Nu vă atingeţi de curul lui băsescu!

Un alt pupincurist băsescian, din turma ălora care vroiau să schimbe regimul regimul constituţional, pentru a face din Pulimea Sa al doilea Putin, Radu Carp, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, ne explică ce şi cum în legătură cu reprezentarea României la Consiliile Europene. Introducând un criteriu cel puţin bizar: "S-a stabilit astfel o regulă ce nu a mai fost necesar să fie codificată : participă la Consiliul European acea persoană care are cea mai mare legitimitate, respectiv cel mai mare număr de voturi. Într-un regim semi – prezidenţial, preşedintele este cel care are o asemenea legitimitate, fiind ales direct. Într-un regim parlamentar, primul – ministru are legitimitatea maximă, fiind reprezentantul unei majorităţi parlamentare aleasă prin vot, iar preşedintele, fiind ales de Parlament, are o legitimitate mai redusă. De ce este necesar ca la Consiliul European să participe persoana care are cea mai mare legitimitate, rezultat al votului popular ? Pentru a răspunde la această întrebare, folosim cea de-a doua metodă despre care am afirmat că ne ajută la interpretarea dispoziţiilor din Tratat referitoare la reprezentarea în Consiliul European.

În legătură cu aceasta, este necesar a se face precizarea că la nivelul Consiliului European se adoptă poziţii comune în diferite domenii, iar acestea trebuie transpuse la nivel naţional. Este nevoie de garanţii ferme că cei care participă la Consiliul European au şi puterea de a pune în aplicare deciziile luate, iar cea mai bună garanţie este legitimitatea acestora.

Acestea sunt motivele pentru care participarea la Consiliul European are la bază strict criteriul legitimităţii. Participă cine are în spatele său cele mai multe voturi. Iată raţiunea pentru care Tratatul de la Liasabona, ca şi precedentele, lasă deschisă posibilitatea de participare a primului – ministru sau a preşedintelui, în funcţie de natura regimului politic. În România, chiar dacă nu ar exista art. 80, alin.1 din Constituţie care afirmă că Preşedintele asigură reprezentarea pe plan extern, participarea sa la Consiliul European nu poate fi pusă sub semnul îndoielii, deoarece este, până la alegerile din 2014, persoana cu cel mai mare număr de voturi şi care reprezintă cea mai bună garanţie că deciziile Consiliului European vor fi puse în aplicare. Raţionamentul potrivit căruia primul – ministru ar trebui să participe la Consiliul European deoarece în acest cadru se dezbat chestiuni de politică internă şi mai puţin de politică externă nu are acoperire, prin raportare la orice interpretare a Tratatelor cu ajutorul celor două metode amintite mai sus."

Dacă se foloseşte criteriul legitimităţii, să înţeleg că există mai multe feluri de legitimitate, de vreme ce le putem ierarhiza? Pentru că doar aşa putem spune că băsescu e "mai legitim", după numărul de voturi, decât primul ministru, nu? Dar, problemă: în 2008 majoritatea PSD-PDL avea circa 75% din voturile exprimate în alegerile parlamentare, de 7.238.000. băsescu primise în 2004 5.126.000 de voturi. Şi parcă în peisaj mai plutea şi UDMR. Aşadar boc era "mai legitim" decât băsescu. Şi ce, a pupat la Bruxelles?

Întrebarea de căpătâi este alta: care sunt instrumentele pe care le are băsescu pentru a pune în practică deciziile luate la Bruxelles, câtă vreme atribuţiile sale executive sunt extrem de limitate? Chiar şi cu guvernul ăla paralel de la Cotroceni rezultatele sunt zero!  Ştiu, a făcut tot felul de reforme tembele, încălecând, curat neconstituţional, şi guvernul, şi Parlamentul. Dar reformele alea nu au nimic în comun cu cele decise la Bruxelles.

Şi aşa ajungel la faptul că toată demonstraţia lui Carp este o pledoarie de tipul "Nu vă atingeţi de curul meu iubit! Nu schimbaţi cutuma!" Doar că în România nu funcţionează dreptul cutumial, şi oricum trebuie să fii nebun să transformi în cutume demenţele lui băsescu! Doamne fereşte!

Oricum ar fi arătat Constituţia, felul în care este structurat băsescu, un om conflictual, şi care dispreţuieşte profund legea şi regulile, care se consideră deasupra lor, ar fi generat exact aceleaşi probleme. De asta trebuie schimbat omul, nu Constituţia şi legile. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Cu el nu există cale de înţelegere, nu se poate găsi un consens. Din păcate, pentru România, dar şi pentru noi. Că noi plătim tâmpeniile lui.