărbat și femeie ne rupe de Occident. Așa o fi, doar că Occidentul(orice ar însemna el!) s-a construit pe uniunea dintre bărbat și femeie. În toate sensurile. Chiar și atunci când onorabilii conducători erau poponari cu normă întreagă, se simțeau OBLIGAȚI să păstreze aparențele. Nu doar pentru că altminteri îi beleau supușii, ci mai ales pentru că era o valoare pe care nici ei n-o puteau încălca. Așa că mai ușor cu concluziile pe scări, toarășa gradu Dogioiu...

# 5. După internaționalismul proletar trebuia să vină și internaționalismul poponar.

# 6. Recunosc, l-am înjurat degeaba pe băsescu, când cu afirmația ”20% dintre români sunt poponari!” Chiar așa e! De vreme ce, după Partidul Mișcarea Poponară, avem și un Partid Poponar, care tocmai ce fuzionă cu PNL. :D

# 7. Tot felul de nebuni în țara asta, care nu înțeleg nimic, dar delirează voios pe orice fel de subiect. N-am înțeles de ce deflația ar fi un alt nume dat libertății. Marea Criză din 1929-1933 a plecat pe un fond deflaționist, și de deflație a fost însoțită. Hiperinflația din Germania trebuie cercetată în alt context, cel al tentativei germanilor de a demonstra învingătorilor ce oropsiți sunt de ”pedeapsa” aplicată lor după WW I. Deflația este periculoasă, și asta nu pentru că o spun niște economiști. Realitatea episoadelor deflaționiste anterioare ne-o spune. Că BCE va reuși, sau nu, să rezolve ceva aplicând schema QE, e de văzut. Dar e mai rău să nu faci nimic, și astfel să accepți o explozie socială care, la final, duce la o limitare a libertății, dacă nu la anularea ei. Acum delirul despre care pomeneam, legat de decizia BCE de a cumpăra bonuri guvernamentale: ”Tre sa suga ceva miliarde poponari si ceva daruri la cacaturile de biserici si sa spele ceva bani bulangiiiiapoi oricum dna e in concediu,procurori is cercetati...cine cacat mai are treaba...gunoaiele cu relati?” Sigur ăsta nu e printre ”știrbii” care votează prost. Nu, e un tânăr frumos și liber, o podoabă a școlii românești, care scoate genii! Iar DNA e salvarea universală. Draghi, ai grijă! Kovesi e cu pizda, pardon, ochii pe tine! Ai belit-o! PS: boul care comentează zice că e la Oxford. Universitatea Oxford. Doamne păzește!

# 8. Suntem prea tâmpiți să-i înțelegem pe poponari! Și ne manipulează Biserica! Și nenorociții de pesediști!

# 9. M-am plictisit de când scriu că votanții actuali ai ”extremei dreapta” sunt, de fapt, orfanii stângii, abandonați pentru poponari și alte alea de niște unii care cred că asta e politica de stânga.Uite că și la nemți se dovedește asta, vezi electoratul AfD.

# 10. Poate azi, la Cotroceni, ăia de la poponari sau de la Yacht Club Timișoara nu i-au spus asta lui Iohannis. Deși e simplu: are de ales între democrație și totalitarism. Adică între lupta cu corupția și Kovesi. Mă tem că ales Kovesi. Adică teroarea, sub pretextul luptei anti-corupție. Vai de curul nostru!

# 11. Stalin: ”Proletari din toate țările, uniți-vă!” Obama: ”Poponari din toate țările, uniți-vă!”

# 12. Iar m-am enervat! Există vreun singur pulifrici, începând cu Marele Ficus și terminând cu ultimul gunoi din DNA sau SRI, capabil să demonstreze, cu cifre, statistici, alea, alea, că lupta împotriva corupției este un succes, iar ca urmare bunăstarea românilor crește, iar sărăcia scade? Evident, nu! Din 2005, de când a început isteria anti-corupție, sărăcia crescut! Polarizarea socială a crescut dramatic! Au plecat din țară cel puțin 2,5 milioane de români, căutând o viață mai bună! Tot din 2005 costurile acestei farse sinistre, numită ”anticorupție” au crescut exponențial. Uitați-vă la efectivele SRI și DNA! Uitați-vă la bugetele lor! La costurile ascultării/urmăririi a cel puțin un milion de oameni! La costurile afacerilor distruse de imbecilii de la DNA! La ravagiile făcute de firmele acoperite ale SRI în bugetele publice! La nenorocitele alea de ”organe de presă”, propagandiști ai ”Cântării anti-corupției”, cu jurnaliști plătiți la pungă din bani obținuți din acte de corupție! Să mai vorbesc de ura și de tensiunile din societate? O democrație distrusă, un sistem politic pe butuci, o societate civilă transformată în firmă de lobby, o țară ajunsă într-o poziție subalternă, cu suveranitatea limitată, și, practic, neguvernabilă, cu guverne și miniștri schimbați aproape la fel de des precum ciorapii, cu procurori și securiști deasupra Constituției și legilor, care se bucură de imunitate și de impunitate! Ei bine, președintele României vine și ne spune azi că totul merge cum a fost planificat, iar România este tot mai stimată și admirată pentru ceea ce face împotriva corupției! Și că va fi bunăstarea pe noi grămadă! Doamne, de ce ne urăști? Ce dracu am făcut? Ne-am înhăitat cu ticăloșii ăia de romani, care-i persecutau pe creștini, idiotul ăla de Deceneu a stârpit viile, sau ce-am făcut? O fi pentru că n-o iubim pe Lulutza ca pe Maica Domnului? Îi persecutăm pe poponari? Dă un semn! Spune ceva! Că nu mai înțelegem nimic!

# 13. Eu zic că dacă Ponta tot se apucă de dat OUG uri, de ce să mai piardă vremea cu Codurile astea noi, care cine știe ce surprize mai ascund? Să-l repună în funcție pe ăla din 50! Scăpăm de dușmanii poporului, de toate partidele astea care-l încurcă pe băsescu, ce zice procurorul e sfânt pentru judecător, confiscarea averilor merge ca unsă, scăpăm de poponari și de alte lighioane asemenea lor, ce mai, raiul DNA! Și nu cred că ar avea de reproșat ceva nici ăia de la Bruxelles. Când ai supt la țâța maoismului, ar fi greu să nu aplauzi așa ceva!

# 14. Nu am să înțeleg nici în ruptul capului de ce ai întârzia aplicarea unor legi cu impact pozitiv asupra economiei, cum este și aceea a tichetelor de vacanță, dar mai ales cea a salarizării. Dincolo de orice, în căcatul nostru de economie sunt actori economici care au, strict personal, convingeri politice diferite, ca și angajații lor, de altminteri. De ce le-ar face pocinogul celor care votează pentru liberali, poponari, pardon, pâmpi, useriști, reprezentanții lor în Parlament? Ce semnal le transmit aceștia, acționând astfel? ”Bă, ne doare în cur de voi! Sunteți buni doar când ne votați! Acum noi avem alte lucruri de făcut! Strategii savante! Nu sunt de nasul vostru! Marș de aici!” Iohannis ce speră că realizează, trăgând de timp la promulgarea legilor? Îl va aplauda cineva pentru felul în care bagă bețe în roate guvernării? Pentru asta a fost votat? ”Bă! Să se aleagă praful de țară, dacă trebuie, dar niciun pas înapoi în fața Ciumei Roșii!” Așa? Ce fel de politică este asta? Și canibalii sunt mai sofisticați în gândire! Nu mă pot opri să întreb încă o dată: ”Dacă guvernarea, oricare ar fi ea, eșuează, sunt pregătiți ceilalți, care se bucură de eșecul ei, și au lucrat pentru el, să-l și gestioneze, odată ajunși la guvernare? Că nu te poți opri doar la a da cu mucii în fasolea celorlalți. Trebuie să gătești alta. Pentru că asta așteaptă cetățenii de la tine, guvernant: să guvernezi după agenda lui. Agenda ta, care nu-i satisface lui nevoile, nu-l interesează. Cum nu-l interesează nici lupta cretină pentru putere. Nu, el are niște nevoi, care trebuie satisfăcute. Sunt parte a contractului social. Este rezultatul ideii tembele, și periculoase, pentru că de-a dreptul totalitară, că nu majoritatea trebuie să conducă. Majoritățile sunt periculoase, pentru că, nu-i așa, dictatoriale. Guvernarea trebuie exercitată de o minoritate luminată, tehnocrată, fără mamă, fără tată. Așa, ca Cioloș și nimicul din spatele lui. Și, firesc, elitele acestui popor susțin viziunea, și aplaudă demența asta. De aici ni se trage, până la urmă...

