băsescu a mai câştigat o victorie!

Nu ştiu ce l-a motivat în aşa hal pe Marius Andruch, şeful Comisiei ăleia cu un acronim imposibil, care oricum nu avea dreptul să se pronunţe, încât să treacă peste orice şi să anunţe, în dispreţul legii şi regulilor, aşa-zisul "plagiat" al lui Ponta. Nu ştiu nici dacă el e cel care a agitat apele în străinătate, la revista "Nature". Dar mi se pare mai degrabă un act motivat personal. Un abuz, care a picat la fix pe interesele politice ale portocaliiilor. 

Acum plânge că tabăra cealaltă îl mânjeşte cu rahat, vorbind de "mită" primită de la fostul ministru Funebriu. La ce se aştepta, după tot ce a făcut? Să fie mângâiat pe cap? Să-l pupe Ponta în public? Bineînţeles că-i dau la geoale. Şi o fac măiastru. Că nici ăilalţi nu sunt uşi de biserică.

Dacă dorea o execuţie exemplară în cazul Ponta, musiu Andruch trebuia să procedeze ca la carte, chiar şi în condiţiile în care Comisia condusă de el nu avea treabă cu tezele susţinute înainte de aprilie 2012. Dar măcar era un act, procedural vorbind, fără reproş. Şi atunci era credibil. Iar dacă dorea să ţină Universitatea departe de jocurile politice, nu trebuia să încalce regulile. Punct!

Spunea musiu, într-un interviu: "Sunteţi şi preşedintele CNATDCU, consiliu care are un rol greu atunci când trebuie să decidă excelenţa în cariera didactică academică. Cum vă descurcaţi şi cu acest post?

Ne-am propus să nu existe nici un fel de suspiciune privind deciziile noastre. Sunt foarte mulţumit că am reuşit formarea unor comisii cu unii dintre cei mai importanţi profesori şi cercetători din ţară. Am cooptat, de asemenea, specialişti din străinătate. Primele întruniri ale comisiilor şi ale consiliului general au dovedit că suntem pe drumul cel bun: exigenţa maximă, dar nu absurdă, în binele ştiinţei şi învăţământului din ţara noastră. Am stabilit criterii exigente, dar uşor de atins pentru cei cu adevărat buni. CNATDCU oferă abilitarea celor care vor să îşi construiască o carieră profesională, pe baza rezultatelor activităţii de cercetare independente – dreptul de a conduce doctorate şi de a ocupa un post de profesor."

Aia cu suspiciunile e delicioasă! I-a ieşit la fix! S-a dus dracului toată credibilitatea mizeriei ăleia de comisii, doar pentru că l-a apucat pe el aşa, de la lingurică, şi a vrut să i-o tragă lui Ponta! Mişto, nu? 

Şi el, şi Funeriu, sunt două catastrofe, când ies din zona lor de competenţe şi se amestecă în politică sau în administraţie. Păcat! Păcat că se expun, şi nu sunt singurii, în spaţiul public, pentru nişte avantaje efemere, care nu le folosesc la nimic, până la urmă. 

Politica are nevoie de profesionişti, pe care să şi-i recruteze dintre cei dispuşi să accepte constrângerile şi neplăcerile meseriei de politician. Oamenii de ştiinţă pot, chiar au obligaţia cetăţenească, să se implice în viaţa societăţii. Dar acolo unde se pricep. Politica nu-i de ei. Iar când serveşti oameni precum băsescu, s-au dus dracului tot prestigiul profesional şi toată autoritatea morală.

E drept, băsescu a mai câştigat o victorie: a încăierat comunitatea ştiinţifică românească. Ceea ce era de aşteptat: scăpase cineva fără cucuie în epoca de băşini?