boc, idiotule!

Ai inaugurat o "autostradă, cretinule, care NU era terminată! Şi un alt cretin, ca şi tine, a nimerit într-un şanţ, pentru că lipseau glisierele de protecţie pe marginea ei. Dar ţi-ai făcut norma la tăiat panglici, panarama dracului! Sictir!

Dinastia Kim merge mai departe

Kim Jong-Il a murit. În bunul obicei al Coreii de Nord, puterea a revenit lui Kim Jong-ul, unul dintre fiii săi. Nimic neobişnuit, acolo. La fel de normal, Coreea de Sud a intrat în alertă maximă. Şi tot la fel de normal China va calma jocul, având un nou prilej să arate că există un nou jupân în zonă. Pentru că, să fim serioşi: fără ajutorul Chinei, regimul nord-coreean se prăbuşea de mult. Mai mult, fără ajutorul lor nord-coreenii nu aveau arma nucleară. Nimeni nu-i naiv să creadă altceva. 

Întrebarea este dacă regimul nord-coreean mai are o raţiune şi resurse de a rezista. Raţiune, sincer, nu. Pentru că nici măcar o alternativă la "normalitatea" democratică nu este. Mă tem că nu există încă o descriere corectă a sistemului nord-coreean, care are ceva şi din stalinism, şi din imperialismul japonez, şi din cruzimea popoarelor migratoare asiatice, şi din modernitatea occidentală. Cât despre resurse, asta este altă poveste. 

Mă întreb cum ar putea arăta mintea nord-coreenilor, atunci când regimul se va schimba, şi oamenii vor fi liberi să fie ei însişi. Atunci vom vedea cu adevărat ce a produs dinastia Kim în Coreea de Nord.

Printr-o stranie coincidenţă, ne-a părăsit şi unul dintre ultimii democraţi din convingere, Vaclav Havel, un exemplu de lider în acord cu valorile pe care le promovează. O fi vreo morală în asta, sau e pură întâmplare?

Amintirea trecutei veri # 4

O precizare: fotografiile din acest ciclu sunt apărute în revista The Atlantic Monthly.

O nouă victorie a capitalismului

După ce, cu un cinism incredibil, guvernanţii au distrus, practic, vieţile a sute de mii de oameni care au nevoie de asistenţă socială, oameni bătrâni, bolnavi, singuri, acum se gândesc să înfiinţeze un nou serviciu social: camera de injectare. Unde consumatorii de droguri să beneficieze de asistenţă medicală, să nu dea colţul dintr-o supra-doză. 

Vă reamintesc că fenomenul etno-botanicelor a explodat, practic, în anul venirii la guvernare a lui boc, şi în anul realegerii lui băsescu, adică în 2009. Mulţi au spus că a fost un mijloc de finanţare a campaniei electorale prezidenţiale. Şi vă reamintesc câtă împotrivire a fost din partea puterii, când a fost vorba de scoaterea în afara legii a etno-botanicelor. Cum vă reamintesc şi de desfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog. 

Aşadar, suntem şi noi în rândul lumii, sau ce? Să aplaudăm o nouă victorie a capitalismului, şi o nouă reformă a statului, încununată de succes.  

Vaclav Havel, dispariţia unui mare european

A murit Vaclav Havel, care, înainte de toate, rămâne în amintirea noastră ca un mare european. A fost un democrat convins. A pregătit, prin opera sa intelectuală, schimbarea paşnică de regim din Cehoslovacia. "Revoluţia de Catifea" a fost marcată de personalitatea sa. Ca preşedinte al noii Cehoslovacii, şi apoi al Cehiei, a avut în minte un plan clar: ancorarea ţării sale în comunitatea trans-atlantică. Deşi om de dreapta, nu a făcut niciun gest de îngrădire a libertăţii de expresie a stângii. Cehia are în Parlament, şi acum, un partid comunist. Nu a plătit poliţe pentru anii petrecuţi în închisorile comuniste. Ceea ce dovedeşte o tărie de caracter excepţională şi o credinţă fără margini în valorile democratice.