# 15. Știu, poponarii sunt bogăția nației, sunt specie protejată, deci trebuie să fim solidari cu ei, ori de câte ori vreun politician îi atacă. Bine, cu vorbe, dar îi atacă. Dar ei nu au datoria de solidaritate față de ceilalți? Unde erau ăia de la ”Accept” când politicieni, dar mai ales multe milioane de cetățeni, erau înjurați de niște unii pentru alegerea făcută la urne, erau etichetați drept ”ciumă roșie”, ”știrbi”, și se cerea ”Să vină DNA să vă ia!”, erau prezentați în ipostaze care le aducea atingere demnității? A, ăia nu merită un gest de solidaritate, nu? Bă! Mi-e scârbă de voi! Nu pentru că sunteți poponari. Mi-e scârbă de voi fiindcă sunteți ticăloși și ipocriți! Sictir!

# 16. Înțeleg că Iulian Capsali, candidat independent la alegerile europene, este nu doar atacat, poate firesc într-o campanie electorală, ci și insultat de tot felul de moluște, precum Sorin Ioniță, de la SAR, madam Pippi și Stanomir. Să ne înțelegem bine! UE este orice, numai o mașină de uniformizat, nu. Ultima dată când am verificat, era încă o democrație. Și mi se pare ticălos să o transformi într-o tiranie, cum vor imbecilii citați, în numele valorilor europene. Pentru că și Mircea Diaconu este atacat, tot în numele ”Europei”. Până una-alta diversitatea punctelor de vedere și a credințelor este garantată. Poți fi sau nu de acord cu Capsali. Personal, îl aprob în unele dintre susținerile sale, în cele mai multe, nu. Sunt un om de stânga. Cu toate astea îi urez succes! În numele democrației, și al libertății, care pentru unii sunt doar pretexte. Și alibiuri pentru câștiguri grase, că, de, ei sunt apostolii și implementatorii democrației printre băștinași. A se scuti! Și nici celor de la Bruxelles nu le strică să li se amintească faptul că zelul lor uniformizator este contraproductiv și periculos. Nu ne vedem noi de treburile noastre? Europa este suficient de puternică și de matură încât să poată suporta diversitatea opiniilor și credințelor, cum spuneam, și mă repet. Toleranța, dialogul, dezbaterea argumentată, da. Etichetarea, demonizarea, mânjirea cu rahat, nu. Dacă tot pomenim de valori europene, nu le și practicăm? Sau ipocrizia a devenit a doua natură a unora? Nu, n-am să-l votez pe Capsali, cum n-am să-l votez, dacă i se permite să candideze, pe Mircea Diaconu. Dar m-aș simți bine să fie la Bruxelles, în locul unor Poponari cu două fețe.

# 17. Am și eu o simplă curiozitate: câți angajați au laolaltă DSV urile și Protecția Consumatorilor, și câți SRI? Punem pariu pe un raport de 4/1 în favoarea SRI? Și atunci, de unde atâta indignare din partea băsescului? A dat afară atâția oameni din cele două instituții, sub pretextul că ăia suge sângele poporului muncitor? Foarte bine! Să facă SRI și controlul cărnii, și protecția consumatorului. Iar dacă SRI știa de faptul că loturi cu carne alterată pleacă spre spitale, de ce nu a intervenit? Deși băsescu iarăși minte: e vorba doar de carne de la evazioniști. Bună de consum, dar fără taxe plătite la stat. Altă poveste. Dar de ce să nu facă el scandal, pentru partidul lui de poponari?

PS: cât aș scris cele de mai sus, au mai găsit ceva. 

# 18.Dacă vrea să le-o tragă ălora de la guvernare, obligându-i să treacă ”steagul secuiesc” în programul de guvernare(un cretinism, nu e nevoie de așa ceva, iar ce face acum PNL apăsând pe pedala ”naționalismului” este josnic!) poate ne dă băsescu un exemplu de consecvență, și-i retrage dracului tinicheaua aia lui Tokes! Dar ce, e prost? Voturi pentru toanta lui și poponari tot prin secuime se gândește să găsească. O adunătură de imbecili, pentru care țara asta nu înseamnă nimic. 

Globaliștii contra-atacă!

Javier Solana estre mare sculă pe basculă, un fel de Trahanache globalist. A ocupat funcții importante în guvernul spaniol, în Comisia Europeană și a fost Secretar General al NATO. Articolul din Project Syndicate, publicat azi, trebuie citit din perspectiva crizei interne spaniole, declanșată de Referendumul pentru independența Cataloniei. Dar el are o miză mult mai mare: demonizarea dorinței națiunilor de a recupera o parte a suveranității pierdute, prin delegarea ei către organisme supranaționale, care nu dau socoteală nimănui pentru felul în care o folosesc-nu de puține ori împotriva acestor națiuni și a intereselor lor-dar și erodată de un proces de globalizare scăpat de sub control. 

Mesajul transmis printre rânduri de Javier Solana este: ”Să-i facem să plătească cât de scump se poate pe cei care îndrăznesc să se gândească la recuperarea suveranității pierdute!”  Utopia unei ”democrații globale”, ca viitor luminos al umanității, este una la fel de periculoasă, dacă nu mai periculoasă, ca internaționalismul proletar. Democrația nu poate fi concepută în afara cadrului național. Niciuna dintre organizațiile cu vocație universală, sau de genul NATO și UE, nu este cu adevărat democratică. Doar se mimează democrația, câtă vreme cetățenii nu au NICIUN control asupra deciziilor lor, ci doar suferă consecințele acelor decizii, care nu au legătură cu nevoile și așteptările lor. 

Mai este ceva, cu referire la UE: niciun cuvânt despre principalul motiv al eșecului ei, adică despre adâncirea decalajelor de dezvoltare dintre națiuni, dar și în interiorul națiunilor. Catalonia și dorința sa de ”independență” este rezultatul direct al acestui eșec. Când statele din Estul continentului și din Sudul lui se adâncesc în sărăcie, când zeci de milioane de cetățeni din aceste state au fugit de sărăcie în Occident, când politicile de dezvoltare regională sunt niște glume sinistre, care nu generează nicio dezvoltare, ci doar profituri pentru multinaționalele din Vestul Europei, la ce reacție se așteaptă Solana? Procesele centrifuge se vor accelera. Componenta economică, și ecourile ei în social, vor fi determinante. 

Nu scriu despre astea de ieri, de azi. Aș vrea să reamintesc câteva dintre articole. Acesta este din 2008: ”Suveranitatea la ora economiei de piață.”  Acesta, din 2015, din timpul crizei Referendumului, din Grecia. Și să nu-l uit nici pe acesta.  

O nouă blocare.

Din păcate, am fost din nou blocat. Acum, pentru șapte zile. Motivul? Am folosit cuvântul ”bozgor” într-o postare din vara lui 2012, din perioada pregătirii referendumului pentru destituirea lui traian băsescu. Îmi este clar ce doresc să facă derbedeii care au instaurat o nerușinată cenzură în spațiul public românesc: descurajarea ORICĂREI voci critice. Ne-am întors de unde am plecat: un singur partid, o unică voință! 

O să scriu, când și cât voi mai avea chef, aici, pe blog. Nu știu dacă merită efortul să-mi fac alt cont. Sigur îl vor bloca și pe ăla, au pățit-o și alții. Să mă mut pe altă platformă? Poate, dar ar fi culmea, am mai spus, ca salvarea să vină de la ruși! Oricum, am o săptămână de reflecție. 

Agresivitatea acestor idioți vine din disperare. Situație le scapă de sub control. Crizele identitare sunt tot mai puternice și mai periculoase, peste tot în Europa. Statele Unite și puterea lor sunt contestate la fel de vehement. Modelul occidental de societate se clatină. Nu spun că alternativele ar fi mai bune, pentru că, până acum, nimeni n-a propus cu adevărat o alternativă. Dar în subteran ele, alternativele, s-au structurat, și așteaptă destructurarea și mai accentuată a modelului occidental-dând, altruist și total dezinteresat, o mână de ajutor pentru a se alege praful de model cât mai repede!-pentru a se prezenta drept soluția salvatoare.

