Vizita lui Nuland la București, dar mai ales întrebarea pe care i-a pus-o președintele RFG, Joachim Gauck, ambasadorului moldovean, după primirea scrisorilor de aderare, au declanșat un soi de frenezie a ”unirii cu Moldova”, cele două evenimente(până la urmă banale) fiind interpretate drept un soi de ”liber la unificare”. Asta deși ele pot însemna orice, numai un acord pentru reunificarea României cu Republica Moldova, nu.
Dar chiar dacă ar fi așa ceva, acesta este cel mai prost moment pentru reunificare. Washingtonul ar aproba procesul din cauza obsesiei sale anti-ruse, pentru că așa ar mai face un pas spre Est, spre Rusia, în efortul-absolut tembel și contra-productiv-de a o ”îndigui. Berlinul, la rândul său-și Bruxellesul, că atunci când zici Berlin, zici liderul UE-ar face uitat eșecul ”Parteneriatului Estic”, eșec sângeros în Ucraina, eșec costisitor în Georgia, și de-a dreptul catastrofal în Republica Moldova.
Acceptând reunificarea României cu Republica Moldova SUA elimină total UE din gestionarea zonei de contact dintre Rusia și spațiul european. Acceptând unificarea României cu Republica Moldova Berlinul scapă de costurile prezenței sale în zonă, și se poate concentra asupra restructurării Uniunii Europene, una redusă la Europa Centrală și la cea Occidentală. Periferia estică va fi gestionată, politic și militar, de americani, și exploatată economic de nucleul dur al Uniunii, construit în jurul Germaniei, ca piață de desfacere și bazin de forță de muncă ieftină.
Republica Moldova este un stat eșuat. Și eșecul nu i se datorează. Acolo s-au întâlnit prea multe interese, politicienii de la Chișinău au avut prea mulți stăpâni: americani, ruși, germani, europeni. Fiecare a încercat să ducă țara în direcția cerută de stăpânii lui. Ocupați cu asta, au uitat să mai gestioneze țara, să se ocupe și de problemele și nevoile moldovenilor.
Cum ar putea gestiona România, la rândul ei un stat (aproape) eșuat, cu politicieni cu nimic deosebiți de cei de la Chișinău, slugi ale unora sau altora, Moldova, ca stat eșuat? Cu ce costuri? Cine le suportă? Un nou val de sărăcie nu va destabiliza România? Nimeni nu pare să facă aceste calcule. ”Să ne unim, și după aia mai vedem noi!”
O condiție esențială a reușitei unificării este existența unor relații excelente cu Moscova. Pentru că trebuie calmate temerile celor 38% dintre moldoveni, care sunt etnici ruși, sau sunt rusofoni. Ce facem, având la est un stat revizionist, Rusia, și la vest altul, Ungaria, ambele cu puternice minorități pe teritoriul României ”reîntregite” ? Nu vor fi folosiți ”secuii” sau ”mujicii” împotriva noastră? Secuii fac deja apel la cetățenii din Harghita și Covasna, să se înroleze în ”armata secuiască”, pentru eliberarea pământului ”secuiesc”. Vi se pare o glumă? Nu e! Și nu uitați: Ungaria este ”colega” noastră de ”lagăr” european, se presupune că respectăm aceleași reguli și avem aceleași interese. Cu Rusia nu avem nici măcar un dialog civilizat.
Ungaria mizează pe destrămarea Uniunii Europene, și pe recompunerea Europei, prin renaștere meiului Austro-Ungar, lărgit acum și cu Polonia. Nu va ezita să-și dea mâna cu Rusia, care ar fi și ea avantajată de disoluția Uniunii Europene, pentru a-și aranja lucrurile în Estul Ucrainei, asta însemnând și securizarea alipirii peninsulei Crimeea.
Dacă vrem unirea, acum este cel mai prost moment. Vom plăti noi eșecurile celor mari , care s-au încăierat pentru controlul zonei. Unire ne-ar aduce și mai multe probleme de natură economică și socială, pentru că nimeni nu ne va ajuta să suportăm costurile. Nu mai vorbesc despre politic. Ce vor face partidele moldovene? Se vor topi în cele românești? Ce statut administrativ va avea fosta Republică Moldova? Vom fi o federație, și dacă da, cum va arăta ea? Vor fi guverne regionale? Ce statut va avea Găgăuzia? Dacă acel statut va fi confirmat și în sânul noii entități statale, cine îi va împiedica pe unguri să ceară și ei un statut identic? Ce se va întâmpla cu Transnistria, mai ales că nu doar Moscova stă cu ochii pe ea, ci și Kievul? Ce se va întâmpla cu apartenența noastră la UE, după reunificare? Asta este una dintre marile probleme, pe care o ocolim cu încăpățânare.
