La mulți ani!

Un an confuz, un viitor furtunos

2017 a fost un an confuz. Dominat, în plan intern, de luptele la vedere pentru putere la nivelul statului formal, cât și, sau mai ales, de luptele subterane de la nivelul statului paralel. În plan extern anul 2017 a fost dominat de noile priorități ale Administrației Trump, aflată la început de drum, care a deschis pre multe fronturi, în politica internă americană, cât și la nivel global. Toate astea pe fondul unei profunde crize de identitate, la nivel individual, național, european și global. Vechea ordine, cea a Războiului Rece, remanentă, își trăiește ultimele clipe. Și nimeni nu știe ce monstru se naște și-i va lua locul. 

Bilanțul ăsta de sfârșit de an este mai mult o numărătoare de cadavre, după o bătălie. Nu doar în România. Să nu uităm ce rezultate au avut alegerile, mai ales în țările membre NATO. Să nu uităm fronda esticilor(minus căcăcioasa națiune română, care a uitat, dacă a știut vreodată, ce este demnitatea națională și la ce folosește ea), tensiunile crescute între conducerea Uniunii, de la Bruxelles, și membrii ei, mai mari sau mai mici. Definitoriu pentru starea de spirit din Uniune este Brexitul, produs al ipocriziei tuturor, inclusiv al ipocriziei bravului popor insular, care vrea și untul pe pâine, și banii de unt în buzunar. Asta, dacă se găsește unt, că mâna invizibilă a pieței a mai pus de-o criză. 

Răspunsul la criză în UE este agitatul parului către cei care ies din front, gen Polonia sau Ungaria. Care, cu guverne inteligente și determinate, și-au construit un spațiu de manevră, la nivelul UE, au aliați, mai ales după alegerile din Austria, dar și prin alte capitale care contează, gen Washington, și fac ce făcea România lui Ceaușescu în CAER și în Tratatul de la Varșovia. Noi băltim, și scoatem capul din balta puturoasă doar pentru a forma ”alianțe” ridicole cu Grecia, Bulgaria și Serbia. Alianțe în care nici nu credem, și pe care nici nu ne putem baza, la nevoie. Ciumații între ei!

Motorul franco-german dă rateuri. Pentru că acum Franța, cu Macron în ascensiune, și Merkel șubrezită după alegeri, lucru vizibil și în incapacitatea ei de a forma un nou guvern, la aproape patru luni de la alegeri, vrea să dea direcția Uniunii. Doar că nici Parisul nu știe încotro s-o apuce! Mai bine nici că se poate!  Și, colac pe colivă, crizele identitare nasc pe bandă rulantă partide radicale și extremiste, care complică jocul politic intern, dar și politicile ansamblului Uniunii.  Practic, vechea ordine politică din fiecare dintre țările membre a fost aneantizată, făcută pulbere, și locul partidelor tradiționale este luat de tot felul de încropeli, mai mult gloate coagulate de stări de spirit, nu cetățeni mânați de convingeri ideologice și de valori politice ferme. Democrația este tot mai mult o formă fără conținut. Și locul ei este luat de hibrizi, în care gena totalitară devine dominantă. 

Locul liderilor politici cu viziune este luat de tot felul de indivizi ”digitali”, propulsați în prim-planul politicii cu ajutorul unor organizații incredibil de puternice, de opace și de periculoase, prin capacitatea lor de a manipula opinia publică, și de a vinde  pomeniții lideri digitali, împreună cu proiectele lor ”impresioniste” , ieșite din mintea ”progresistă” a unor indivizi avizi de putere, care și-au făcut din ”fascismul civic” batalioane de asalt împotriva ordinii democratice. Alegerile devin formale, ce contează este voința străzii, dominată de #rezist sau #ocupy, mișcări deloc spontane, sponsorizate de pomeniții pescuitori în ape tulburi, în cârdășie cu giganți ai economiei digitale, gen Google, FB și Twitter. Acum Silicon Valley  este epicentrul ”fascismului civic”, locul de unde radiază utopiile tehnologice totalitare.

Statele Unite ale Americii sunt mai slăbite decât ne putem închipui. Măcinate de lupte politice interne, angrenate în toate conflictele militare posibile, cu finanțele publice în rapidă, și periculoasă, degradare,  cu deficite bugetare tot mai mari, și cu cheltuieli militare în creștere, cu o polarizare economică și socială fără precedent în istoria lor, cu o clasă de mijloc tot mai redusă, ceea ce duce la creșterea instabilității interne și naște conflicte, nu-și mai pot îndeplini rolul pe care și l-au asumat, de lider al lumii ”libere”. China este adversarul său strategic, aflat în plină ascensiune, cu mijloace fără limită, practic, în acțiunea ei de a-și construi, cu alte mijloace, economice, nu militare, un Imperiu. Inclusiv pe ruinele Imperiului Occidental, generic spus. Iar cu Rusia sursă de energie și arsenal, China nu poate fi oprită. 

Globalizarea este acum la ora Beijingului, nu a Washingtonului, sau a Bruxellesului. Probabil noua lume unipolară, cea chineză, care va lua locul celei americane, poate trece-sau nu-printr-o fază multipolară. Vedem asta din felul în care se va rezolva criza nord-coreeană. Dacă SUA vor folosi forța armată, va fi semn că etapa multipolară nu va mai exista, și că schimbarea de leadership se va face conflictual, violent. Probabil că această criză va domina politica externă în 2018. 

Revenind la România, lucrurile sunt mai simple decât par. A rezumat situația Dragnea: ”Am câștigat alegerile, nu puterea”. Da, ceea ce s-a întâmplat-și dezvăluit!- în 2017, cu scandalurile politice și cu violența ”civică” în prim plan, arată clar că puterea este în altă parte, nu acolo unde trebuie să fie, constituțional vorbind. Statul paralel există, și, chiar dacă și-a pierdut niște pioni, este mai decis ca oricând să uzeze de puterea de care dispune. Deja numele celor care fac puterea lui nu mai contează. C-o fi Kovesi, c-o fi altcineva în fruntea DNA, abuzurile vor continua. Judecătorii șantajați de SRI vor da tot ce sentințe v”trebuie”. Iar ocupanții României, cei care ”gestionează” acum suveranitatea poporului român, vor continua să-și impună agenda, și protejații, pe post de executanți, în România. 

Ce avem în plus? Un partid extremist, USR, care va continua să genereze violență și în 2018. Restul partidelor vor continua procesul de descompunere, de trecere în irelevanță, pe drumul spre un nou totalitarism. Anul Centenarului Marii Uniri va fi și anul eșecului democratic al României. Sună alarmist, dar nu e decât realist. 

Cultura conflictului ne-a pus cu spatele la zid. Nu văd cine ar putea pacifica societatea, câtă vreme toată lumea toarnă gaz peste foc. Nu cred că am avut, în istoria noastră recentă, un moment mai nenorocit. Poate anii 1939-1940, când am pierdut teritorii, să fi fost la fel de grei.

Nu există motive de optimism. Din păcate 2018 va fi un an oribil. Un an de cumpănă pentru națiuni, cetățeni, valori și democrație. Cine scapă neșifonat va face, peste un an, același lucru: va număra victimele și le va aprinde o lumânare, ca și acum. Urarea de La Mulți Ani sună mai sinistru, și mai cinic, ca oricând... 