Viața în comunism, sau măcar cunoașterea istoriei lui, ar fi trebuit să le spună cretinilor care se erijează în cenzori că nu orice voce critică este un dușman, care vrea răul sistemului. Poate că vrea binele lui, critica fiind un semn că se impun schimbări. Doar că noii cenzori sunt la fel de inepți, de inculți și de înguști la minte ca și aceia din comunism. De unde și rezultatele identice: o și mai mare frustrare, și o îndepărtare a indivizilor de model. Asta e, după o săptămână vine și pedeapsa de o lună de blocare. Că la mai mult nu-i duce mintea! 

Prezumția de vinovăție.

Yupiiii! Am aflat adevăratul motiv pentru care am fost blocat pe FB: am încălcat Legea! Așa zice un nene, ce comentează la postarea unui prieten, postare care anunță dandanaua. Firesc, publicul telespectator întreabă: ”Care lege, bre? Că la Rromanika nu există delictul de opinie! Care lege?” Răspunsul vine năucitor: ”Nu legea, ci Legea!”

Adică există o Lege, deasupra tuturor legilor pământești(și dacă nici România n-o fi campioană la legi pe cap de ales bugetivor, nu știu cine mai este!), care poate fi invocată oricând, când împotriva ta nu poate fi aplicată o altă lege, Lege pe care sigur ai încălcat-o, și deci trebuie să te duci în Justiție, să-ți dovedești, firesc pentru țara asta de idioți, nevinovăția! Treaba e logică: atâta vreme cât libertatea și democrația sunt lux pentru români, prezumția de vinovăție are valoare constituțională, fiecare dintre noi este un infractor din momentul primului orăcăit, iar palma pe care ți-o trage ginecologul la naștere, prima pedeapsă. Doar moartea te mai salvează de prezumția de vinovăție, deși se poate spune că ai încălcat tu Legea, de vreme ce ai dat colțul. 

Gândirea asta legitimează abuzurile sistemului blestemat, care a pus stăpânire pe România. Culmea, cei care gândesc așa sunt ferm convinși că ei respectă Legea, și trăiesc după prevederile ei. Un soi de religie, dacă vreți. Biserica Sfântului Binom, și preoteasa ei, Lulutza. Cu procurorii pe post de confesori, și cu serviciile pe post de Inchiziție. #MinunataLumeNouă.

PS: ăia de la iRealitatea îi dau tare cu #Metoo. Să înțeleg că și-au plătit dările către stat, și sunt mândri că au făcut-o și ei? 

UPDATE: nenea ăla cu Legea uită un lucru esențial: ”Termeni și condiții” într-un ”contract”-iar între mine și FB nu există, explicit, niciun contract!- nu reprezintă Legea. Orice contencios poate fi adus în fața unui tribunal. La FB este imposibil, când primești o ”sancțiune”. Pedeapsa este fără drept de apel. Ceea ce, nu-i așa, este un adevărat progres, nu? 

Limitele comunicării.

Nu sunt expert în comunicare. Dar, la dracu! Am ceva experiență, vreo șase decenii de interacțiune cu ceilalți, în scris sau prin viu grai, ca să folosesc un clișeu drag eternei limbi de lemn, aia care trece dincolo de vremuri și de ideologii. Experiență care m-a învățat cam așa: ca aceia cărora mă adresez să înțeleagă ce vreau de la sufletul lor, trebuie să înțeleg eu înainte ce vreau să le comunic. Altminteri batem câmpii, sau, și mai grav, creăm grave confuzii. 

Da, Guvernul, ca întreg, și miniștrii, luați bucată cu bucată, au grave lacune și eșecuri în comunicare. Pentru că lor nu le este clar ce vor să ne spună. Nu are niciun sens să vorbește despre lucruri vagi, aflate în stadiul de ”ce-ar fi dacă am face așa”? Bun, există această demență, a ”știrilor pe surse”. Am mai scris despre asta: tot felul de dobitoci, plantați politic prin aparatul central al Guvernului și prin ministere dau ”pe surse” tot felul de năzdrăvănii, de cele mai multe ori lucruri care pot fi folosite în lupta politică sau în discreditarea unui ministru sau a altuia. Dar există și greșelile de comunicare ale responsabililor guvernamentali, care vin din ceea ce spuneam mai sus: nu stăpânesc temele despre care ”comunică”. 

De ce nenea ăla de la Finanțe n-a procedat simplu, dând un comunicat de presă, la genul: ”Pulime! Iată structura taxelor și impozitelor plătite de angajat și de angajator până la 31 decembrie 2017, și iată cum va arăta ea de la 1 ianuarie 2018. Schimbările sunt justificate de(urmează o motivare în cuvinte simple, pe înțelesul tuturor). Am făcut această schimbare pentru că vrem să(iarăși o motivare simplă, pe înțelesul tuturor). Am ales numele de ”taxă de solidaritate” pentru că angajatorul are și el niște datorii față de societate și față de angajați, chiar dacă plata taxelor pe muncă revine integral angajatului. Angajatul câștigă asta de pe urma schimbării. Angajatorul câștigă ailaltă de pe urma schimbării. Vă mulțumim de participarea la mitinguri și marșuri de protest! Ne vedem la televizor!” 

Dar când lui nu-i este clar ce decizie se va lua, în final, ce dracu să spună oamenilor? Ce să le spună premierul, în afara unor ieșiri grobiene și a unor glumițe jenante, marca Felix Rache? Și mai e ceva: o comunicare reușită nu înseamnă neapărat un șuvoi de vorbe. Discursul trebuie să fie simplu, bine structurat, și să meargă la esența temei comunicării. Indiferent de context, indiferent cât de ostil este mediul în care comunici, te ții de mesajul pe care dorești să-l transmiți, chiar cu riscul de a obține și mai multă ostilitate. Până la urmă, nu jurnaliștii sunt ținta mesajului, ei sunt doar niște instrumente. Ținta sunt cetățenii. Ei trebuie să te înțeleagă, până la urmă. 

Dar ce știu eu. Sunt doar un bătrân știrb și bășinos...  

Să vină păduchii la guvernare!

Nu mai pot! Gata! M-am săturat! Să iasă în pizda mă-sii păduchii de la DNA și de la SRI în fruntea țării, s-o conducă explicit! Să nu se mai ascundă în spatele unor neterminați netrebnici, precum Tudose, Ponta, Dragnea, Iohannis și compania! Măcar să știm și noi pe cine belim, la următoarea zaveră. Care va veni. Nu are cum să nu vină. Prea s-au strâns multe. Prea și-au bătut joc de noi! 

Terapie de șoc și râsul curcilor.

Una peste alta, PSD navighează cu toate pânzele sus către Partidul Popular European, și spre un neo-liberalism dezlănțuit, fără nicio legătură cu social-democrația, fie și varianta ei bleagă. Nu sunt singurul care a spus că, în fapt, Programul de Guvernare al PSD a fost, practic, gândit ca o terapie de șoc. Cam a treia din istoria post-decembristă, după demența celei din guvernarea CDR, și după ”austeritatea” din guvernarea băsescu-boc. Deschid o paranteză: și în guvernarea CDR băsescu a fost cel mai violent susținător al măsurilor radicale, care au făcut zob economia, și au distrus, practic, aparatul productiv al țării. 

Da, așa cum rațional propune Socol, acum se impune o retragere strategică. Terapia de șoc a eșuat, pentru că a fost prost pregătită, iar Grindeanu era ultimul om capabil s-o înțeleagă, ca să nu mai vorbim de aplicare. Probabil că singurul cu adevărat determinat s-o aplice, indiferent de costuri, ar fi fost Dragnea. Nu i-a ieșit, iar celebra OUG 13/2017 și circul care a urmat au anulat orice șansă de reușită. 

Dragnea a ratat un moment esențial, la sfârșitul acelei crize, pentru replierea strategică, și pentru aplicarea unui plan B, de reformă graduată, păstrând câteva dintre măsurile sociale, singurele care contează, de fapt, pentru români. Unde a greșit Dragnea-implicit, și cei care au inventat măiestrul Program de guvernare-în acest timp? Păi, a transformat programul în dogmă, l-a închis, nu a fost suficient de elastic și de rapid în a-l adapta la realități și la context. Orice program de acest gen trebuie să fie unul deschis, adaptiv, care să urmărească niște criterii clare de optim. 