Nu cred că a apreciat vreodată euro-scepticismul actualilor lideri cehi. El a imaginat pentru ţara sa un rol de anvergură: acela de a fi liderul Europei Centrale şi de Est, pe  drumul reunificării europene, şi a reuşit asta, lucrând cu perseverenţă pentru reuşita planului său. 

Şi ce înseamnă meandrele concretului: succesul lui Havel, în anii în care lupta pentru democraţie, imaginând Manifestul Cartei 77, şi construind o societate civilă în jurul mişcării dizidente, nu ar fi fost, poate, atât de eclatant, fără contribuţia...României ceauşiste. Carta 77 este rezultatul succesului Conferinţei de la Helsinki, din 1975. Un succes determinat de poziţia României, care a degajat un consens în privinţa drepturilor omului, ce şi-au găsit locul în Declaraţia finală a Conferinţei, în această formă:

 "VII. Respectarea drepturilor omului si libertăţilor fundamentale, inclusiv a libertăţii de gândire, conştiinţă, religie sau de convingere. Statele participante vor respecta drepturile omului si libertăţile fundamentale, inclusiv libertatea de gândire, conştiinţă, religie sau de convingere pentru toţi, fără deosebire de rasa, sex, limba sau religie.

Ele vor promova si încuraja exercitarea efectiva a drepturilor si libertăţilor civile, politice, economice, sociale, culturale si altele care decurg toate din demnitatea inerenta persoanei umane si sunt esenţiale pentru libera si deplina sa dezvoltare.

In acest cadru, statele participante vor recunoaşte si respecta libertatea individului de a profesa si practica, singur sau in comun, religia sau convingerea acţionând după imperativele propriei sale conştiinţe.

Statele participante pe teritoriul cărora exista minorităţi naţionale vor respecta dreptul persoanelor care aparţin acestor minorităţi la egalitate in fata legii, le vor acorda posibilitatea deplina de a se bucura in mod efectiv de drepturile omului si libertăţile fundamentale si, in acest mod, vor proteja interesele lor legitime in acest domeniu.

Statele participante recunosc importanta universala a drepturilor omului si libertăţilor fundamentale, a căror respectare este un factor esenţial al păcii, justiţiei si bunăstării necesare pentru a asigura dezvoltarea relaţiilor amicale si a cooperării intre ele, ca si intre toate statele.

Ele vor respecta in mod constant aceste drepturi si libertăţi in relaţiile lor reciproce si se vor strădui, individual si in comun, inclusiv in cooperare cu Naţiunile Unite, sa promoveze respectarea universala si efectiva a lor.

Ele confirma dreptul individului de a cunoaşte drepturile si îndatoririle sale in acest domeniu si de a acţiona in consecinţă.

In domeniul drepturilor omului si libertăţilor fundamentale, statele participante vor acţiona in conformitate cu scopurile si principiile Cartei Naţiunilor Unite si cu Declaraţia universala a drepturilor omului. Ele isi vor îndeplini, de asemenea, obligaţiile aşa cum sunt enunţate in declaraţiile si acordurile internaţionale in acest domeniu, inclusiv, intre altele, pactele internaţionale referitoare la drepturile omului, prin care ele ar putea fi legate."

În toată activitatea sa în cadrul Cartei 77, Havel a invocat aceste prevederi, iar Occidentul l-a putut sprijini, plecând de la aceste angajamente, luate de ţările foste socialiste la Helsinki.

Poate nu e momentul, dar nu pot să nu amintesc obsesia "haveliană" a intelighenţiei româneşti. Oriunde te duceai, prin anii '90, auzeai un bocet prelung: "De ce n-am avut şi noi un Havel?" Poate pentru că Pleşu îi scria scrisori leşinate lui Ceauşescu, în care invoca Statutul PCR, şi nu documentele Conferinţei de la Helsinki, legate de respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti? Poate pentru că Liiceanu pleca în Occident cu paşaport obţinut la intervenţia nepoatei lui Ceauşescu? Poate pentru că intelectualii se călcau în picioare să se toarne la Secu? Sau, şi mai grav, pentru că se căcau pe ei de frică? 