Ceaușescu și Zuckerberg: o paralelă incorectă politic

Am vorbit acum vreo câteva ore cu o prietenă. De una, de alta. Și, nu știu cum dracu se face că, de la papa bun-prăjitura din care ronțăi acum ea a comis-o!-am ajuns la FB. Unde pontăm amândoi, ea și cu soțul din dotare. Și am ajuns toți trei la concluzia că s-a dus dracului feisbuceala, că atmosfera a ajuns irespirabilă. Și chiar e irespirabilă. 

Nu prea m-a interesat FB, pe vremea când trudeam din greu pe blog. Am făcut cont doar pentru că oferea o mai mare libertate de a comunica, de a schimba opinii, era mai direct și mai rapid. După care lucrurile au degenerat. Și am încercat să înțeleg de ce. 

Aș face o paralelă cu România, de la plenara CC al PMR, din aprilie 1964, până la ceaușismul sinistru de la sfârșitul anilor 1980. Evoluția este simplă: liberalizarea din anii 1960, începutul anilor 1970, care a dat atâtea speranțe românilor, a evoluat spre un model care presupunea și mai multă libertate, și mai multă autonomie și diversitate ideologică. Adică putea presiune pe modelul partidului unic. Acceptarea evoluției modelului diversității ideologice a fost brutal stopată de intervenția URSS împotriva ”Primăverii de la Praga”. Ce a urmat în România? De teamă, Ceaușescu a revenit la ortodoxia ideologică din vremea stalinismului. 

Ceva de genul ăsta a pățit și Țucămberg. A lăsat lucrurile libere pe FB. Lucru care a convenit de minune nu doar utilizatorilor, ci și guvernelor, care au folosit platforma în experimentul scelerat al ”schimărilor de regim”, ”revoluțiilor colorate” și al ”primăverii arabe”. 

FB a căpătat o puere și o influență care au deranjat guvernele multor țări, care aveau destule probleme și fără capacitatea de mobilizare a rețelei. Și au făcut presiuni uriașe pentru a schimba lucrurile. Țucămberg, care tocmai ce băgase FB pe Bursă, și zăcea pe un munte de bani, ce nu contenea să crească, a dat, ca și Ceaușescu, milităria jos din pod. Puritate ideologică, tovarăși! Îi belim pe toți cei care îndrăznesc să nu respecte ”standardele comunității”! Nu contează consecințele. Câtă vreme proștii deschid conturi, e bine. Eliminăm vocile critice. Așa cum a făcut și Ceaușescu: PCR avea 4 milioane de utilizatori, pardon, membri! Propagandă, cât cuprinde. Învățământul ideologic pe FB este în floare. Cenzura, așișderea. 

Vocile critice și nonconformiste blocate, cenzurate, obligate să se ”exileze” pe alte platforme sociale. Cei rămași, lipsiți de liantul dat de lideri de opinie, sunt fie indiferenți, fie se retrag și ei, devin tot mai puțin prezenți pe rețea. Pozele cu pisici sunt echivalentul celor două ore la televizor din ultimii ani ai lui Ceaușescu. În schimb activiștii ”sistemului” sunt foarte vioi, pe ei nu-i deranjează nimeni pe FB. Dar nici nu mai interesează pe prea mulți. Ajung chiar să fie urâți, precum apologeții lui Ceaușescu din presa vremii. 

Cu ceaușismul știm cum s-a terminat. De ce nu s-ar termina în același fel și cu FB? Nu cu Țucămperg la zidul catodic de la vreun Târgoviște american, ci cu un mare crah bursier.re, din punctul de vedere al consecințelor, cam tot aia e. Puritatea ideologică este apanajul fanaticilor. Ceușescu a fost un fanatic. Pentru el nu exista compromis. Țucămberg, departe de a fi un fanatic natural, devine fanatic de nevoie. Și nu mai poate fi rațional. 

De fapt, este o poveste despre putere, modul de folosință, și despre decizii, asumarea costurilor lor și despre răspunderea față de o națiune/comunitate. Și nu toate poveștile au final fericit.

Frăția statului paralel: scapă cine poate!

Puteți spune despre mine că sunt paranoic: este foarte posibil să fie și așa. Trăim în România, paranoia face parte din meniu. Dar cele întâmplate în ultimul an, mai ales, fapt, în ultimii doi ani, ca să fiu mai precis, arată un scenariu extrem de sofisticat, care are drept finalitate distrugerea politicii românești. Care, nu vă bucurați, nu va fi înlocuită cu nimic. Va rămâne doar paravan pentru cei care conduc România în realitate, străini și cozile lor de topor românești. 

Kovesi este principalul instrument al destructurării. Evident, nu vă spun o noutate. Dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple. ”Dezvăluirile” despre sufrageria lui Oprea au un scop evident: s-o oblige pe Lulutza să calce pe cadavre, să-i distrugă cu orice preț pe cei aflați pe lista neagă a ocupanților. Poveștile despre porcul de la T 14 sau despre partidele de tenis sunt instrumente de șantaj. Kovesi a fost compromisă timp de ani de zile cu astfel de afaceri dubioase. Probabil că la un moment dat ea, Ponta, Dragnea, Maior, Coldea, Oprea, Ghiță și alții ca ei vor fi constituit, la un moment dat, un ”grup infracțional organizat”, un soi de frăție a ”statului paralel”. Frăția asta era o poliță de asigurare pentru toți.

Cineva a spart gașca. Cum, de ce, când? Cel mai probabil motivul spargerii a fost madam Udrea. De la ea s-au luat. ”Trei de-ai mei îi arestează pe alți trei ai mei”, da? Și atunci Kovesi a ales să-și demonstreze ”fidelitatea” față de cauză belindu-i pe cei cu care până atunci fusese prietenă. Cu alte cuvinte, a ales tabăra Iohannis. Căci despre asta e vorba, până la urmă. Atunci, la sfârșitul lui 2014, pleacă principala piesă a găștii: Maior. 

Urmează, în 2015, bătălia pentru ”guvernul meu”. În tabăra lui Iohannis era, evident, și Coldea, care avea și el ceva de demonstrat. Dragnea a crezut că, dacă îl belește pe Ponta, scapă, dovedindu-și, la rându-i, fidelitatea față de cauză. Și s-a consumat momentul ”Colectiv”. Prilej pentru Kovesi de a mai scoate niște tipi din vechea gașcă în afara jocului politic. 

Contra-atacul taberei ”persecutaților”, venit via Ghiță, n-a fost atât de convingător pe cât se credea. Coldea a plecat, e drept, dar Kovesi, nu. Și nu atât Coldea era-și este!- problema celor atacați acum de Lulutza, ci ea. Dezvăluirile nu o ating, pentru că n-a terminat treaba pe care trebuie s-o facă, scenariul maximal fiind distrugerea PSD. Până când se va termina treaba asta Kovesi va fi la adăpost. Dar dezvăluirile, făcute la ordin, au un scop: s-o oblige să fie necruțătoare, să-și facă treaba așa cum i se cere. Și deocamdată și ea, și ceilalți, execută ordinele. Strângând din cur de frică, și având coșmaruri, dar își fac treaba!

De scăpat, nu scapă. Dar până pleacă de la DNA va face prăpăd! Fără ca asta să rezolve vreo problemă a României, și nici a sistemului ei politic. Nu face decât să injecteze și mai multă ură în societate, să genereze violență socială, să slăbească statul și instituțiile sale, să facă din democrație o formă fără fond. Povestea vieții noastre!

Sunt pe VK!

Prieteni! De azi mă găsiți pe VK. Știu, e trist, dar am ajuns la dușmanii dușmanilor noștri sunt prietenii noștri. Ceea ce, până la urmă, reflectă criza de identitate în care ne afundăm pe zi ce trece. 

