Revoluţia lui băsescu, revoluţia lui Iliescu

Începe să devină din ce în ce mai clar ce vrea băsescu, în acest al doilea mandat: o revoluţie. Dacă Iliescu a avut revoluţia lui, de ce să nu aibă şi el, Iubitul Conducător şi Mare Machitor, o revoluţie? Cu ce să intre el în istorie? Cu Nuţi pe genunchi, cu casa din Mihăileanu, cu incendiul din portul Rouen, cu buful cu supraelastic sau cu dosarul Flota de gât? Şi atunci, ce şi-a zis el? "Am nevoie de o revoluţie!"

Cum revoluţia care a readus România la democraţie şi în comunitatea euro-atlantică era deja adjudecată de Ion Iliescu, iar întoarcerea pe faţă la totalitarism, imposibilă, ce-i mai rămânea bietului aspirant la un loc în cartea de istorie? O revoluţie neo-liberală! 

Dacă veţi analiza cu atenţie măsurile introduse de guvern, care exced reţetele FMI, şi unele au fost cerute de Bucureşti, spre surprinderea aceluiaşi Fond, nici el foarte social în gândire, veţi vedea că ele sunt o formă radicală de neo-liberalism. Mulţi spun că ar fi vorba de un experiment occidental, să vadă ăia din Germania, Franţa şi alte ţări cu sisteme sociale extinse până unde se pot întinde cu anularea avantajelor sociale. Nu cred această variantă. Nimeni nu-i atât de tâmpit să facă astfel de experimente într-o construcţie în care se află şi el, şi riscă să-i cadă în cap şandramaua, în caz de eşec.

Cel mult vom ajunge un soi de exemplu negativ: "vedeţi ce se întâmplă în România, dacă au mers prea departe cu demantelarea statului social?" Sigur, nemţii şi alţii ca ei propăvăduiesc un soi de disciplină financiară cazonă în materie de finanţe publice. Doar că madam Merkel tocmai şi-a luat-o grav de la electorat în alegerile de duminică, din oraşul-land Hamburg, unde social-democraţii au majoritatea absolută! Şi e doar începutul! Deja alianţa guvernamentală nu mai are majoritate în Bundesrat. Şi în Franţa socialiştii sunt pe val. Iar pendulul, în Europa, se pregăteşte să treacă din nou la stânga. 

Ne place sau nu, din pricina proastei calităţi a celor trimişi de noi în Parlament, nişte demenţi au impus acestei naţiuni o schimbare, cu care ea nu are cum fi de acord. Degeaba încearcă băsescu să ne vândă azi această schimbare silnică în sos de reforme europene. Nicio legătură!  Ăsta e pericolul care pândeşte democraţia într-o ţară lipsită de cultură politică şi civică. Din păcate...


PS: orice revoluţie care se respectă trebuie să aibă un imn. Iată-l pe cel al revoluţiei neo-liberale de Dâmboviţa.