Europa avea acum nevoie de un om ca Havel. Din păcate, el nu mai este printre noi. Odihnească-se în pace! 

Amintirea trecutei veri # 3

Cât de prost poate fi băsescu!

Aflu, fără să mă mir, că cei doi comici vestiţi ai ecranului, Ioana Lupea şi Mircea Marian, sunt plătiţi regeşte pentru a face audienţă de 0,0001% la TVR Info: Lupea cu 9700 de lei, Marian cu doar 6100 de lei. Cum bine ştiţi, principala lor ocupaţie este să-l pupe în cur pe băsescu. Un băsescu plătit, tot din banii noştri, cu doar 5865 de lei pe lună!

Cât de prost să fii să-ţi plăteşti, tu, cel mai puternic om din ţară(că aşa simte şi se comportă Iubitul Conducător şi Mare Machitor!), lăudătorii mai bine decât eşti tu plătit?! Sau e doar semn de disperare? Acum lăudătorii din convingere au dat colţul, şi-au rămas numai ăia de prestează pe bani, ca curvele? Indiferent de răspuns, nimeni nu mai dă, după asta, nici doi bani pe Pulimea Sa. Ceea ce e bine! Se mai duce pulii de suflet un mit: cel al unui băsescu iubit de "intelectuali". Nu, e doar un politician decrepit, care plăteşte din greu să fie băgat în seamă de nişte fomişti, care, altfel, ar muri de foame în colţul străzii, cu mâna întinsă, la cerşit!

PS: madam Culcer ia, tot de la noi, peste 10.000 de lei pe lună, net, tot pentru a-l pupa în cur pe băse. Punem pariu că madam are mai multe stele pe umeri, şi mai mari, decât Marele Cârmaci? Dugheana pentru care au lucrat(lucrează) fiind aceeaşi... 

O mostră de cinism

Sau poate doar de prostie. Economistul şef al agenţiei de notare Standard & Poor's le bate obrazul liderilor politici europeni, spunându-le că trebuie să adopte şi măsuri de stimulare a creşterii economice. Oricine nu e bou de băune putea vedea, fără să fie economist şef la Standard & Poor's, că austeritatea omoară creşterea economică, şi că datoriile suverane au să crească, nu au să scadă, cu toate reducerile de cheltuieli, care par să dea rezultate, dar numai pe termen foarte scurt.

Nu agenţiile de notare au dat semnalul isteriei datoriilor suverane? Nu ele au forţat statele să adopte celor mai dure, şi mai inepte, planuri de austeritate? Acum poate ne spune jupânul care sunt măsurile ale de stimulare a creşterii economice prin programe de austeritate. Eu zic să-l întrebe pe boc: el este singurul idiot care crede sincer că, cu cât e mai mare austeritatea, cu atât sunt mai mari şansele să crească economia. Uitând că anul ăsta a fost un accident: a plouat, deci a crescut producţia agricolă, deşi, după viteza cu care cresc preţurile în magazinele alimentare, nu s-ar zice. 

Dacă nu e cinism, e, cum ziceam, prostie. Şi, după cum a acţionat S&P pe tot parcursul acestei crize, prostia a întrecut cu mult cinismul celor din agenţie. Pur şi simplu îşi caută o scuză, în cazul în care o să li se bată din nou obrazul, pentru că au forţat austeritatea, fără să-şi bată capul cu consecinţele acesator măsuri. 

Pieţele se comportă tot mai iraţional, şi pendulează tot mai rapid, şi mai imprevizibil, între extreme. Din păcate suntem prizonierii mecanismelor lor defecte, care funcţionează ca nişte păpuşi dezarticulate, încăpute pe mâna unor copii tâmpiţi. 

Cred că ne-ar fi cu mult mai bine fără aceste agenţii, care şi-au pierdut raţiunea iniţială de a fi, transformându-se într-un instrument al luptei americanilor cu competitorii lor economici. E greu de acceptat acest lucru, dar e o realitate de care trebuie să ţinem seama.  