Acesta este contul meu de VK: https://vk.com/refugiatul. Cei care aveți conturi de VK dați un semn de viață. Pacea fie cu voi! 

Putin e-n toate!

Scârbos de laș Occidentul, de care ne agățăm cu disperarea înecatului, deși e tot mai evident că împreună ne paște prăpastia. Iar britanicii sunt, cu istoria lor imperială, de căcat, cu tot, o culme a acestei lașități generalizate. Da, Brexitul a fost o uriașă greșeală, urmare a unui calcul imbecil al lui Cameron, care a adus în jocul de putere Referendumul pentru ieșirea Marii Britanii din UE. Era doar un șantaj pentru a obține privilegii pentru Marea Britanie din partea celorlalți 27 de membri. Ei bine, putea renunța la organizarea lui, de vreme ce obținuse aproape tot ce-și dorea. A supralicitat, și a pierdut. 

Acum, în loc ca liderii politici britanici, conservatori, laburiști și restul găștii, să spună englezilor: ”Bă, băieți și fete! Am făcut o uriașă greșeală cu Brexitul. Vom pierde foarte mult, și nu doar economic. Pierdem deja. Am ajuns la un consens, și vom organiza un nou Referendum, pentru rămânerea în UE. Și noi, toți, vă îndemnăm să votați pentru rămânere!”, n-au găsit altceva decât să invoce vina lui Putin! Care, cică, ar fi finanțat campania pro-Brexit! Delegitimând astfel rezultatul votului! 

”All told, it would be a fitting irony if, of all people, it was Putin who saved Britain from Brexit. A steady trickle of hard information and soft rumour about Russian support for Brexit risks becoming a torrent. Some of this support was, frankly, of questionable impact. Too much is often made of the alleged influence of the English-language Sputnik news agency and RT television channel, or even of the online trolling and disinformation campaign. Evidence that they actually changed minds – rather than just pandered to existing prejudices – is still lacking.

However, there is a growing likelihood that later this year or early next we will see solid evidence of financial support for the Brexit camp, too. MP Ben Bradshaw has used parliamentary privilege to raise the question of the mysteriously bottomless pockets of Arron Banks, the main backer for Leave.EU. The Electoral Commission this week launched an investigation into whether he and one of his companies broke campaign finance rules in the run-up to the referendum. George Cottrell, once an aide to the former Ukip leader Nigel Farage, has been arrested by the FBI on money laundering charges, and we await the outcome of that investigation.

Meanwhile, according to US intelligence sources with whom I have discussed Moscow’s activities, there are other cases of what the Russian spooks call “black cash” supporting pro-Brexit campaigns and campaigners, likely to be revealed over the course of the several inquiries taking place on the other side of the Atlantic. Of course, assessing the impact of these operations will require careful study and scholarly rigour. But when has this stopped anyone using eye-catching allegations for political advantage?

Ironically enough, this may come at exactly the right time to let a British political elite increasingly alarmed about Brexit off the hook. There is public dismay at the slow progress of talks, but no clear mandate to reverse policy. Hard evidence of active, covert Russian interference would delegitimise the original vote, given the narrow margin of victory. Hardcore Brexiteers will risk looking like Putin’s “useful idiots”.

This would allow the government to re-run or even disregard the referendum without looking as if it is admitting a mistake or challenging the popular will. It would also smooth the way to allowing article 50 to be revoked or ignored with no penalty. (While the EU is formally committed to allowing the UK to change its mind, there are those in Brussels with more punitive intent.)”

Asta e! Măreția Occidentului, în toată splendoarea ei

Anticorupția, ca marfă.

Să mă ierte ăia de la BitDefender(poate-și fac pomană cu mine și-mi dau un antivirus ca lumea, că e lumea rea!), dar după 1989 singurul produs original românesc este ”anticorupția”. Atât am putut produce! Pentru asta ne cunoaște lumea! Când zici România, zici corupție. Când zici corupție, zici lupta cu corupția. Când zici lupta cu corupția zici Lulutza. Când zici Lulutza, zici comoara națională! Dar mai zici și marfă! 

Că, în economia de piață fiind noi, era firesc ca tot ce ne înconjoară să fie transformat în marfă. Să se vândă și să se cumpere. Și cum poți vinde marfa numită anticorupție fără un marketing adecvat, fără studii de piață, fără definirea publicului țintă? Fără o publicitate adecvată? Ei bine, vânzătorii de anticorupție au gândit totul până la cel mai mic amănunt. Și uite așa au apărut reclamele ”Toarnă aici pentru binele națiunii!”, care difuzează cultul personalității șefei DNA. Reclama este pusă pe automatele de plată Zebra Pay care se pot întâlni în rețelele de magazine precum Carrefour, Kaufland  și compania. Și, cum remarca cineva, nu e departe momentul în care vom avea asta la televizor, pe programul 1. Pe programul 2 o vom vedea pe Lulutza, cu celebrul gest cu mâna, vă tai gâții, gen, mustrându-ne, și spunându-ne să trecem pe programul 1! Altminteri, da, anticorupția este vea mai de succes marfă românească de după 1990.

PS: poza e furată de la Ciprian Știulea. 

Amestecate

Nu pot decât să mă amuz. Ne-am întors, ”grație” unor cretini care nu-și cunosc istoria, sau o cunosc pe bucățele, gen ”Noi îți spunem tot ce trebuie să știi despre...” în perioada cea mai întunecată a istoriei secolului trecut în România: stalinismul începuturilor comunismului. Așa se face că, după 27 de ani de ”democrație”, ne-am trezit dominați de o nouă(vorba vine!) ideologie totalitară: anti-comunismul. Care produce, la rândul ei, și tot pe bandă rulantă, monștri de toate felurile. 

De ce mă amuz, că n-ar fi, totuși, cazul? Pentru că mijloacele și acțiunile noilor staliniști sunt bucățică ruptă din anii 50, n-au nimic original, nimic subtil. Pumnul. Că vremea palmei n-a sosit încă...Și uite așa aflăm că pe scena prestigiosului teatru Bulandra se joacă o piesă despre rezistența anti-comunistă. Pun pariu că este soră geamănă cu piesa despre rezistența antifascistă(generic vorbind, că producția de gen a fost bogată și bene plătită). Adică una plină de clișee și de etichete. Nu m-aș mira să aflu că e, de fapt, o piesă de sertar despre rezistența anti-fascistă, reciclată în piesă despre rezistența anti-comunistă. 

Iar delirul comentariilor este de-a dreptul de ospiciu! Curg acuzele, imprecațiile, înjurăturile, indignarea dă în clocot, neo-marxiștii sunt demonizați și puși la stâlpul infamiei. Și neo-staliniștii pun de-un totalitarism, ca și comuniștii, înaintea lor, ce va eșua în Caragiale. Deci mai avem ceva speranțe...

Cu Iohannis, însă, nu mai avem vreo speranță. Cred că nici el nu mai speră ceva de la propria-i existență. Să mă apuc să comentez colecția de clișee debitată azi, la conferința de presă, ar însemna să-mi bat joc de neuronu meu funcțional, care este suficient de obosit, încât să intre în grevă generală înaintea idioților de la ”sindicate”. O singură remarcă: să spui că în România nu există stat paralel, când tu ești produsul lui, și când pocăiții statului pomenit dau din casă ca speriații, e de Gâgă. Iar faptul că ni se spune că în alegerile prezidențiale din 2009 și-au vârât coada și onor generali ai glorioasei Armate Române, în frunte cu șeful MStM, e de apucat cu mâinile de cap, nu de zâmbit tâmp și de făcut glumițe tembele. O fi el profesor, dar sigur are nevoie de un profesor de constituționalitate. 