Cea mai mare greșeală a lui Dragnea a venit dintr-un soi de lașitate de care dă dovadă, nu de ieri, de azi. A ales să dea vina pe alții pentru incapacitatea lui de a schimba direcția. Dumnezeul birocrației administrative să fii, și nu poți schimba ceva într-o țară/economie în doar câteva luni! Nu știi asta, când schimbi zeci de miniștri în doar nouă luni? Când ai atâtea rezistențe în sistem, și atâția care vor cu orice preț să eșuezi, pentru că le pui în pericol interesele? 

Va înțelege acum unde se află? Va accepta soluții precum acelea propuse de Cristian Socol azi? Dacă e cu adevărat lider și om de stat, o va face. Dacă e doar un mic satrap pe provincie, pus acolo de un partid în derută, care nu mai e capabil să producă lideri, și prins la înghesuială de Sistem, atunci o va ține ca gaia mațu. Și se va alege praful de tot...

PS: nu, cu 1600 de lei salariul minim, crescut de la 1450, nu vom combate sărăcia în 2018. De fapt, nu o vom combate în vecii vecilor, amin. Și nici cu vreo câțiva lei în plus, veniți din cine știe ce reduceri de taxe și impozite.  

Măcelul continuă.

Războiul româno-român e bine-mersi, tot mai vioi, și cu mormane de victime. Vorba aia: ”Se ascute lupta de clasă!” Nu e zi lăsată de la Dumnezeu să nu aflăm cum timp de mai bine de zece ani un sistem ilegitim a încălecat România, și-și face voios de cap. Iar cel care l-a făcut posibil stă și rânjește liniștit în Senatul României, plângând ipocrit soarta moștenirii sale, și dând lecții de democrație și de bună guvernare. 

Ce credeți că se va întâmpla după valul ăsta de dezvăluiri despre măruntaiele Sistemului, și despre victimele sale? Se va schimba ceva? Va plăti cineva pentru încălcarea Constituției și a legilor? SRI nu va mai face poliție politică? DNA nu va mai fi asasinul plătit al Sistemului? Judecătorii din Sistem nu vor mai da mandate de ascultare pe ”siguranță națională”, pe motiv că demnitarii vizați de sistem sunt posibili ”teroriști”? CSM nu va mai acoperi abuzurile din Justiție? 

Și la bun acest zbucium? Credeți că adevărurile spune, în sfârșit, de câțiva oameni la Bruxelles vor schimba modul în care este tratată România? Că MCV se va ridica? Ambasadorii unor țări interesate nu vor mai legitima activitățile criminale ale Sistemului, câtă vreme aceste activități servesc interesele respectivelor țări în România? Nu va mai veni ambasadorul american să bată cu pumnul în mesele Guvernului și Parlamentului, pentru a o apăra pe Lulutza, și pentru a ne impune lista de furnizori americani de armament? Nu vor mai fi finanțate brigăzile de asalt ale fascismului civic? Nu vor mai fi finanțate cu bani obținuți din acte de mare corupție televiziunile, jurnalele și siteurile  de propagandă ale Sistemului? 

Nu, nu ne îndreptăm spre o nouă ”revoluție”. Ne îndreptăm spre cimitirul democrației. Unde vom îngropa valori și iluzii. Poate chiar fericiți că am scăpat de povara libertății. Care înseamnă și asumarea unor responsabilități, inclusiv a responsabilității de a o apăra de dușmanii ei. 

Oricine s-ar ridica să lupte pentru respectarea a ceea ce am câștigat după aproape șapte decenii de totalitarism va constata imediat că în spatele lui este doar un mare gol. Toți cei pentru care luptă stau în tribune și sparg bomboane agricole. Lupta pentru dreptate și justiție socială se încheie înainte de a începe, din lipsă de combatanți. În schimb războiul româno-român are tot mereu carne de tun la îndemână. Și e țara plină de indivizi care manipulează și ne asmut pe unii împotriva celorlalți.  Măcelul continuă, sub privirile amuzate ale ticăloșilor care profită de pe urma prostiei și lipsei noastre de solidaritate. 

Cum și-a pierdut mințile America

Cum și-a pierdut mințile America, și noi odată cu ea. Ceea ce- valabil pentru americani, este valabil și pentru noi. Condițiile în care s-a dezvoltat această nebunie sunt aceleași, constrângerile, la fel. De ce am obține alt rezultat? 

” The American experiment, the original embodiment of the great Enlightenment idea of intellectual freedom, whereby every individual is welcome to believe anything she wishes, has metastasized out of control. From the start, our ultra-individualism was attached to epic dreams, sometimes epic fantasies—every American one of God’s chosen people building a custom-made utopia, all of us free to reinvent ourselves by imagination and will. In America nowadays, those more exciting parts of the Enlightenment idea have swamped the sober, rational, empirical parts. Little by little for centuries, then more and more and faster and faster during the past half century, we Americans have given ourselves over to all kinds of magical thinking, anything-goes relativism, and belief in fanciful explanation—small and large fantasies that console or thrill or terrify us. And most of us haven’t realized how far-reaching our strange new normal has become.”

Da, nu suntem noi ”Grădina Maicii Domnului”? Nu suntem noi minunea, și buricul lumii? Nu suntem noi excepționali? ”Ca la noi la nimeni!”, da? Mă tem că soluții de a ieși din ”spitalul de nebuni” din mintea noastră nu prea avem...

Trăiască poponarii!

Am aflat de ce am fost suspendat pe FB! Caută prin arhivă după cuvinte, în cazul meu poponar. Șterg toate postările în care găsesc respectivul cuvânt. Și-ți suspendă contul. Păi, după asta orice cuvânt poate fi socotit un motiv pentru a scăpa de cei pe care un grup de scelerați îi consideră indezirabili. Libertatea de exprimare este doar vorbă în vânt. Aștept momentul în care vor face o aplicație pentru analiza expresiei mâțelor postate, să te cenzureze în caz că blănoasa exprimă agresivitate, ură sau dispreț față de onor publicul feibucist.

Dacă homosexualii cred că așa rezolvă problemele, ei bine, nu fac decât să-și bată cuie în talpă. Treaba lor, curul lor...  

Un prag istoric

Asta ar fi trebuit să fie știrea zilei: încrederea românilor în UE scade dramatic. Doar 48% dintre ei mai cred că apartenența României la UE este un lucru bun. Mai mult, în șase luni aceasta a scăzut de la 54%, la 48%. Întrebarea este de ce? Mai ales că am ajuns sub media UE, care este de 57%. 

Rapidă dezvrăjirea. Și dramatică. Motive sunt multe. Dar principalul ar fi că felul în care Bruxellesul s-a implicat în politica internă a României, mai ales în Justiție, a generat insatisfacție, și chiar resentimente. La asta se adaugă faptul că proiectele finanțate din fonduri europene nu generează dezvoltare, nu creează locuri de muncă și nici salarii decente, ca să nu mai vorbim de coșmarul accesării lor. Adăugați faptul că România nu are nimic de spus în structurarea politicilor europene, și aveți suficiente motive de reflecție. 

Sus cenzura!

Ne place totalitarismul! E în ADN ul nostru! Ne visăm mici satrapi! Care cum are un pic de putere, cum o folosește împotriva celorlalți! 

Mă doare fix în cot că mi-au blocat contul de FB câteva zile. Nu asta este problema. Problema este că niște demenți s-au constituit într-un comitet de cenzură, motivată ideologic, taie și spânzură, în numele unor valori, pe care le urăsc și de care nu le pasă. 

Istoria are ironiile ei. Ar fi culmea ca alternativa la mizeria de pe FB, născută în patria ”libertății”, să fie o aplicație rusească, găzduită de patria ”dictatorului” Putin. Apocalipsa, maică!  

BOR și scandalurile sexuale: adevărata miză.

Dacă-și închipuie cineva că BOR a scăpat cu demisia prelatului de la Huși, și cu întoarcerea lui Pohomaci la cele lumești, nu știe pe ce lume trăiește. Astea două cazuri sunt începutul calvarului pentru BOR.