"Da, ne pupaţi în cur!"

boc, mându, nevoie-mare, a mai tăiat panglica unei "autostrăzi", care, aşa cum arată azi, e orice, numai autostradă, NU! Îi lipsesc parapeţi, garduri de protecţie, zone de degajare, parcări, semnalizări, pasaje de traversare, şi dracu mai ştie ce.

Sincer, inaugurarea asta este o formă de corupţie. Un mod de a-i pune la adăpost pe constructori de penalizări. O construcţie este gata atunci când îndeplineşte TOATE condiţiile din contract şi din caietul de sarcini. Dar un băiat de bine le-a sugerat constructorilor că, dacă dă cu banu' unde trebuie, se rezolvă. Asta după ce madam boagiu a jucat rolul poliţistului rău. Ăştia lucrează în haită! 

boc zicea că inaugurarea asta e ilustrarea sloganului "Da, se poate!" Eu zic că e ilustrarea nesimţirii, iar sloganul cetăţenilor, sictiriţi de tupeul acestor derbedei este, firesc: "Da, ne pupaţi în cur!" Sigur, citind postările ălora din subsolurile PDL, ai zice că patria e în culmea extazului, şi că guvern ca ăsta n-a mai văzut România în viaţa ei! 

PS: să mă ierte ardelenii, dar mitul ardeleanului serios, care e antiteza perfectă a "miticului", s-a dus în pizda mă-sii, odată cu boc, igaş şi toată ceata de fomişti de la Cluj, Arad şi de prin Ardeal, în general, care dau clasă în materie de corupţie, nesimţire, incultură, tupeu, proastă guvernare.

Amintirea trecutei veri # 2

Metoda Funebriu

Marele Reformator al Educaţiei, ieşit direct din coasta lui Spir...pardon, Iubitului Conducător şi Mare Machitor, îşi dă, zi de zi şi ceas de ceas, proba imensei sale incapacităţi manageriale. Vă mai amintiţi că fix înaintea începerii anului şcolar preuniversitar 2011-2012 Funebriu lăuda virtuţile unui sistem de intrare în şcoală pe bază de cartelă, care se presupunea că va reduce chiulul, pentru că, nu-i aşa, lumea va şti cine chiuleşte şi cine nu. Că, vorba aia: calculatorul nu ştie carte! Şi deci nu ia şperţ!

Ei bine, care este rezultatul măreţei idei funebriene? 30 de milioane de ore-chiul în primul semestru al anului şcolar 2011-2012. Ce soluţie are Funebriu? Un nou sistem informatic, care să centralizeze absenţele! Marfă, frate! Ăia de la SIVECO dau din coadă de fericire! Evident, nu i-a trecut prin cap să-i întrebe pe chiulangii de ce chiulesc. Ştiu şi eu, o fi ceva în neregulă şi cu reforma lui?

În marea mea prostie, încerc să-mi imaginez un sistem informatic care să prevină sexul între elevi-eleve şi profesori-profesoare. După episodul Jean Monnet chiar se impune! Aş avea ceva idei, dar sigur ar încălca drepturile omului, ar da apă la moară conspiraţioniştilor şi m-aş trezi acuzat de pornografie. Mai bine nu!

Dar mă bazez pe Funebriu. Sigur inventează el ceva, pe bază de calculator...

Cifra Fiarei pedeliste

Portocaliii mai dau un tun: au semnat un contract de consultanţă pentru o linie de metrou către Aeroportul Otopeni, pentru cocheta sumă de 66,6 milioane de euro(Cifra Fiarei!). Proiectul este estimat la 800 de milioane de euro. După cum merg lucrurile la Românica, vom zice că l-am apucat de picior dacă scăpăm doar cu vreo 1,6 miliarde de euro, iar metroul va funcţiona la vreo patru ani după termenul din contract. Dacă nenorocita aia de autostradă spre Ploieşti nu e gata nici acum, şi soluţiile tehnice sunt la îndemâna oricărui prost, de ce ar fi gata la timp o lucrare cu evidente dificultăţi tehnice, în subteran, într-un teren cu multe probleme?