Sincer vorbind, eu nu mai am speranțe că națiunea asta are viitor. Pentru că nu vrea să aibă. Este mulțumită cu prezentul de căcat în care se scaldă, și visează la trecut ca la Paradis. Cum ar zice un clasic în viață: ”Ghinion!”   

Mizeria continuă!

Mizeria blocărilor și ștergerii de conturi continuă. Contul Stan Constantin a fost distrus, pur și simplu. Contul Constantin Gheorghe este blocat timp de o lună. Nu se știe de ce, în acest caz. Au zis că identitatea este OK, dar de deblocat, canci! Nu pot crea niciun alt cont. Foarte bine! Caut să-mi fac cont pe VK. Nu-mi place să fiu luat de prost. Aici nu mai este vorba despre ”standardele comunității”. Este cenzură motivată ideologic. Cenzură de cea mai joasă speță, care nu are nimic în comun cu pomenitele standarde. Mă voi interesa în ce mod poate a fi adusă mizeria asta în fața Curții Constituționale. 

Eu am fost adeptul principiului conform căruia fiecare cetățean să se poată adresa direct Curții, fără să apelezi întâi la Avocatul Poporului. Oricum CCR are un aparat de lucru, care să filtreze cererile. Măcar pe un număr de principii din Constituție să poți face asta. Mă rog. Până la urmă găsesc eu o cale. Dar nu mă las călcat în picioare. Că și în comunism aveam Constituție, și ți se râdea în nas când o invocai. Cred că nu mai putem face călătoria asta periculoasă în timp.

Pauza de democrație s-a terminat.

Nu știu de ce am sentimentul că suntem din nou subiecții unui experiment totalitar. Pauza de democrație s-a terminat. Spuneam, nu de mult, cam prin 2008, după declanșarea crizei economice, că viitorul este al acelui model politic, economic și social se dovedește cel mai rezistent la criză. S-a dovedit că modelul așa-zisei ”democrații dirijate”, adică un model autoritar, asortat cu ceva domenii de relativă libertate, politică și de exprimare, a fost ”câștigătorul”. Mai ales că, spre pildă, China, prin excelență prototipul acestui tip de democrație, nu doar că a crescut în perioada de criză, ci a și generat prosperitate pentru zeci și zeci de milioane de chinezi, în timp ce modelul liberal occidental a băgat în sărăcie și precaritate zeci de milioane de oameni. 

Cred sincer că Occidentul este cuprins de panică în fața încercărilor cărora trebuie să le facă față. Nu are niciun proiect, nu are idei despre cum să iasă din fundătură, ci doar improvizează. Încearcă să strângă șurubul, folosindu-se de un instrument tembel, ”corectitudinea politică”, un substitut pentru cenzura pe față, și în numele căreia se limitează libertatea de exprimare. Suveranitatea poporului este limitată de ”statul profund”, care, sub diverse pretexte, gen ”combaterea corupției”, are drept de veto asupra alegerilor cetățenilor, și face din votul popular o parodie. Libertățile economice sunt oricum limitate de monopoluri și de oligopoluri. Libertatea de mișcare este limitată sub pretextul combaterii ”emigrației ilegale”. Statele au ajuns un soi de stăpâni de sclavi, pe care îi vând ieftin stăpânilor economiei. 

Occidentul nu se va putea opune noului model cu astfel de măsuri. Nu imitându-l pe cel autoritar se rezolvă criza de sistem, ci prin construirea alternativei la el, prin întărirea democrației. Doar că liderilor lumii occidentale a început să le placă postura de autocrați. Și găsesc în marile corporații, inclusiv, sau în mod special, în giganți media, gen Google și FB. Care, de la ”revoluțiile FB”, au ajuns promotoarele contrarevoluției, într-un soi de reacționarism progresist.   

Strânsul șurubului nu e semn de inteligență, ci de slăbiciune. Dar la ce lideri are acum ”lumea democrată”, să zicem mersi, că se poate și mai rău... 

Despre poponari: bucăți alese de cenzura FB.

Secția de cadre a FB lucrează! Face dosare! Au scormonit prin ce-am postat ani la rând, nu puțini. Și au găsit astea de mai jos. Cică-i urăsc pe poponari. Nu-i urăsc, păcatele mele! Urăsc cenzura! Urăsc ipocrizia! Urăsc ura lor! E bine așa? Sictir! 

# 1. A apărut o nouă biografie a lui Keynes. Cu accent pe viața privată. Acum să vedem ce urmează. ”Keynes’s early gay love-life is laid out in full detail. Where Lord Skidelsky was tight-lipped, Mr Davenport-Hines is garrulous. It helps that the economist recorded his sexual statistics. In the nine months to February 1909 he records that he had 61 encounters, with 65 more the following year. Like a philatelist, Keynes kept a list of conquests: “…the actor of Whitechapel, 16-year-old under Etna, lift boy of Vauxhall, Jewboy, Grand Duke Cyril of the Paris Baths”. The revolutionary economic thinker becomes “Maynard, the iron copulating machine”, according to an ex-lover. There is poignancy here too. In the years after Oscar Wilde’s trial for gross indecency, many of Keynes’s lovers committed suicide or married women. Keynes himself married Lydia Lopokova, a Russian ballerina, with whom he had a sexual relationship. His letters to her reveal a deep love that grew with age.” Or fi bune politicile economice gândite de un poponar, sau nu? Să te ții lupte ”ideologice”, purtate cu muniție sexuală! :D Oțelita mașină de futut Keynes! Ce poate fi mai minunat?!

# 2. Bun, n-o să mai fie primar la Craiova Olguța Vasilescu. O să fie un poponar de-al lui băsescu. Ei, și? Craiovenii vor trăi mai bine? Dispare sărăcia? Va fi mai puțină corupție? Vor fi mai multe locuri de muncă? Maimuța care are briciul n-are minte. Are doar brici...

# 3. Moscova a promovat internaționalismul proletar, Washingtonul promovează internaționalismul poponar. Se schimbă lumea, nu? Altă viață, alt parfum!

# 4. Bă, cică definirea căsătoriei drept uniune dintre bărbat și femeie ne rupe de Occident. Așa o fi, doar că Occidentul(orice ar însemna el!) s-a construit pe uniunea dintre bărbat și femeie. În toate sensurile. Chiar și atunci când onorabilii conducători erau poponari cu normă întreagă, se simțeau OBLIGAȚI să păstreze aparențele. Nu doar pentru că altminteri îi beleau supușii, ci mai ales pentru că era o valoare pe care nici ei n-o puteau încălca. Așa că mai ușor cu concluziile pe scări, toarășa gradu Dogioiu...

