Am trecut azi prin zona Pieţei Matache. Am făcut şi câteva fotografii. Cum ştiţi, chiar vreau să se schimba dracului ceva acolo, pentru că arată mizerabil. Dar văd că scandalul continuă, unii dau Primăria în judecată, că dărâmă "moştenirea" capitalismului interbelic, capodopere arhitectonice, din şcoala "mahala de mahala", Primăria îi dă în judecată pe ăia care o dau în judecată, pe motiv că datul în judecată o costă.
N-am zăbovit cine ştie ce pe acolo. Doar cât am fotografiat, că mă grăbeam, mă durea şi coloana, şi oricum nu aveai de ce sta prea mult. Acasă, după ce am descărcat fotografiile, şi le-am privit mai atent, zona aia m-a deprimat şi mai tare decât de obicei. Este, dacă vreţi, esenţa neputinţei noastre de a ne împăca atât cu trecutul nostru, cât şi cu prezentul. Este expresia cea mai elocventă a crizei de identitate pe care o tot ducem după noi de la intrarea în modernitate. Un amestec de stiluri poate fi un lucru încântător, o excursie în timp, un elogiu adus diversităţii. Aici este un ghivechi al prostului gust, al nepăsării, al lipsei de cultură, al nesimţirii pure şi simple.
Nu te poţi ataşa de aşa ceva, nu ai cum. Poate că unele clădiri ar merita efortul de a fi renovate, de a li se da aspectul iniţial. Dar ar fi o pierdere de bani şi de timp. Zona aia trebuie rasă şi remodelată. Putem discuta cum să arate: vrem o zonă cu arhitectură modernă, bine, dar trebuie să ne gândim şi la context. Vrem o zonă care să ne ducă în anii '30-'40 ai secolului 20, de ce nu? Ar fi chiar frumos, şi s-ar potrivi mai bine cu vecinătatea. Dar când ai cap de perspectivă blocul Generali, şi în spatele lui sediul BRD şi puţa aia de lângă spitalul Filantropia, lucrurile nu rimează.
De fapt, suntem acum în situaţia să constatăm care sunt "beneficiile" bunului-plac, servit pe post de "liberalism". Am lăsat la voia investitorilor să construiască aşa cum îi taie capu, unde îi taie capul. Rezultatul este identic cu acela din urmă cu un secol şi mai bine. Dar acum locul magherniţelor este luat de cuburile de beton şi sticlă, cu nimic mai valoroase, arhitectonic şi sentimental vorbind.
Tare mă tem că, lăsaţi de capul lor, deţinătorii de terenuri din zonă vor face cadou bucureştenilor încă un dezastru urban. Ceva de genul coşmarului din nordul Bucureştilor, care este absolutul în materie de nebunie imobiliară. Dar cum sunt un optimist, sunt sigur că se poate şi mai rău!
2 comentarii:
Eu am locuit in zona Garii, cu cateva intreruperi, de peste 25 de ani. Pentru locuitorii de acolo cred ca disparitia acelei mahalale mizerabile, care incepe cam de la biserica Buzesti si se continua dincolo de Piata Matache, nu poate fi decat benefica. Eu nu m-as supara sa ma trezesc intr-o dimineata si sa vad cum buldozerele au ras-o in intregime. Valoarea istorica a caselor de acolo e nula: sunt niste case oarecare de targoveti mai instariti, si nimic mai mult. Zona e memorabila pentru ca in anii '90, cand organizatiile vocale de azi nu ridicau un pai pentru reabilitarea ei, erau pe-acolo o gramada de bordeluri clandestine. Daca treceai noaptea pe la 12 vedeai "fetite" la fiecare colt.
In zona fusese Cinematograful Feroviar, unul dintre cele mai vechi din Bucuresti. O cladire frumoasa din perioada interbelica, dar ceva cam belalie.Pe asta Ceausescu nu a indraznit sa o darime. Se pastrasera zidurile exterioare si se gindea la o consolidare a acestora si refacare a cladirii. Cu multa vreme in urma. Democratia ultimior 20 de ani a ignotrat totul.
Mai era si Hala de carne, de asemenea o cladire istorica.
Totul ar fi putut fi pastrat si reabilitat. Numai ca nimanui nu-i pasa. Istoria Bucurestiuli, Romaniei si a noastra personal, trebuie sa dispara. Sa devenim o natiune fara memorie si fara personalitate.
La asta se pricep erpfect actualii conducatori.
Imi amintesc de Kievul post belic. Distrus de bombardemente. Nenorocitii aia de stalinisti au refacut totul cum era din beton armat (sa mearga repede) iar in spatele cladirilor respective NU au crescut blocuri megalitice, ci numai cladiri mici care sa NU modifice aspectul si aerul specific al orasului.
Trimiteți un comentariu