Am vorbit acum vreo câteva ore cu o prietenă. De una, de alta. Și, nu știu cum dracu se face că, de la papa bun-prăjitura din care ronțăi acum ea a comis-o!-am ajuns la FB. Unde pontăm amândoi, ea și cu soțul din dotare. Și am ajuns toți trei la concluzia că s-a dus dracului feisbuceala, că atmosfera a ajuns irespirabilă. Și chiar e irespirabilă.
Nu prea m-a interesat FB, pe vremea când trudeam din greu pe blog. Am făcut cont doar pentru că oferea o mai mare libertate de a comunica, de a schimba opinii, era mai direct și mai rapid. După care lucrurile au degenerat. Și am încercat să înțeleg de ce.
Aș face o paralelă cu România, de la plenara CC al PMR, din aprilie 1964, până la ceaușismul sinistru de la sfârșitul anilor 1980. Evoluția este simplă: liberalizarea din anii 1960, începutul anilor 1970, care a dat atâtea speranțe românilor, a evoluat spre un model care presupunea și mai multă libertate, și mai multă autonomie și diversitate ideologică. Adică putea presiune pe modelul partidului unic. Acceptarea evoluției modelului diversității ideologice a fost brutal stopată de intervenția URSS împotriva ”Primăverii de la Praga”. Ce a urmat în România? De teamă, Ceaușescu a revenit la ortodoxia ideologică din vremea stalinismului.
Ceva de genul ăsta a pățit și Țucămberg. A lăsat lucrurile libere pe FB. Lucru care a convenit de minune nu doar utilizatorilor, ci și guvernelor, care au folosit platforma în experimentul scelerat al ”schimărilor de regim”, ”revoluțiilor colorate” și al ”primăverii arabe”.
FB a căpătat o puere și o influență care au deranjat guvernele multor țări, care aveau destule probleme și fără capacitatea de mobilizare a rețelei. Și au făcut presiuni uriașe pentru a schimba lucrurile. Țucămberg, care tocmai ce băgase FB pe Bursă, și zăcea pe un munte de bani, ce nu contenea să crească, a dat, ca și Ceaușescu, milităria jos din pod. Puritate ideologică, tovarăși! Îi belim pe toți cei care îndrăznesc să nu respecte ”standardele comunității”! Nu contează consecințele. Câtă vreme proștii deschid conturi, e bine. Eliminăm vocile critice. Așa cum a făcut și Ceaușescu: PCR avea 4 milioane de utilizatori, pardon, membri! Propagandă, cât cuprinde. Învățământul ideologic pe FB este în floare. Cenzura, așișderea.
Vocile critice și nonconformiste blocate, cenzurate, obligate să se ”exileze” pe alte platforme sociale. Cei rămași, lipsiți de liantul dat de lideri de opinie, sunt fie indiferenți, fie se retrag și ei, devin tot mai puțin prezenți pe rețea. Pozele cu pisici sunt echivalentul celor două ore la televizor din ultimii ani ai lui Ceaușescu. În schimb activiștii ”sistemului” sunt foarte vioi, pe ei nu-i deranjează nimeni pe FB. Dar nici nu mai interesează pe prea mulți. Ajung chiar să fie urâți, precum apologeții lui Ceaușescu din presa vremii.
Cu ceaușismul știm cum s-a terminat. De ce nu s-ar termina în același fel și cu FB? Nu cu Țucămperg la zidul catodic de la vreun Târgoviște american, ci cu un mare crah bursier.re, din punctul de vedere al consecințelor, cam tot aia e. Puritatea ideologică este apanajul fanaticilor. Ceușescu a fost un fanatic. Pentru el nu exista compromis. Țucămberg, departe de a fi un fanatic natural, devine fanatic de nevoie. Și nu mai poate fi rațional.
De fapt, este o poveste despre putere, modul de folosință, și despre decizii, asumarea costurilor lor și despre răspunderea față de o națiune/comunitate. Și nu toate poveștile au final fericit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu