Cum să nu o iei razna, când tu, un ilustru necunoscut, mediocru, ești luat de ciuf de niște unii, și peste noapte te trezești șef de serviciu secret și procuror general al Republicii, cu puteri nelimitate. Poți distruge partide, poți distruge lideri politici, poți face, sau desface guverne, poți umili și da jos premieri, te poți pișa cu boltă pe voința poporului, anulând sau schimbând rezultatele votului, poți pune președintele care îți servește cel mai bine setea de putere.
Și, inevitabil, ți se urcă puterea la cap. Ai orgasme multiple numai gândindu-te ce poți face! Fără să dai socoteală nimănui, niciodată! Fără să ai nici cea mai mică responsabilitate față de consecințele faptelor tale. Nici un tiran nu se bucură de atâta putere. Un tiran are mereu sabia trădării celor care l-au pus acolo deasupra capului. Există mereu riscul unei revolte. Al unei lovituri de palat. Ăștia doi nu se tem de nimic. Pentru că au în spate forța uriașă a ocupantului României. Și câtă vreme fac ce le zice ocupantul, nimeni și nimic nu-i poate atinge.
Lașitatea clasei politice, mediocritatea ei, contra-selecția, corupția liderilor politici ne-au adus aici. Dacă așa hulite și urâte partidele rezistau tendințelor totalitare ale binomului, alta ar fi fost situația.
Iar cetățenii ar trebui să-și învingă sila de politic și să apere ce s-a câștigat, cu sânge, în decembrie 1989: libertatea. Fără ea nimic nu este posibil. Dacă ne place să fim sclavii acestor gunoaie, e alegerea noastră. Dar să nu ne mai plângem că ne merge rău. Ne merge așa cum ne dorim. Pentru că, dacă ne-am fi dorit altceva, nu am fi asistat pasivi la deposedarea noastră de puterea pe care ne-o oferă suveranitatea.
Cum ne place la stăpân, nu se va întâmpla nimic. Și vom tot avea la conducere cioloși și iohanniși, marionete stupide ale ocupantului, fațadele unui sistem opresiv, care are doar un obiectiv: jefuirea țării, și a muncii românilor. Să trăiți bine!
Un comentariu:
Ce lovitură de tun! Pfuu! Şi cît de precisă! Parcă îţi mai vine să trăieşti, citind astfel de bijuterii jurnalistice... Ce norocoasă cu destinul ei ar fi România să aibă asemenea gazetari, o astfel de presă! Din păcate, e taman invers. "Ăştia doi" sînt, de fapt, trei. Ei doi şi... presa! Cică, "liberă". Da, da...
Trimiteți un comentariu