Așa, să dai din gură, e simplu. Dar mai departe? Unde e proiectul de unificare, ăla concret, care să răspundă acestor întrebări, și multor altora, care nu sunt puse aici? Cine-l va face? Ce legitimitate ar avea el?
Deocamdată să ne vedem fiecare de ale lui. Moldovenii trebuie să-și rezolve singuri problemele, plecând de la interesele lor, n de la interesele altora. Românii, la rândul lor, au un morman de probleme de rezolvat. Da, putem să-i ajutăm pe moldoveni. Economic, social, avocatul lor în fața liderilor UE. Dar amestecul nostru în politica de la Chișinău s-a dovedit un eșec. Dacă ne-am abține ar fi mult mai bine. Pentru toți.
Unirea cu Moldova nu este pe agenda publică. De fapt, de aici trebuie să plecăm în orice analiză. Sună dur, dar altele sunt nevoile românilor. Unirea nu le aduce nimic, în afară de noi probleme. Să ne rezolvăm problemele noastre. Și să îi ajutăm pe moldoveni să profite de pe urma asocierii la UE, să insistăm pentru reluarea procesului de extindere a UE, pentru aderarea Moldovei și, nu în ultimul rând, să ne normalizăm relațiile și cu Moscova, și cu Budapesta. Dacă reușim să facem aceste lucruri va fi deja o mare victorie. Unirea cu Moldova nu va fi posibilă decât în momentul în care Moldova va fi membru al UE.
7 comentarii:
moldova nu-si doreste unirea cu romania. lor le este bine cu mama rusie
Mai întîi fac menţiunea – fără a intra în detalii argumentative – că termenul tematic recomandabil prin semnificaţia sa şi, de altfel, pe deplin corect şi dintotdeauna agreat de istoricii noştri este cel folosit atît în titlul articolului – „unire” –, cît şi în interiorul textului de mai multe ori, şi nu cel de „unificare” (cu varianta „reunificare”), vehiculat şi el din destul în text şi utilizat prea adesea de mulţi, care se lasă înşelaţi de aparenta sinonimie a celor două cuvinte. Astfel, corect vom spune „Unirea Moldovei cu România”, „Unirea Principatelor Române”, „Unirea Transilvaniei cu România”, „Marea Unire” etc. şi nu „Unificarea Moldovei cu România”, „Unificarea Principatelor Române” „Unificarea Transilvaniei cu România”, „Marea Unificare”. Cînd vorbim, însă, despre actul de la 1600, nu este greşit dacă formulăm „Unificarea ţărilor române înfăptuită de voievodul Mihai Viteazul”.
Ideea centrală a textului, aceea a inconvenienţei unei apropiate (re)uniri a României cu Republica Moldova, este discutabilă, fără a fi, desigur, şi inedită. Spun că este discutabilă, pentru simplul motiv că nimic nu se cîştigă fără costuri şi riscuri asumate. Pe fond, şi eu estimez o asemenea împlinire istorică, a unirii Moldovei cu România, posibilă într-o perspectivă mai puţin apropiată. Cine ştie? Dar asta nu ne dă dreptul să stăm şi unii şi ceilalţi, decenii de-a rîndul, cu braţele încrucişate ca la grevă şi să ne mulţumim cu... frăţia platonică! O vorbă din popor spune că uneori soluţia bună e „să punem mînă de la mînă şi să împărţim sărăcia pe din două”. Precum vedem, nici separarea perpetuă nu ne e, nici unora nici celorlalţi, mai spornică în nici un domeniu.
Pentru mine, apartenenţa României (şi Moldovei) la UE, ca şi la NATO, nu este o garanţie în favoarea intereselor şi drepturilor noastre legitime. Tot aşa cum, apartenenţa la această organizaţie politico-economică suprastatală, cu trăsături imperialiste vădite, nu este o garanţie a intereselor naţionale pentru oricare dintre popoare din această parte a Europei, cel puţin. Din contră! Toate sforţările organismelor internaţionale urmăresc, s-o spunem pe-a dreaptă, desăvîrşirea globalizării, a mondializării şi „imperializării” treptate, dar alerte – pe bucăţi, pe regiuni, pe continente – a lumii, prin fărîmiţare, diluare şi resorbţie statală. Prin urmare, ele, organismele, n-au timp şi preocupare pentru „interese mărunte, insignifiante”, cum sînt interesele naţionale şi de prosperitate ale unora sau altora în raport cu „interesele măreţe” ale globalizării regenerative şi perpetuante capitaliste. Dimpotrivă, mult dimpotrivă! Bun, este un proces căruia o ţărişoară ca România nu i se poate opune, ci doar i se poate lăsa în voie meşteşugit, pentru a supravieţui cumva. Ori, în opinia mea, supravieţuirea noastră nu va fi posibilă, finalmente, refuzîndu-ne reciproc unitatea şi solidaritatea naţională, accentuîndu-ne sau menţinîndu-ne cu anticipată şi de la noi iniţiere fărîmiţarea, diluarea şi resorbţia statală. Ar fi un non-sens! Ce e deja spart, e lesne de separat şi de împrăştiat în cele patru zări. Garantat!