# 5. După internaționalismul proletar trebuia să vină și internaționalismul poponar.

# 6. Recunosc, l-am înjurat degeaba pe băsescu, când cu afirmația ”20% dintre români sunt poponari!” Chiar așa e! De vreme ce, după Partidul Mișcarea Poponară, avem și un Partid Poponar, care tocmai ce fuzionă cu PNL. :D

# 7. Tot felul de nebuni în țara asta, care nu înțeleg nimic, dar delirează voios pe orice fel de subiect. N-am înțeles de ce deflația ar fi un alt nume dat libertății. Marea Criză din 1929-1933 a plecat pe un fond deflaționist, și de deflație a fost însoțită. Hiperinflația din Germania trebuie cercetată în alt context, cel al tentativei germanilor de a demonstra învingătorilor ce oropsiți sunt de ”pedeapsa” aplicată lor după WW I. Deflația este periculoasă, și asta nu pentru că o spun niște economiști. Realitatea episoadelor deflaționiste anterioare ne-o spune. Că BCE va reuși, sau nu, să rezolve ceva aplicând schema QE, e de văzut. Dar e mai rău să nu faci nimic, și astfel să accepți o explozie socială care, la final, duce la o limitare a libertății, dacă nu la anularea ei. Acum delirul despre care pomeneam, legat de decizia BCE de a cumpăra bonuri guvernamentale: ”Tre sa suga ceva miliarde poponari si ceva daruri la cacaturile de biserici si sa spele ceva bani bulangiiiiapoi oricum dna e in concediu,procurori is cercetati...cine cacat mai are treaba...gunoaiele cu relati?” Sigur ăsta nu e printre ”știrbii” care votează prost. Nu, e un tânăr frumos și liber, o podoabă a școlii românești, care scoate genii! Iar DNA e salvarea universală. Draghi, ai grijă! Kovesi e cu pizda, pardon, ochii pe tine! Ai belit-o! PS: boul care comentează zice că e la Oxford. Universitatea Oxford. Doamne păzește!

# 8. Suntem prea tâmpiți să-i înțelegem pe poponari! Și ne manipulează Biserica! Și nenorociții de pesediști!

# 9. M-am plictisit de când scriu că votanții actuali ai ”extremei dreapta” sunt, de fapt, orfanii stângii, abandonați pentru poponari și alte alea de niște unii care cred că asta e politica de stânga.Uite că și la nemți se dovedește asta, vezi electoratul AfD.

# 10. Poate azi, la Cotroceni, ăia de la poponari sau de la Yacht Club Timișoara nu i-au spus asta lui Iohannis. Deși e simplu: are de ales între democrație și totalitarism. Adică între lupta cu corupția și Kovesi. Mă tem că ales Kovesi. Adică teroarea, sub pretextul luptei anti-corupție. Vai de curul nostru!

# 11. Stalin: ”Proletari din toate țările, uniți-vă!” Obama: ”Poponari din toate țările, uniți-vă!”

# 12. Iar m-am enervat! Există vreun singur pulifrici, începând cu Marele Ficus și terminând cu ultimul gunoi din DNA sau SRI, capabil să demonstreze, cu cifre, statistici, alea, alea, că lupta împotriva corupției este un succes, iar ca urmare bunăstarea românilor crește, iar sărăcia scade? Evident, nu! Din 2005, de când a început isteria anti-corupție, sărăcia crescut! Polarizarea socială a crescut dramatic! Au plecat din țară cel puțin 2,5 milioane de români, căutând o viață mai bună! Tot din 2005 costurile acestei farse sinistre, numită ”anticorupție” au crescut exponențial. Uitați-vă la efectivele SRI și DNA! Uitați-vă la bugetele lor! La costurile ascultării/urmăririi a cel puțin un milion de oameni! La costurile afacerilor distruse de imbecilii de la DNA! La ravagiile făcute de firmele acoperite ale SRI în bugetele publice! La nenorocitele alea de ”organe de presă”, propagandiști ai ”Cântării anti-corupției”, cu jurnaliști plătiți la pungă din bani obținuți din acte de corupție! Să mai vorbesc de ura și de tensiunile din societate? O democrație distrusă, un sistem politic pe butuci, o societate civilă transformată în firmă de lobby, o țară ajunsă într-o poziție subalternă, cu suveranitatea limitată, și, practic, neguvernabilă, cu guverne și miniștri schimbați aproape la fel de des precum ciorapii, cu procurori și securiști deasupra Constituției și legilor, care se bucură de imunitate și de impunitate! Ei bine, președintele României vine și ne spune azi că totul merge cum a fost planificat, iar România este tot mai stimată și admirată pentru ceea ce face împotriva corupției! Și că va fi bunăstarea pe noi grămadă! Doamne, de ce ne urăști? Ce dracu am făcut? Ne-am înhăitat cu ticăloșii ăia de romani, care-i persecutau pe creștini, idiotul ăla de Deceneu a stârpit viile, sau ce-am făcut? O fi pentru că n-o iubim pe Lulutza ca pe Maica Domnului? Îi persecutăm pe poponari? Dă un semn! Spune ceva! Că nu mai înțelegem nimic!

# 13. Eu zic că dacă Ponta tot se apucă de dat OUG uri, de ce să mai piardă vremea cu Codurile astea noi, care cine știe ce surprize mai ascund? Să-l repună în funcție pe ăla din 50! Scăpăm de dușmanii poporului, de toate partidele astea care-l încurcă pe băsescu, ce zice procurorul e sfânt pentru judecător, confiscarea averilor merge ca unsă, scăpăm de poponari și de alte lighioane asemenea lor, ce mai, raiul DNA! Și nu cred că ar avea de reproșat ceva nici ăia de la Bruxelles. Când ai supt la țâța maoismului, ar fi greu să nu aplauzi așa ceva!

# 14. Nu am să înțeleg nici în ruptul capului de ce ai întârzia aplicarea unor legi cu impact pozitiv asupra economiei, cum este și aceea a tichetelor de vacanță, dar mai ales cea a salarizării. Dincolo de orice, în căcatul nostru de economie sunt actori economici care au, strict personal, convingeri politice diferite, ca și angajații lor, de altminteri. De ce le-ar face pocinogul celor care votează pentru liberali, poponari, pardon, pâmpi, useriști, reprezentanții lor în Parlament? Ce semnal le transmit aceștia, acționând astfel? ”Bă, ne doare în cur de voi! Sunteți buni doar când ne votați! Acum noi avem alte lucruri de făcut! Strategii savante! Nu sunt de nasul vostru! Marș de aici!” Iohannis ce speră că realizează, trăgând de timp la promulgarea legilor? Îl va aplauda cineva pentru felul în care bagă bețe în roate guvernării? Pentru asta a fost votat? ”Bă! Să se aleagă praful de țară, dacă trebuie, dar niciun pas înapoi în fața Ciumei Roșii!” Așa? Ce fel de politică este asta? Și canibalii sunt mai sofisticați în gândire! Nu mă pot opri să întreb încă o dată: ”Dacă guvernarea, oricare ar fi ea, eșuează, sunt pregătiți ceilalți, care se bucură de eșecul ei, și au lucrat pentru el, să-l și gestioneze, odată ajunși la guvernare? Că nu te poți opri doar la a da cu mucii în fasolea celorlalți. Trebuie să gătești alta. Pentru că asta așteaptă cetățenii de la tine, guvernant: să guvernezi după agenda lui. Agenda ta, care nu-i satisface lui nevoile, nu-l interesează. Cum nu-l interesează nici lupta cretină pentru putere. Nu, el are niște nevoi, care trebuie satisfăcute. Sunt parte a contractului social. Este rezultatul ideii tembele, și periculoase, pentru că de-a dreptul totalitară, că nu majoritatea trebuie să conducă. Majoritățile sunt periculoase, pentru că, nu-i așa, dictatoriale. Guvernarea trebuie exercitată de o minoritate luminată, tehnocrată, fără mamă, fără tată. Așa, ca Cioloș și nimicul din spatele lui. Și, firesc, elitele acestui popor susțin viziunea, și aplaudă demența asta. De aici ni se trage, până la urmă...