Nu știu cu religia, nu mă bag. Trăiesc în România, însă, spre marele meu ghinion. Bine, puteam fi în Somalia. Sau în Siria. Ăla ghinion! Dar, păstrând proporțiile, ghinion! Și, ca trăitor pe aici, mai știu ce și cum cu homosexuali în sutană, care apar așa din senin, precum denunțătorii de bine la ușa Kodruței, când trebuie ras vreunul, cu mustață, cu tot.

Acum problema BOR este Alianța pentru Familie. Mai precis, Referendumul. Campania împotriva Bisericii Ortodoxe are un obiectiv clar: eșecul Referendumului. Cu orice preț! Și dacă mai pot slăbi încrederea românilor în Biserică, e bașca!

Campania împotriva ei este profesionist condusă. Are scopuri clare, cum spuneam, și mijloace pe măsură. Iar informațiile despre popi și scârbavnicele lor obiceiuri, sexual-financiare, provin, evident, de la SRI, la fel și logistica media. Să nu ne ascundem după deget: și BOR, ca ABSOLUT toate instituțiile, de stat sau civile-inclusiv ”societatea civilă”-sunt infectate cu ”acoperiții” acestei instituții ticăloase, scoasă de sub orice fel de control! Dezvăluirile vor veni în cascadă. Ce-or avea hienele alea prin sertare, numai Dumnezeu știe. Dar se pare că și El e acum ofițer de informații! Cei 27 de înalți prelați despre care scrie ”presa” SRI chiar sunt câți zic ei. Li s-a dat un avertisment. Dar sigur nu se vor opri la avertismente.

Nici măcar miza introducerii prevederii despre ”familia tradițională” nu mai există. S-a mărit enorm. Este vorba despre înăbușirea unei reacții identitare naționaliste, reacție care poate fi structurată și amplificată de dezbaterile legate de Referendum. Unora le ajunge ce se întâmplă în Ungaria și Polonia. România lipsea din acest ghiveci, să fie masa bogată! Deci gata cu distracția!

Reacția identitară e inevitabilă. Și nu compromiterea BOR o va opri! Ea, criza, va fi, pur și simplu! Cu sau fără partide sau forțe civice, care s-o canalizeze. Precedenta reacție identitară, cea din anii 60, a fost recuperată și canalizată împotriva URSS de PCR. Care și-a rezolvat astfel niște probleme de legitimitate, printre altele, și și-a cumpărat vreo două decenii de liniște și de stabilitate socială, bazată pe dezvoltare economică. Acum situația este mai proastă ca în anii 60, în absența coagulantului. Nu văd niciun partid care să poată face asta, și nici BOR nu e în stare de așa ceva. Culmea ar fi ca tot securiștii pe stil nou, care o combat acum, s-o recupereze, în folosul lor! Chiar ar fi de tot râsul!

Rămâne o singură întrebare: cine a dat ordin SRI să se amestece în ghiveciul Referendumului, și de ce. Întrebare care poate suna și așa: totuși, pentru cine lucrează SRI? Cui îi este loială instituția? Dar astea sunt întrebări care nu vor avea răspuns niciodată.

Balul sângeros al ”terorismului”.

În atentatul terorist de azi, din Spania, cade și teoria ”lupului singuratic”. La Barcelona au fost trei atacatori: unul a fost împușcat, ceilalți doi, reținuți. Așadar, e vorba de o acțiune planificată. Ăia nu s-au întâlnit pe stradă, și și-au zis: ”Hai să punem de-un atentat! Acum!” Deci, prin serviciile de informații spaniole, cineva a greșit. Sau pur și simplu a dormit, n-a văzut semnele. Am mai spus, o mai spun: prea multă încredere în tehnologie strică. Sistemele de IA, care fac profiluri și evaluează gradul de risc al ”candidaților la martiriu” pur și simplu nu funcționează. Pentru că grupusculele astea nu sunt omogene, nu au aceleași motivații, componența lor variază rapid, au un grad ridicat de autonomie în alegerea țintelor și a momentului acțiunii.

Grav este că nimeni nu revendică nimic, după astfel de atacuri lașe. Terorismul nu mai este un instrument pentru atingerea unor obiective de natură politică, economică sau socială. A devenit un scop în sine. ”Vă omorâm pentru că vă omorâm!” Poveștile cu Internaționala Teroristă sunt pentru proști. Nu există așa ceva. Totul a pornit ca un nou front în confruntarea dintre Marile Puteri, în timpul Războiului Rece, carne de tun în războaie calde, locale, duse prin interpuși. Și unii, și ceilalți, au construit astfel de organizații ”teroriste”. Pe unele le-au lăsat de izbeliște, după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de folosire. Pe altele le-au dezvoltat, le-au transformat în actori cvasi-statali, vezi ”rebelii moderați din Siria”, care au deschis SUA teritoriul sirian, pentru a-și instala Washingtonul baze militare.

Și lăsații de izbeliște, și dezvoltații, s-au autonomizat, au început să aibă idei proprii. Iar cei lăsați de izbeliște-care nu știu să facă și altceva!-au o mare problemă: finanțarea. De unde și ieșirea din ”ideologie” și intrarea în banditism pur și dur.

Finanțarea cea mai simplu de accesat este cea din Europa, via imigranții stabiliți aici, care-și au problemele lor de integrare, de marginalizare, de lipsă de perspective. Unii dintre frustrații ăștia au putut fi manipulați, și le furnizează atât resurse financiare, cât și mână de lucru. Iar un atentat crește cota respectivelor grupuri teroriste, și ajută la obținerea de fonduri. ”Bă, nu dați banii de pomană! Existăm și acționăm!” Dar nu mai mult decât asta. Nu, nu pregătesc cine știe ce mișcări sociale sau puișori de ”revoluții”. Știu că n-ar cum, și nici nimic de oferit, fie și la nivel de ”vorbe”, adică ideologii de substituție. Atentatele sunt un soi de baluri însângerate, urmate de strângere de fonduri.

Poate sună aiurea ce scriu eu. Dar în lipsa unor cereri limpezi, structurate, nu există o altă explicație pentru tipul ăsta de ”terorism”. Că ISIS revendică atentatele este doar un mod de a vârî și ea capul în poză, de a dovedi că mai există. Pe de altă parte cei care i-au inventat pe iepurași nu renunță așa ușor la ei. Mai sunt utili ”cauzei”, fie și numai pentru a face acceptabile măsuri de restrângere a drepturilor și libertăților cetățenești. Evoluția în Occident este clar spre un soi de ”democrație dirijată”.

”Terorismul” are viitor câtă vreme statele au nevoie de el. Ăsta este crudul adevăr. Fără implicarea statelor, cu resurse și cunoștințe în pregătirea ”insurgenților”, în infiltrarea lor în teritoriul ”inamicului”, fără finanțarea lor, astfel de organizații ar muri rapid. Sunt ținute în viață, și activate atunci când apare o miză cu adevărat importantă. Iar acum miza este slăbirea statelor formale, instituționale, bazate pe mecanisme democratice în funcționarea lor, și înlocuirea cu acel ”stat profund”, sau ”paralel”, stat al unor interese private, în puternic conflict cu ceea ce numim interesul public. În Franța atentatele au destabilizat profund scena politică, au făcut posibilă ascensiunea lui Macron și a partidului lui, născut pe ruinele vechiului sistem politic.

Atentatele au lăsat urme și în sistemul politic german, și în cel belgian, și vor avea impact și în cele britanic și spaniol. Mă tem că se pregătește ceva și în Italia. Ce finalitate ar putea avea? Păi, să zicem, refondarea UE și apariția unui stat federal european, care, nu-i așa, să relanseze democrația și să combată mai bine ”terorismul”. Zic și eu...

Până atunci însă numărăm morții și răniții, și asistăm la ipocrizia cinic-grețoasă a omagiilor aduse victimelor de unii care au pe mâini sângele lor.

Imperii, puteri regionale și restul lumii

Americanii se mirau mai ieri de faptul că militari ucraineni n-au fost loiali Ucrainei, și de asta rușii au ”cucerit” Crimeea, fără ca armata Kievului să tragă un singur foc de armă. Această mirare este dovada profundei neînțelegeri a zonei, a istoriei statului rus, și, în final, a naturii umane. Fac și ei aceeași eroare cu germanii, când au atacat URSS: cred că e suficient să apară ei, ca niște cavaleri ai Binelui, călare pe cai albi(mă rog,pe tancuri vopsite camuflaj de stepă), și populațiile asuprite de tiranul momentului(Stalin, respectiv Putin), se vor revolta, îi vor primi cu flori pe eliberatori și-l vor beli pe tiran. Da, e drept, tiranul a fost belit data trecută. Dar nu era cel din socoteală! Era Hitler!