Scuze pentru lungimea comentariului. Gînduri bune tuturor.
P.S. – Vedem că la Chişinău, chiar în aceste ore, evoluţia evenimentelor devine îngrijorătoare.
"Reunificarea nu este soluția nici pentru problemele României, nici pentru problemele Republicii Moldova."
Foarte corect.Ambele ţări au atâtea probleme grele, nerezolvate, încât reunificarea este clar un obiectiv nerealist şi, deocamdată, inutil.
Atenţie! Interese de stat precum este unitatea naţională nu se judecă pe criterii mercantile, de oportunitate utilitară. Asemenea interese au raţiuni mult mai profunde. Ele ţin de rosturi existenţiale vitale pentru o naţiune, ce transcend oricăror calcule oneroase şi de moment şi reprezintă neslăbit idealul de a fi al oricărui popor. Realismul şi utilitatea unităţii naţionale sînt întotdeauna mai presus decît orice discuţie! Cu siguranţă, însă, momentul înfăptuirii ei, în cazul nostru al reîntregirii naţionale, este o chestiune de oportunitate istorică, dar una care trebuie fructificată la moment, prompt şi hotărît, dacă împrejurările politice au apărut. Şi sînt situaţii cînd ele apar peste noapte, poate o dată la o sută de ani, situaţii pe care numai generaţiile neghioabe sau trădătorii de Patrie îşi pot permite să le rateze! Propria noastră experienţă istorică ne stă mărturie.
Repet ceea ce am spus în postarea anterioară, şi eu apreciez că unirea Moldovei cu România este o posibilitate nu imediată. Aici sînt pe aceeaşi lungime de undă cu cei care susţin că "unificarea" Republicii Moldova nu este un obiectiv realist. De altfel, eu cred că unificarea este chiar de evitat şi de nedorit în ziua de azi...
Gînduri bune tuturor.
Un stat NATO (Romania) nu se poate reuni cu un alt stat (Moldova) pe teritoriul caruia se gaseste armata unei terte tari (Rusia).
Articolul e corect si realist. Fara dialog cu Rusia nu se va face unire, sau daca se va face fortat, vor fi consecinte rele pentru Romania si romani.
Cred ca e periculos acest trend de reintoarcere in trecut, cu imperii, natiuni permenent in conflict, granite si garduri. Europa nu ar trebui sa uite prin ce a trecut. Mai mult, Europa fara o relatie buna cu Rusia nu poate creste suficient, cit sa conteze in fata SUA, China.
"Cum ar putea gestiona România cu politicieni slugi ale unora sau altora, Moldova?"
Evident că e imposibil, și nerecomandat, riscant pentru ambele țări, cît timp vom continua să rămînem slugile altora! Însă nu ne obligă să rămînem astfel nimic decît propria slugărnicie față de stăpîni și propria neîncredere și necredință într-un destin și viitor mai bun decît cel de slugă la stăpîn.
Ca să unim cele două țări, împotriva intereselor stăpînilor vremelnici, cum am mai dovedit în trecut că o putem face, trebuie în primul și în primul rînd să renunțăm la a mai fi slugile intereselor străine fie ele UE, NATO, Rusia sau Ițic.
Nu ne trezim din somn prea des, mămăliga pare prea îndelug răbdătoare, însă și cînd ne trezim avem cu ce-i popi pe mulți! Pe măsura răbdării mioritice exasperante pentru cei doritori de acțiune și renaștere națională!
Vlad Țepeș este erou național chiar dacă nu e încă sfînt ca Ștefan cel Mare și tehnica modernă e mult mai eficientă la belit dușmanii decît săbiile, topoarele și țepele de pe vremea lui! Mai avem nevoie doar de oameni dispuși să le folosească spre binele țării și doar la un semn poporul se va uni și va beli toți porcii din grădina maicii domnului. Spre crăciun, că așa se face ... creștinește! Tradițiile strămoșești nu mor cînd vrea UE!
Ai dreptate, așa văd și eu. Nu este momentul!
Trimiteți un comentariu