# 15. Știu, poponarii sunt bogăția nației, sunt specie protejată, deci trebuie să fim solidari cu ei, ori de câte ori vreun politician îi atacă. Bine, cu vorbe, dar îi atacă. Dar ei nu au datoria de solidaritate față de ceilalți? Unde erau ăia de la ”Accept” când politicieni, dar mai ales multe milioane de cetățeni, erau înjurați de niște unii pentru alegerea făcută la urne, erau etichetați drept ”ciumă roșie”, ”știrbi”, și se cerea ”Să vină DNA să vă ia!”, erau prezentați în ipostaze care le aducea atingere demnității? A, ăia nu merită un gest de solidaritate, nu? Bă! Mi-e scârbă de voi! Nu pentru că sunteți poponari. Mi-e scârbă de voi fiindcă sunteți ticăloși și ipocriți! Sictir!

# 16. Înțeleg că Iulian Capsali, candidat independent la alegerile europene, este nu doar atacat, poate firesc într-o campanie electorală, ci și insultat de tot felul de moluște, precum Sorin Ioniță, de la SAR, madam Pippi și Stanomir. Să ne înțelegem bine! UE este orice, numai o mașină de uniformizat, nu. Ultima dată când am verificat, era încă o democrație. Și mi se pare ticălos să o transformi într-o tiranie, cum vor imbecilii citați, în numele valorilor europene. Pentru că și Mircea Diaconu este atacat, tot în numele ”Europei”. Până una-alta diversitatea punctelor de vedere și a credințelor este garantată. Poți fi sau nu de acord cu Capsali. Personal, îl aprob în unele dintre susținerile sale, în cele mai multe, nu. Sunt un om de stânga. Cu toate astea îi urez succes! În numele democrației, și al libertății, care pentru unii sunt doar pretexte. Și alibiuri pentru câștiguri grase, că, de, ei sunt apostolii și implementatorii democrației printre băștinași. A se scuti! Și nici celor de la Bruxelles nu le strică să li se amintească faptul că zelul lor uniformizator este contraproductiv și periculos. Nu ne vedem noi de treburile noastre? Europa este suficient de puternică și de matură încât să poată suporta diversitatea opiniilor și credințelor, cum spuneam, și mă repet. Toleranța, dialogul, dezbaterea argumentată, da. Etichetarea, demonizarea, mânjirea cu rahat, nu. Dacă tot pomenim de valori europene, nu le și practicăm? Sau ipocrizia a devenit a doua natură a unora? Nu, n-am să-l votez pe Capsali, cum n-am să-l votez, dacă i se permite să candideze, pe Mircea Diaconu. Dar m-aș simți bine să fie la Bruxelles, în locul unor Poponari cu două fețe.

# 17. Am și eu o simplă curiozitate: câți angajați au laolaltă DSV urile și Protecția Consumatorilor, și câți SRI? Punem pariu pe un raport de 4/1 în favoarea SRI? Și atunci, de unde atâta indignare din partea băsescului? A dat afară atâția oameni din cele două instituții, sub pretextul că ăia suge sângele poporului muncitor? Foarte bine! Să facă SRI și controlul cărnii, și protecția consumatorului. Iar dacă SRI știa de faptul că loturi cu carne alterată pleacă spre spitale, de ce nu a intervenit? Deși băsescu iarăși minte: e vorba doar de carne de la evazioniști. Bună de consum, dar fără taxe plătite la stat. Altă poveste. Dar de ce să nu facă el scandal, pentru partidul lui de poponari?

PS: cât aș scris cele de mai sus, au mai găsit ceva. 

# 18.Dacă vrea să le-o tragă ălora de la guvernare, obligându-i să treacă ”steagul secuiesc” în programul de guvernare(un cretinism, nu e nevoie de așa ceva, iar ce face acum PNL apăsând pe pedala ”naționalismului” este josnic!) poate ne dă băsescu un exemplu de consecvență, și-i retrage dracului tinicheaua aia lui Tokes! Dar ce, e prost? Voturi pentru toanta lui și poponari tot prin secuime se gândește să găsească. O adunătură de imbecili, pentru care țara asta nu înseamnă nimic. 

Globaliștii contra-atacă!

Javier Solana estre mare sculă pe basculă, un fel de Trahanache globalist. A ocupat funcții importante în guvernul spaniol, în Comisia Europeană și a fost Secretar General al NATO. Articolul din Project Syndicate, publicat azi, trebuie citit din perspectiva crizei interne spaniole, declanșată de Referendumul pentru independența Cataloniei. Dar el are o miză mult mai mare: demonizarea dorinței națiunilor de a recupera o parte a suveranității pierdute, prin delegarea ei către organisme supranaționale, care nu dau socoteală nimănui pentru felul în care o folosesc-nu de puține ori împotriva acestor națiuni și a intereselor lor-dar și erodată de un proces de globalizare scăpat de sub control. 

Mesajul transmis printre rânduri de Javier Solana este: ”Să-i facem să plătească cât de scump se poate pe cei care îndrăznesc să se gândească la recuperarea suveranității pierdute!”  Utopia unei ”democrații globale”, ca viitor luminos al umanității, este una la fel de periculoasă, dacă nu mai periculoasă, ca internaționalismul proletar. Democrația nu poate fi concepută în afara cadrului național. Niciuna dintre organizațiile cu vocație universală, sau de genul NATO și UE, nu este cu adevărat democratică. Doar se mimează democrația, câtă vreme cetățenii nu au NICIUN control asupra deciziilor lor, ci doar suferă consecințele acelor decizii, care nu au legătură cu nevoile și așteptările lor. 

Mai este ceva, cu referire la UE: niciun cuvânt despre principalul motiv al eșecului ei, adică despre adâncirea decalajelor de dezvoltare dintre națiuni, dar și în interiorul națiunilor. Catalonia și dorința sa de ”independență” este rezultatul direct al acestui eșec. Când statele din Estul continentului și din Sudul lui se adâncesc în sărăcie, când zeci de milioane de cetățeni din aceste state au fugit de sărăcie în Occident, când politicile de dezvoltare regională sunt niște glume sinistre, care nu generează nicio dezvoltare, ci doar profituri pentru multinaționalele din Vestul Europei, la ce reacție se așteaptă Solana? Procesele centrifuge se vor accelera. Componenta economică, și ecourile ei în social, vor fi determinante. 

Nu scriu despre astea de ieri, de azi. Aș vrea să reamintesc câteva dintre articole. Acesta este din 2008: ”Suveranitatea la ora economiei de piață.”  Acesta, din 2015, din timpul crizei Referendumului, din Grecia. Și să nu-l uit nici pe acesta.  

O nouă blocare.

Din păcate, am fost din nou blocat. Acum, pentru șapte zile. Motivul? Am folosit cuvântul ”bozgor” într-o postare din vara lui 2012, din perioada pregătirii referendumului pentru destituirea lui traian băsescu. Îmi este clar ce doresc să facă derbedeii care au instaurat o nerușinată cenzură în spațiul public românesc: descurajarea ORICĂREI voci critice. Ne-am întors de unde am plecat: un singur partid, o unică voință! 

O să scriu, când și cât voi mai avea chef, aici, pe blog. Nu știu dacă merită efortul să-mi fac alt cont. Sigur îl vor bloca și pe ăla, au pățit-o și alții. Să mă mut pe altă platformă? Poate, dar ar fi culmea, am mai spus, ca salvarea să vină de la ruși! Oricum, am o săptămână de reflecție. 