Crede cineva că se poate trece cu buretele peste sute de ani de istorie comună? Că se poate construi peste noapte o identitate ”ucraineană”, câtă vreme actuala Ucraină este un ghiveci național și teritorial, cu bucăți din Rusia, Polonia, România, Ungaria, Cehia? Doar pentru că li se dă un dușman care trebuie urât, Rusia? De ce ar urî rușii și rusofonii din Ucraina Rusia, de care îi leagă limbă, cultură, economie? De ce i-ar iubi pe ucraineni cei ajunși în Ucraina ca urmare a schimbărilor de frontiere din secolul trecut? Doar pentru că e ordin să-i urască pe ruși? Dar poate că experiența lor în relațiile cu rușii nu este total negativă. Poate n-au motive să-i urască. Raptul teritorial are încuviințarea tuturor puterilor din tabăra învingătoare: SUA, Marea Britanie, Franța, și compania. Raptul a fost reconfirmat la Helsinki, în 1975. Despre ce vorbim?

De ce experiența micilor națiuni ar fi total negativă cu sovieticii/rușii, și total pozitivă cu americanii/occidentalii? Ocupația turcă și germană, ocupația austro-ungară și sovietică în teritoriile care intră acum în compunerea României este absolut pozitivă cu aceia care sunt acum în tabăra euro-atlantică, și absolut negativă cu aceia din afara taberei? Să ne amintim Gulagul, dar și masacrarea evreilor și țiganilor, sub ochii și cu larga contribuție a Germaniei. Să ne amintim despăgubirile de război plătite Moscovei, dar și jaful german, chiar dacă s-ar zice că au plătit câte ceva din ce-au luat. 

Să ne amintim de tratamentul acordat de sovietici prizonierilor români, dar și de masacrele făcute de armata română la Odesa, de bombardamentele sălbatice anglo-americane asupra României.Revin: oricare ar fi ocupantul, viața celor ocupați nu este doar în alb și negru. Și nu este acceptabilă ocupația unora doar pentru că ceilalți posibili ocupanți pot fi mai răi. Ideal ar fi ca România să-și păstreze suveranitatea, să poată decide și lupta pentru interesele ei, ale cetățenilor români, nu să fie sluga intereselor altora, ignorând propriile interese. Nu înjurându-i și demonizându-i pe ruși vom accepta, și uita, abuzurile americanilor și occidentalilor, amestecul lor în deciziile politice locale, jaful practicat de multinaționale, sărăcirea majorității populației. Lucru valabil și pentru ucraineni.

Iar dacă niște unii cred că pot ataca Rusia, bazându-se pe ura rușilor(ură care rămâne de demonstrat!) față de Putin și de conducătorii ruși, și pe sprijinul necondiționat al ucrainenilor, polonezilor, românilor, moldovenilor, balticilor, chiar își merită soarta! Dar de la idioți aroganți te poți aștepta la orice!

Războiul, soluția crizei Occidentului?

Poate sunt eu paranoic, poate e doar un presentiment, dar mă tem că nu scăpăm nescărmănați anul ăsta. Faptele: salonul aeronautic MAKS, care se desfășoară la Moscova, se ține ÎNTOTDEAUNA în august. Ei bine, anul ăsta are loc în iulie, se termină mâine. Rușii n-au prezentat, ca niciodată, mai nimic. Nu se vede prea mare antren. Nici comenzi prea multe nu au primit. Nu în ce privește tehnica de luptă. Mai degrabă n-au vrut ei, semn că se așteaptă la belele, și vor să aibă capacitățile de producție gata să răspundă nevoilor armatei ruse.
Faptele: după cel puțin cinci ani, în august, rușii organizează pe granița de vest o aplicație-monstru, împreună cu Belarusul, care implică 120.000 de oameni, plimbați dintr-o parte în alta a Rusiei, și, atenție, unități de rachete strategice, Topol M și Yars.
Faptele: în Europa sosesc masiv militari și tehnică de luptă americană. Ultima oară a venit o navă de tip Ro-Ro, cu deplasament de vreo 55-60 de mii de tone. Un portavion pus la slăbit, dar mai cu milă. Și-a descărcat fieroteniile prin țările baltice. Militari americani și europeni sunt dislocați în Est, sub pretextul ”antrenamentelor de interoperabilitate”, și acolo rămân! Ați auzit să fi plecat vreun american din România după manevrele din ultima vreme?
Faptele: nave americane la Odesa, probabil și un distrugător Aegis. Drone americane supraveghează intens Donbassul și Luganskul.
Dacă îi trece prin minte cuiva că recucerirea de către Ucraina a zonei de est a țării, cu ajutor american și NATO, va fi floare la ureche, nu știe pe ce lume trăiește! Iar dacă scopul este recucerirea Crimeei, atunci am pus-o cu toții, ruși, americani, români, germani și de toate națiile! Va fi deranj mare-mare! Pentru că, îmi pare rău, dar numai tâmpiții nu văd că acumularea de oameni și armament în Estul Europei amintește de planul Barbarossa. Vom avea Operațiunea Barbarossa 2.0? Cel mai probabil, da! Și operațiunea asta este pregătită de multă vreme, nu e o încropeală, la repezeală. Înseamnă că a avut aprobarea lui Obama. Victoria lui Trump i-a încurcat pe planificatori. Dar nu i-a făcut să renunțe.
Întrebarea este ce va face Trump? Greu de spus. Și dacă aprobă operația, și dacă o respinge, soarta lui este pecetluită. Dacă o aprobă, cel mai probabil amână deznodământul: înlăturarea de la putere. Dacă n-o aprobă, va fi eliminat scurt. La vârsta lui un infarct nu ridică mari suspiciuni, nu? Oricum, campania dementă de demonizare a lui Trump este menită să justifice oricare dintre opțiunile de eliminare din jocul puterii a actualului președinte al SUA, el fiind ”trădătorul”, omul rușilor.
Întrebarea este: ce anume îi împinge pe americani către o astfel de abordare? De ce vor să-și scoată în exterior, acum, cu orice preț, problemele interne, cum a făcut-o și Hitler? Slăbiciuni economice extreme? Posibile explozii sociale, pe fondul polarizării economice extreme? Conștiința faptului că, dacă nu-i elimină rapid, cu orice preț, competitorii strategici: UE, Rusia și China, slăbiciunile interne îi vor împiedica s-o mai facă? Combinații între ele? Nu știu. Nimeni nu știe adevărata stare a Americii. Asta este marea problemă. Bine, rușii sunt slăbiți, au probleme, pe care să și vrea, nu au cum să le scoată în afară. Dar ceva a tras un semnal de alarmă la Washington, după implicarea Moscovei în Siria. Dar ce anume? Ce au făcut/arătat rușii în Siria, de face urgentă distrugerea ei, indiferent de costuri? Slăbiciunile sunt doar aparente? Sau apropierea prea mare de China este adevărat amenințare?
Dacă alianța tacită China-Rusia este funcțională, SUA și aliații lor se așteaptă ca Beijingul să stea cu mâinile în sân, uitându-se la ei, și trasând pe hartă recompensa pentru pasivitate, în caz că Rusia este învinsă și dezmembrată? Să fim serioși! Chinezii îi vor ajuta masiv pe ruși. Socotelile lor nu sunt deloc în fază cu cele americane. O Rusie care ripostează viguros, și îi pune cu botul pe labe pe atacatori este un ajutor pentru China, care scapă de presiunile Washingtonului și devine jupân în zonă. Asta e mai important pentru China decât ceva teritorii rusești, primite pomană de la americani.
Se joacă periculos, și fără viziune. Se joacă la rupere, din prostie. Occidentul este în criză. Și crede că un război e cea mai bună soluție pentru criza pe care o traversează? Atât mai poate? Unde-i sunt intelectualii? Unde-i sunt diplomații? Doar militarii i-au mai rămas, să-i gândească viitorul? Atunci e jale!

Cenzura salvează democrația!

