Nu există niciun motiv pentru care să credem că 2016 va fi un an bun, și în niciun caz unul mai bun decât 2015. Este an electoral, cu două runde: locale, și parlamentare. Violența politică, discurs, dar și acțiune, va cunoaște un maxim. Va fi anul confruntărilor oarbe, al decontării mizeriilor din ultimii patru ani.
DNA și SRI vor fi principalii actori ai scenei politice. Se va repeta, la o scară monstruoasă, ceea ce s-a întâmplat în 2014, la prezidențiale. Asta fără să însemne că se va primeni clasa politică. Nu, asta va însemna doar că DNA și SRI își vor ”legitima” statutul de adevărați stăpâni ai României.
Pe acest fond, al presiunilor instituțiilor de forță asupra instituțiilor democrației, guvernul Cioloș își va putea aplica nestingherit agenda ascunsă. Care înseamnă distrugerea totală a sectorului public din economie, și restrângerea drastică a celor din educație și sănătate. Măsurile pe care le vor lua vor face ireversibil cursul lucrurilor. Statutul de colonie se va definitiva, iar jaful bogăției naționale, și al valorii adăugate prin munca și inteligența românilor va atinge cote imposibil de atins în oricare altă țară din UE. Pierderea de suveranitate este definitivă.
Nu există nicio forță, politică sau civică, în stare să se opună acestor evoluții. Partidele sau organizațiile civice ”noi” vor fi produsul serviciilor secrete, pentru fragmentarea puterii și pentru a împiedica organizarea unei posibile rezistențe interne față de aservirea totală a României intereselor străine. Nici măcar o revoltă socială, precum cea din decembrie 1989, nu este posibilă, câtă vreme există supapa emigrației economice. Doar atunci când se va îngrădi, la nivelul UE, libertatea de mișcare, ar putea fi posibilă o astfel de explozie socială. Evident, haotică și fără obiective, pentru că nu există nimeni care să transforme nemulțumirile și frustrările în revendicări și într-un program pentru schimbare. Sindicatele sunt moarte, partidele politice, la fel, societate civilă nu avem, ci doar forme cvasi-politice, care servesc interesele ocupanților României.
Ce ne rămâne? Nu știu. De resemnați oricum suntem resemnați. Supunerea totală? Ca să ce? Va fi ocupantul mai milostiv cu noi? Nu, evident: va fi și mai nemilos! Pe termen scurt nu există soluții, iar pe termen lung vom fi toți morți...
Un comentariu:
Deci...ne ramine mult timp pentru noi. Partea plina a sticlei :)
Trimiteți un comentariu