Agresivitatea acestor idioți vine din disperare. Situație le scapă de sub control. Crizele identitare sunt tot mai puternice și mai periculoase, peste tot în Europa. Statele Unite și puterea lor sunt contestate la fel de vehement. Modelul occidental de societate se clatină. Nu spun că alternativele ar fi mai bune, pentru că, până acum, nimeni n-a propus cu adevărat o alternativă. Dar în subteran ele, alternativele, s-au structurat, și așteaptă destructurarea și mai accentuată a modelului occidental-dând, altruist și total dezinteresat, o mână de ajutor pentru a se alege praful de model cât mai repede!-pentru a se prezenta drept soluția salvatoare.

Viața în comunism, sau măcar cunoașterea istoriei lui, ar fi trebuit să le spună cretinilor care se erijează în cenzori că nu orice voce critică este un dușman, care vrea răul sistemului. Poate că vrea binele lui, critica fiind un semn că se impun schimbări. Doar că noii cenzori sunt la fel de inepți, de inculți și de înguști la minte ca și aceia din comunism. De unde și rezultatele identice: o și mai mare frustrare, și o îndepărtare a indivizilor de model. Asta e, după o săptămână vine și pedeapsa de o lună de blocare. Că la mai mult nu-i duce mintea! 

Prezumția de vinovăție.

Yupiiii! Am aflat adevăratul motiv pentru care am fost blocat pe FB: am încălcat Legea! Așa zice un nene, ce comentează la postarea unui prieten, postare care anunță dandanaua. Firesc, publicul telespectator întreabă: ”Care lege, bre? Că la Rromanika nu există delictul de opinie! Care lege?” Răspunsul vine năucitor: ”Nu legea, ci Legea!”

Adică există o Lege, deasupra tuturor legilor pământești(și dacă nici România n-o fi campioană la legi pe cap de ales bugetivor, nu știu cine mai este!), care poate fi invocată oricând, când împotriva ta nu poate fi aplicată o altă lege, Lege pe care sigur ai încălcat-o, și deci trebuie să te duci în Justiție, să-ți dovedești, firesc pentru țara asta de idioți, nevinovăția! Treaba e logică: atâta vreme cât libertatea și democrația sunt lux pentru români, prezumția de vinovăție are valoare constituțională, fiecare dintre noi este un infractor din momentul primului orăcăit, iar palma pe care ți-o trage ginecologul la naștere, prima pedeapsă. Doar moartea te mai salvează de prezumția de vinovăție, deși se poate spune că ai încălcat tu Legea, de vreme ce ai dat colțul. 

Gândirea asta legitimează abuzurile sistemului blestemat, care a pus stăpânire pe România. Culmea, cei care gândesc așa sunt ferm convinși că ei respectă Legea, și trăiesc după prevederile ei. Un soi de religie, dacă vreți. Biserica Sfântului Binom, și preoteasa ei, Lulutza. Cu procurorii pe post de confesori, și cu serviciile pe post de Inchiziție. #MinunataLumeNouă.

PS: ăia de la iRealitatea îi dau tare cu #Metoo. Să înțeleg că și-au plătit dările către stat, și sunt mândri că au făcut-o și ei? 

UPDATE: nenea ăla cu Legea uită un lucru esențial: ”Termeni și condiții” într-un ”contract”-iar între mine și FB nu există, explicit, niciun contract!- nu reprezintă Legea. Orice contencios poate fi adus în fața unui tribunal. La FB este imposibil, când primești o ”sancțiune”. Pedeapsa este fără drept de apel. Ceea ce, nu-i așa, este un adevărat progres, nu? 

Limitele comunicării.

Nu sunt expert în comunicare. Dar, la dracu! Am ceva experiență, vreo șase decenii de interacțiune cu ceilalți, în scris sau prin viu grai, ca să folosesc un clișeu drag eternei limbi de lemn, aia care trece dincolo de vremuri și de ideologii. Experiență care m-a învățat cam așa: ca aceia cărora mă adresez să înțeleagă ce vreau de la sufletul lor, trebuie să înțeleg eu înainte ce vreau să le comunic. Altminteri batem câmpii, sau, și mai grav, creăm grave confuzii. 

Da, Guvernul, ca întreg, și miniștrii, luați bucată cu bucată, au grave lacune și eșecuri în comunicare. Pentru că lor nu le este clar ce vor să ne spună. Nu are niciun sens să vorbește despre lucruri vagi, aflate în stadiul de ”ce-ar fi dacă am face așa”? Bun, există această demență, a ”știrilor pe surse”. Am mai scris despre asta: tot felul de dobitoci, plantați politic prin aparatul central al Guvernului și prin ministere dau ”pe surse” tot felul de năzdrăvănii, de cele mai multe ori lucruri care pot fi folosite în lupta politică sau în discreditarea unui ministru sau a altuia. Dar există și greșelile de comunicare ale responsabililor guvernamentali, care vin din ceea ce spuneam mai sus: nu stăpânesc temele despre care ”comunică”. 

De ce nenea ăla de la Finanțe n-a procedat simplu, dând un comunicat de presă, la genul: ”Pulime! Iată structura taxelor și impozitelor plătite de angajat și de angajator până la 31 decembrie 2017, și iată cum va arăta ea de la 1 ianuarie 2018. Schimbările sunt justificate de(urmează o motivare în cuvinte simple, pe înțelesul tuturor). Am făcut această schimbare pentru că vrem să(iarăși o motivare simplă, pe înțelesul tuturor). Am ales numele de ”taxă de solidaritate” pentru că angajatorul are și el niște datorii față de societate și față de angajați, chiar dacă plata taxelor pe muncă revine integral angajatului. Angajatul câștigă asta de pe urma schimbării. Angajatorul câștigă ailaltă de pe urma schimbării. Vă mulțumim de participarea la mitinguri și marșuri de protest! Ne vedem la televizor!” 

Dar când lui nu-i este clar ce decizie se va lua, în final, ce dracu să spună oamenilor? Ce să le spună premierul, în afara unor ieșiri grobiene și a unor glumițe jenante, marca Felix Rache? Și mai e ceva: o comunicare reușită nu înseamnă neapărat un șuvoi de vorbe. Discursul trebuie să fie simplu, bine structurat, și să meargă la esența temei comunicării. Indiferent de context, indiferent cât de ostil este mediul în care comunici, te ții de mesajul pe care dorești să-l transmiți, chiar cu riscul de a obține și mai multă ostilitate. Până la urmă, nu jurnaliștii sunt ținta mesajului, ei sunt doar niște instrumente. Ținta sunt cetățenii. Ei trebuie să te înțeleagă, până la urmă. 

Dar ce știu eu. Sunt doar un bătrân știrb și bășinos...  

Să vină păduchii la guvernare!

Nu mai pot! Gata! M-am săturat! Să iasă în pizda mă-sii păduchii de la DNA și de la SRI în fruntea țării, s-o conducă explicit! Să nu se mai ascundă în spatele unor neterminați netrebnici, precum Tudose, Ponta, Dragnea, Iohannis și compania! Măcar să știm și noi pe cine belim, la următoarea zaveră. Care va veni. Nu are cum să nu vină. Prea s-au strâns multe. Prea și-au bătut joc de noi! 

Terapie de șoc și râsul curcilor.

Una peste alta, PSD navighează cu toate pânzele sus către Partidul Popular European, și spre un neo-liberalism dezlănțuit, fără nicio legătură cu social-democrația, fie și varianta ei bleagă. Nu sunt singurul care a spus că, în fapt, Programul de Guvernare al PSD a fost, practic, gândit ca o terapie de șoc. Cam a treia din istoria post-decembristă, după demența celei din guvernarea CDR, și după ”austeritatea” din guvernarea băsescu-boc. Deschid o paranteză: și în guvernarea CDR băsescu a fost cel mai violent susținător al măsurilor radicale, care au făcut zob economia, și au distrus, practic, aparatul productiv al țării. 