Să-l executăm și pe Dragnea, că el e vinovat de situația grea a României: hoțul hoților, economia prăbușită, tăieri de pensii și de salarii, etc, etc. Nu contează realitatea, important este cum ne vinde propaganda Statului Profund belirea unui lider care îi poate pune în pericol interesele. Rețeta o știm de la Năstase. De la Voiculescu, de la SOV, de la Ponta, de la mulți alții. Mai mari sau mai mărunți. Și un popor de căcat, căruia degeaba i-a dat Dumnezeu minte, dacă n-o folosește, aplaudă și crede că dacă scăpăm de Marele Dușman din Interior, va curge laptele și mierea pe toate ulițele. Deși n-a curs nici după condamnarea lui Năstase, nici după condamnarea lui Voiculescu, nici după cea a lui SOV, nici după lichidarea politică a lui Ponta.

Dragnea e ca și mort, politic vorbind. Cine e următorul dușman al poporului? Nu contează. Deocamdată niciun politician nu mai are curaj să iasă din rând, să încerce să conducă țara asta. Dar nu va fi liniște nici măcar cu partidele reduse la tăcere, conduse de lideri de doi bani, fără proiecte și fără viziune. Pentru că nici în Statul Profund nu e liniște. Iar dacă politicienii mai pot fi liniști, controlați, pe ăștia nu-i poate controla nimeni. De unde vine puterea lor de a demoniza pe oricine? De lacontrolul pe care îl au asupra tehnologiilor informaționale, din infiltrarea masivă a presei, a rețelelor de ”socializare”. Fără ele eliminarea politicienilor indezirabili ar fi fost mult mai dificilă.

România nu se face bine până când nu-și rezolvă problema cu Statul Profund. Din păcate este o problemă imposibil de rezolvat. Și alții au astfel de probleme. Începând cu SUA, vezi demonizarea lui Trump. Franța a luat-o și ea la vale, degringolada partidelor tradiționale e totală, iar Macron, marioneta ”sistemului”, face curățenie și în armată. Italia, cu antecedente în materie, vezi ”anii de plumb”, e deja pe butuci. Germania este și ea pe listă, doar că succesul economic face că astfel de acțiuni să nu fie-încă!-gustate de cetățeni. Dar cele întâmplate la Hamburg, cu ocazia summitului G 20 este un avertisment pentru madam Merkel. Caftelile alea n-au avut nicio legătură cu summitul. Au avut legătură cu ceea ce se întâmplă mai peste tot. În urmă cu un secol subversiunea venea dinspre Internaționala Comunistă.

Acum vine de la Internaționala Progresistă. Care n-are legătură nici cu stânga, nici cu progresul. are legătură cu un proces de distrugere a statelor, ca instituții, pentru a face loc marilor corporații globale, care, pentru a-și maximiza profiturile, au nevoie de distrugerea mecanismelor de reglementare, de cele ale protecției consumatorilor, în sens larg, și reprimarea oricăror încercări de a contesta dominația lor. Scopul este economic. Politicul, democrația, în general, sunt obstacole, și trebuie înlăturate cu orice preț. Iar când domini copios tehnologiile informaționale și media, mai ales rețelele de socializare, orice e posibil. De asta cine poate cenzura internetul și rețelele, se poate salva. China a înțeles, Rusia a înțeles, Turcia și Iranul au înțeles. Salvarea vine de la cenzură. Pare absurd. Nu e...

Grila lui Gușă, sau cum să lingi în cur un Ficus.

Cosmin Gușă este un gunoi securist, o făcătură a serviciilor secrete, plasată de acestea pe unde au avut nevoie: presă, partide politice, universități. Principala lui calitate: amoralitatea totală. Omul nostru nu are mamă, nu are tată, nu are patrie adorată. Are doar interese, și, ca orice ”director de conștiințe” care se respectă, dublu control: dosarul penal, pe care zace cunoscutul cur lulutzian, și ofițerul de dirijare, că Securitatea a învățat bine lecția keghebismului. Apropo: nu interesează pe nimeni faptul că, în supravegherea teritoriului României, Securitatea s-a organizat ca și când ar fi fost un serviciu de informații care acționează în teritorii străine?

Și, în dorința lui de a ieși iarăși în față(mai mult ca sigur la ordin), dar și pentru a prelungi agonia iRealității, Gușă comite un grețos exercițiu de pupat în cur Iohannis, cum, înainte de asta, l-a pupat în cur pe Năstase, apoi pe băsescu, s-a întors în PSD și, plantat pe lângă Geoană, l-a pupat și p-ăsta încur, a cochetat și cu Ponta. Acum investește în Supremul Cur vremelnic, că dacă nu curge, ceva tot pică.

Individul comite un soi editorial în Q Magazine, altă bazaconie cu rădăcini securiste. În care propune o grilă de citire a performanțelor președinților post-decembriști ai României. Grila simplificată sună cam așa:

A. Să militeze pentru integrarea euroatlantică, garant subînţeles al dezideratelor enumerate mai sus.

B. Negocierea unei cote cât mai mari şi profitabile pentru capitalul naţional în ansamblul economiei româneşti, în condiţiile în care „statutul de ţară învinsă", menţionat mai sus, reclamă cedări materiale, precum şi de suveranitate, în avantajul şi beneficiul reprezentanţilor învingătorilor din Războiul Rece.

C. Fructificarea capitalului geopolitic românesc, potenţat putemic dupe 1989 prin proaspătul statut de graniţă la lumea postsovietică. 

Totul pleacă de la afirmația, total falsă, că România a fost țară învinsă în Războiul Rece, și trebuia să plătească prețul pentru că s-a aflat de partea proastă a istoriei. Este o ticăloșie! Războiul rece nu s-a încheiat cu învinși și învingători, este doar o teză menită să justifice felul în care se comportă ACUM unele puteri, în primul rând SUA, în raport cu România. Ordinea post-Război Rece este operă colectivă. În care s-a ținut cont, până la un punct, de interesele tuturor părților. Reamintesc faptul că un proiect precum Europa Unită nu ar fi fost posibil în logica învinși-învingător. Post-comunismul nu poate fi judecat cu  închipuiți ”geo-politicieni”. 

Un episod cu adevărat periculos în perioada post-Război Rece este ceea ce numim ”momentul unipolar al Americii”, care a făcut din SUA parte a problemelor cu care se confruntă comunitatea internațională. Dar asta este o altă discuție, deși ”analiza” lui Gușă pleacă de la ipoteza că SUA sunt hegemonul, totul începe și se termină cu ele, că întreaga lume trebuie să se supună voinței și intereselor ei. 

Mă interesează mai puțin ce crede Gușă despre Emil Constantinescu, traian băsescu și Klaus Iohannis. Pentru că România este în NATO și în UE ca urmare a demersurilor și a politicilor  promovate de Ion Iliescu, Adrian Năstase și ale guvernelor și majorităților parlamentare ale mult-hulitei ”stângi” românești. De aici și ticăloșia lui Gușă, în analiza lui, cu atât mai mult cu cât la momentul jigodia era secretar general al PSD! Nu poate să nege asta! 

Ce spune Gușă despre Ion Iliescu? 

”A. În mod clar, președintele suspectat și parțial dovedit ca „suferind de kaghebism” nu a militat pentru euroatlantism, el respectându-și sarcina primită în 1989 de la blocul de intelligence ce-a coordonat lovitura de stat din decembrie (ce nu negociase cu Moscova integrarea euratlantică pentru România!).

B. Nu a fost cazul pentru Ion Iliescu, acesta fiind preocupat doar de status quo: l-a interesat exclusiv remanența la conducerea întreprinderilor românești a tehnocraților statului totalitar, respectiv a agenților acoperiți ai serviciilor secrete comuniste, mulți incompetenți și cu iz puternic de agenți dubli, cu a doua comandă fixată în Răsărit.

C. Nicio preocupare pentru negocierea capitalului geopolitic.”

Care este realitatea?

Să pornim de la Comunicatul Consiliului Frontului Salvării Naționale, din noaptea de 22 decembrie 1989, unde găsim liniile directoare ale revenirii la democrație: 

” 1. Abandonarea rolului conducator al unui singur partid si statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernamânt.

2. Organizarea de alegeri libere in cursul lunii aprilie.

3. Separarea puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca in stat si alegerea tuturor conducatorilor politici pentru unu sau, cel mult, doua mandate. Nimeni nu mai poate pretinde puterea pe viata.
Consiliul Frontului Salvarii Nationale propune ca tara sa se numeasca in viitor Romania. Un comitet de redactare a noii Constitutii va incepe sa functioneze imediat.

