Vara în care au murit iluziile

A trecut şi vara asta! A fost de-a dreptul sufocantă, într-un oraş care a uitat să mai planteze copaci, în schimb plantează beton, asfalt, oţel şi sticlă. A fost vara în care au murit iluziile noastre despre occident. Festivalul ipocriziei, care a însoţit suspendarea şi votul pentru demiterea lui traian băsescu ne-a arătat un occident dispus să calce în picioare şi democraţie, şi valori morale şi politice, pentru a-şi păstra pe tron sluga. Şi-a păstrat-o. Cu ce preţ? Ei bine, preţul nu se cunoaşte încă. Dar ceva indicaţii despre ordinul său de mărime apar. Şi dacă acum occidentalii au susţinut o cauză greşită, atunci când susţine o cauză bună, reflexul celor mai mulţi români va fi de respingere. 

După orice calcul, traian băsescu a fost demis. Dar şase indivizi, unul mai mediocru ca altul, mai şantajabil ca altul, mai stupid ca altul, au decis altfel. Drept pentru care au îngropat instituţia pe vecie. Acum CCR trebuie desfiinţată, şi găsită o formulă care s-o readucă în atenţia şi respectul românilor. 

Vara asta are şi un lucru luminos, zic eu. Pe care nu pot să-l atribui neapărat cuiva. Dar el există: acum câţiva ani, pe o caniculă asemănătoare, în Franţa au murit circa 15.000 de oameni, cei mai mulţi singuri, găsiţi după zile şi zile. Nu am auzit de un singur caz de acest fel în România. Semn că există un soi de solidaritate, la nivel micro, acolo unde oamenii se îngrijesc unii de alţii. A contat şi campania de informare publică, au contat şi măsurile luate de unele municipalităţi. Dacă ne-am ocupa mai mult de ceea ce contează cu adevărat pentru oameni, viaţa tuturor va fi cu siguranţă mai bună. 

Toamna politică şi socială va fi, evident, la fel de complicată, de tensionată şi de conflictuală. Vor muri şi alte iluzii. Dar poate că fără asta nu ne maturizăm, ca naţiune...