Da, așa cum rațional propune Socol, acum se impune o retragere strategică. Terapia de șoc a eșuat, pentru că a fost prost pregătită, iar Grindeanu era ultimul om capabil s-o înțeleagă, ca să nu mai vorbim de aplicare. Probabil că singurul cu adevărat determinat s-o aplice, indiferent de costuri, ar fi fost Dragnea. Nu i-a ieșit, iar celebra OUG 13/2017 și circul care a urmat au anulat orice șansă de reușită. 

Dragnea a ratat un moment esențial, la sfârșitul acelei crize, pentru replierea strategică, și pentru aplicarea unui plan B, de reformă graduată, păstrând câteva dintre măsurile sociale, singurele care contează, de fapt, pentru români. Unde a greșit Dragnea-implicit, și cei care au inventat măiestrul Program de guvernare-în acest timp? Păi, a transformat programul în dogmă, l-a închis, nu a fost suficient de elastic și de rapid în a-l adapta la realități și la context. Orice program de acest gen trebuie să fie unul deschis, adaptiv, care să urmărească niște criterii clare de optim. 

Cea mai mare greșeală a lui Dragnea a venit dintr-un soi de lașitate de care dă dovadă, nu de ieri, de azi. A ales să dea vina pe alții pentru incapacitatea lui de a schimba direcția. Dumnezeul birocrației administrative să fii, și nu poți schimba ceva într-o țară/economie în doar câteva luni! Nu știi asta, când schimbi zeci de miniștri în doar nouă luni? Când ai atâtea rezistențe în sistem, și atâția care vor cu orice preț să eșuezi, pentru că le pui în pericol interesele? 

Va înțelege acum unde se află? Va accepta soluții precum acelea propuse de Cristian Socol azi? Dacă e cu adevărat lider și om de stat, o va face. Dacă e doar un mic satrap pe provincie, pus acolo de un partid în derută, care nu mai e capabil să producă lideri, și prins la înghesuială de Sistem, atunci o va ține ca gaia mațu. Și se va alege praful de tot...

PS: nu, cu 1600 de lei salariul minim, crescut de la 1450, nu vom combate sărăcia în 2018. De fapt, nu o vom combate în vecii vecilor, amin. Și nici cu vreo câțiva lei în plus, veniți din cine știe ce reduceri de taxe și impozite.  

Măcelul continuă.

Războiul româno-român e bine-mersi, tot mai vioi, și cu mormane de victime. Vorba aia: ”Se ascute lupta de clasă!” Nu e zi lăsată de la Dumnezeu să nu aflăm cum timp de mai bine de zece ani un sistem ilegitim a încălecat România, și-și face voios de cap. Iar cel care l-a făcut posibil stă și rânjește liniștit în Senatul României, plângând ipocrit soarta moștenirii sale, și dând lecții de democrație și de bună guvernare. 

Ce credeți că se va întâmpla după valul ăsta de dezvăluiri despre măruntaiele Sistemului, și despre victimele sale? Se va schimba ceva? Va plăti cineva pentru încălcarea Constituției și a legilor? SRI nu va mai face poliție politică? DNA nu va mai fi asasinul plătit al Sistemului? Judecătorii din Sistem nu vor mai da mandate de ascultare pe ”siguranță națională”, pe motiv că demnitarii vizați de sistem sunt posibili ”teroriști”? CSM nu va mai acoperi abuzurile din Justiție? 

Și la bun acest zbucium? Credeți că adevărurile spune, în sfârșit, de câțiva oameni la Bruxelles vor schimba modul în care este tratată România? Că MCV se va ridica? Ambasadorii unor țări interesate nu vor mai legitima activitățile criminale ale Sistemului, câtă vreme aceste activități servesc interesele respectivelor țări în România? Nu va mai veni ambasadorul american să bată cu pumnul în mesele Guvernului și Parlamentului, pentru a o apăra pe Lulutza, și pentru a ne impune lista de furnizori americani de armament? Nu vor mai fi finanțate brigăzile de asalt ale fascismului civic? Nu vor mai fi finanțate cu bani obținuți din acte de mare corupție televiziunile, jurnalele și siteurile  de propagandă ale Sistemului? 

Nu, nu ne îndreptăm spre o nouă ”revoluție”. Ne îndreptăm spre cimitirul democrației. Unde vom îngropa valori și iluzii. Poate chiar fericiți că am scăpat de povara libertății. Care înseamnă și asumarea unor responsabilități, inclusiv a responsabilității de a o apăra de dușmanii ei. 

Oricine s-ar ridica să lupte pentru respectarea a ceea ce am câștigat după aproape șapte decenii de totalitarism va constata imediat că în spatele lui este doar un mare gol. Toți cei pentru care luptă stau în tribune și sparg bomboane agricole. Lupta pentru dreptate și justiție socială se încheie înainte de a începe, din lipsă de combatanți. În schimb războiul româno-român are tot mereu carne de tun la îndemână. Și e țara plină de indivizi care manipulează și ne asmut pe unii împotriva celorlalți.  Măcelul continuă, sub privirile amuzate ale ticăloșilor care profită de pe urma prostiei și lipsei noastre de solidaritate. 

Cum și-a pierdut mințile America

Cum și-a pierdut mințile America, și noi odată cu ea. Ceea ce- valabil pentru americani, este valabil și pentru noi. Condițiile în care s-a dezvoltat această nebunie sunt aceleași, constrângerile, la fel. De ce am obține alt rezultat? 

” The American experiment, the original embodiment of the great Enlightenment idea of intellectual freedom, whereby every individual is welcome to believe anything she wishes, has metastasized out of control. From the start, our ultra-individualism was attached to epic dreams, sometimes epic fantasies—every American one of God’s chosen people building a custom-made utopia, all of us free to reinvent ourselves by imagination and will. In America nowadays, those more exciting parts of the Enlightenment idea have swamped the sober, rational, empirical parts. Little by little for centuries, then more and more and faster and faster during the past half century, we Americans have given ourselves over to all kinds of magical thinking, anything-goes relativism, and belief in fanciful explanation—small and large fantasies that console or thrill or terrify us. And most of us haven’t realized how far-reaching our strange new normal has become.”

Da, nu suntem noi ”Grădina Maicii Domnului”? Nu suntem noi minunea, și buricul lumii? Nu suntem noi excepționali? ”Ca la noi la nimeni!”, da? Mă tem că soluții de a ieși din ”spitalul de nebuni” din mintea noastră nu prea avem...

Trăiască poponarii!

Am aflat de ce am fost suspendat pe FB! Caută prin arhivă după cuvinte, în cazul meu poponar. Șterg toate postările în care găsesc respectivul cuvânt. Și-ți suspendă contul. Păi, după asta orice cuvânt poate fi socotit un motiv pentru a scăpa de cei pe care un grup de scelerați îi consideră indezirabili. Libertatea de exprimare este doar vorbă în vânt. Aștept momentul în care vor face o aplicație pentru analiza expresiei mâțelor postate, să te cenzureze în caz că blănoasa exprimă agresivitate, ură sau dispreț față de onor publicul feibucist.

Dacă homosexualii cred că așa rezolvă problemele, ei bine, nu fac decât să-și bată cuie în talpă. Treaba lor, curul lor...