4. Restructurarea intregii economii nationale pe baza criteriilor rentabilitatii si eficientei. Eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economica centralizata si promovarea liberei initiative si a competentei in conducerea tuturor sectoarelor economice...

9. Întreaga politica externa a tarii sa servească promovării bunei vecinătăți, prieteniei și păcii în lume, integrându-se în procesul de construire a unei Europe unite, casa comuna a tuturor popoarelor continentului...

Primul pas: aderarea la Consiliul Europei, care devine fapt împlinit ca urmare a deciziei de la 4 octombrie 1993, formulată prin rezoluţia nr. 37/1993 a Comitetului de Miniştri al CE, privind invitarea ţării noastre de a deveni membru al Consiliului Europei. La data de 7 octombrie 1993, România a semnat documente statutare şi Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, cu ocazia primului Summit al CE (Viena).

Cronologia aderării  

·         29 ianuarie 1991 - Primul ministru al României, Petre ROMAN, s-a adresat Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) (Strasbourg);

·         1 februarie 1991 - România a obţinut statutul de invitat special la APCE (Innsbruck) Au participat Primul Ministru Petre Roman și ministrul afacerilor externe, Adrian Nastase;

·         16 decembrie 1991 - Guvernul român a transmis cererea oficială de aderare la CE, printr-o scrisoare oficială adresată Secretarului General al CE, doamna Catherine Lalumiere;

·         8 ianuarie 1992 - cerere de aviz privind admiterea României în Consiliul Europei este adresată APCE, de către Comitetul de Miniştri al CE;

·         Noiembrie 1992 - o delegatie a APCE participă la observarea alegerilor generale şi prezidenţiale din România;

·         28 septembrie 1993 - APCE adoptă Avizul 176 privind cererea României de aderare la CE;

·         4 octombrie 1993 - Comitetului de Miniştri adoptă Rezolutia nr. 37/1993 privind decizia de invitare a României să devină membru al Consiliului Europei;

·         7 octombrie 1993 - România este primită în Organizaţie, cu ocazia semnării documentelor statutare şi a Convenţiei Europene a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, cu ocazia primului Summit al CE (Viena); 

Uniunea Europeană: 

România a fost prima țară din Europa centrală și de est care a avut relații oficiale cu Comunitatea Europeană. În ianuarie 1974, o înțelegere a inclus România în Sistemul Generalizat de Preferințe al Comunității, după care a semnat o serie de acorduri cu CEE pentru facilitarea schimburilor comerciale. În 1980, România a procedat la recunoașterea de facto a Comunității Economice Europene, prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte România - CEE, concomitent, fiind semnat și Acordul asupra Produselor Industriale. 

Relațiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeană datează din 1990, urmând ca în 1991 să fie semnat un Acord de Comerț și Cooperare. Acordul european a intrat în funcțiune în februarie 1995. Prevederile comerciale au fost puse în aplicare începând din 1993 printr-un "Acord Interimar". România a trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995, împreună cu Declarația de la Snagov, un document semnat de toate cele paisprezece partide politice importante ale României, în care acestea își exprimau sprijin deplin pentru integrarea europeană. Găsiți aici detalii despre politica europeană și euroatlantică a României în timpul primului mandat al lui Ion Iliescu.

NATO:

1.În mandatul lui Ion Iliescu România a semnat dizolvarea Tratatului de la Varșovia. Asta și ca răspuns la presupusul lui ”kaghebism”. 

2.”Romania a fost prima tara care a semnat Documentul-cadru (26 ianuarie 1994) de aderare la Programul Parteneriat pentru Pace. La vremea respectiva, unele tari candidate la admiterea în Alianta au îmbrățișat formula propusa de Bruxelles (este si cazul Romaniei), iar altele (tarile din grupul de la Visegrad) au avut o atitudine critica, susținând ca Parteneriatul este, de fapt, un surogat prin care Alianta întârzie extinderea cu noi membri. Dincolo de aceste curente, Romania și armata sa s-au afirmat ca unul dintre cei mai interesați și activi participanți la PfP. Dacă in 1994 armata si-a trimis emisari la 70 de activitati, un an mai tarziu "contabiliza" aproximativ 240 activități. Numărul activităților a crescut de la an la an (580 activitati in 1997), pentru ca, dupa neadmiterea României in NATO, la summit-ul de la Madrid, ritmul sa încetinească putin (546 de activități NATO/PfP în 1998).

Romania a participat si la Parteneriatul pentru Pace Intensificat, lansat de Alianta dupa summit-ul de la Washington, dar prezenta militara romaneasca s-a redus considerabil in ultimii ani, ajungandu-se la 193 de activitati in 2001.

România a participat pentru prima data, cu trupe, la un exercitiu in cadrul Parteneriatului pentru Pace, in septembrie 1994, la "Cooperative Bridge". La exercitiul care s-a desfasurat in Polonia au luat parte 650 de militari din 13 tari membre NATO si PfP. Scopul exercitiului - schimbul de experienta in domeniul operatiunilor de mentinere a pacii si imbunatatirea capacitatii miliatre a tarilor NATO si partenere de a actiona impreuna. In septembrie 1995, la Sibiu, s-a desfasurat "Cooperative Determination", prima mare aplicatie multinationala cu trupe terestre la care au venit 438 de militari din Bulgaria, Germania, Ungaria, Luxemburg, Olanda, Slovacia, Turcia, SUA si, bineinteles, din Romania.”

3. România a fost prima țară din cele foste socialiste, aspirante la NATO, care a numit un ministru civil la Apărare și a pus SRI sub control parlamentar.

4. Am participat, alături de americani, la primul război din Irak, la acțiuni de menținere a păcii în Balcani. Să reamintesc cine deținea președinția Consiliului de Securitate al ONU în august 1990, și careafost poziția ei în legătură cu invadarea Kuweitului de către Irak?  

5. În cel de-al doilea mandat al lui Ion Iliescu s-a negociat și stabilit funcționarea bazei militare a SUA de la Kogălniceanu. Tot în mandatele lui s-au procurat fregatele de la englezi și avioanele Hercules de la americani.

6. În primul mandat al lui Ion Iliescu a avut loc la București întâlnirea Arafat-Peres. Asta apropo de faptul că nu s-a negociat poziția ”geo-strategică a țării”. Cooperarea Economică la Marea Neagră unde intră? La ignorarea poziției României?

7. Gușă rescrie istoria, ignorând aceste evoluții. Place sau nu unora ca el, marea realizare a lui Ion Iliescu este integrarea europeană și euro-atlantică. Singurul proiect strategic al României, și singura ei realizare în cei 27 de ani post-comuniști. Se tot spune că astea au fost făcute împotriva voinței lui, care dorea să meargă cu Moscova. Este o tâmpenie. Toate deciziile au fost luate în CSAT, șef Ion Iliescu, în Guvern și în Parlament, unde actualul PSD avea majoritate, și, da, pe Ion Iliescu șef. Chiar credeți că, dacă se împotrivea, împotrivirea nu se vedea? România a avut relații corecte, și pe un trend ascendent, cu toate țările din Occidentul european și cu SUA. Pentru că a avut politică externă independentă, și un serviciu diplomatic încă profesionist.

8. La începutul anilor 90 economia românească a suferit cu adevărat o terapie de șoc, odată cu celebra ”privatizare”. FPS și FPP urile nu au fost o idee rea, doar că ”Jos comunismul!” a făcut să se aleagă praful de tot. Începând cu celebrele PSAL 1 și PSAL 2, instrumentele dezindustrializării sălbatice a României, programe gestionate de, ați ghicit! traian băsescu, în mandatul lui Emil Constantinescu. Poate n-ar strica revederea imaginilor cu porcii de la Comtim, lăsați să moară de foame, pe vremea când premier era Ciorbea.

Cum vedeți, lucrurile stau altfel decât le prezintă Gușă, altminteri unul dintre cei care se întrebuințează și pentru reabilitarea Securității. E bine și cu pupatul în cur. Este condiția firească a ”intelectualului” român, care nu trăiește decât din astfel de expediente, din pomana puternicilor zilei. Rămâne doar realitatea celei mai scumpe conferințe de presă a unui președinte al României: 3,9 miliarde de dolari, în achiziții de armament și anihilarea totală a suveranității naționale.