Traseul este şi el o problemă: pleacă de la Gara de Nord, pe undeva pe sub fostul Bulevard 1 Mai se bifurcă spre Casa Scânteii, unde este capătul tramvaiului 41, o ia pe sub şoseaua Bucureşti-Ploieşti şi o ţine spre Otopeni. Practic, cineva din centru, înţelegând Magistrala 2 de Metrou, aia care merge spre Pipera, trecând pe la Universitate, Piaţa Romană, Piaţa Victoriei, trebuie să facă tot felul de acrobaţii, pentru a urca în zisul metrou, ca să meargă la Otopeni.

Întrebarea este: ce rost are acest metrou, în condiţiile în care Aeroportul Băneasa nu va mai funcţiona, practic, din 2013, iar în cazul în care se aprobă înfiinţarea zonei Metropolitane, aeroportul Otopeni trebuie, la rândul lui, să-şi ia catrafusele de acolo, şi să-şi găsească altă locaţie.  Undeva în zona de sud a Capitalei. Unde va fi nevoie de un nou metrou. 

Cine profită de pe urma metroului ăsta? Păi, mai nimeni. Ăia de stau, sau lucrează în zona Pipera, nu, ei se descurcă fie cu Magistrala doi, fie cu un transport în comun vai mama lui, fie cu tărăboanţa proprie şi personală. Ăia din Otopeni? Mă rog, dar nu sunt mulţi. Călătorii cu avionul? Sunt chiar atât de mulţi? Ăia din Corbeanca? Vezi să nu! Ăia nu se dau jos din SUV urile lor nici când merg la budă! Singurul fericit ar putea fi Puiu Popoviciu. Dar pentru fericirea lui trebuie să cheltuim vreun miliard de euro? 

În plus, Gara de Nord nu mai are mult de trăit pe actualul amplasament, şi nici transportul de pasageri pe calea ferată, în România, nu are viitor. Pur şi simplu vom avea un soi de Metroul celor Două Bude. Care uneşte două puncte fără viitor, precum prelungirea Bulevardului Dacia, despre care umbla o glumă pe vremea lui Ceaşcă: se numeşte Bulevardul Celor Două Bude,  pentru că uneşte WC ul public din Piaţa Romană cu WC ul public din Calea Griviţei(unde era o staţie Peco)

Avem deja o cale ferată între Gara de Nord şi Otopeni. Cu foarte puţini bani, poate chiar mai puţini decât cei din contractul de consultanţă, se poate construi un terminal CF la Otopeni, se poate amenaja linia existentă şi se pot cumpăra cel puţin 20 de rame gen Siemens. 

Aşa se întâmplă când în ecuaţia unor investiţii de genul ăsta îşi vâră coada maeştii combinaţiilor bizare, gen Udrişte. Pe care DNA îl evită cu încăpăţânare. C'aşa-i la noi! Asta se întâmplă când laşi oraşul să se dezvolte de capul lui, cum vor interesele unora sau altora. Nu ne mai facem bine!    

Un Dostoievski cu aparat de fotografiat

"A Dostoyevsky with a camera, Vladimir Syomin provides an unforgettable vision of the Russian soul: the ordinary people who toil, suffer and rejoice far from the limelight of Moscow politics." Aşa îl prezintă NYTimes  pe fotograful rus Vladimir Semin,  a cărui operă a fost influenţată de Henri Cartier-Bresson. Aveţi mai multe fotografii ale lui pe celălalt blog al meu.

EvZ rescrie dosarul "Mătuşa Tamara"

EvZ este de-a dreptul isteric în legătură cu verdictul de ieri, în dosarul lui AN. După reacţie Fecioarei din Pleşcoi, e de înţeles zelul lor denigrator. Cine plăteşte taraful, comandă muzica: am mai spus-o. Doar că şi în manipulare trebuie ceva creier, nu doar un par cât mai mare. În lipsă de creier, oranjgutanii de la EvZ folosesc doar parul.

S-au apucat deci să explice ei cititorilor, despre care probabil cred că le curge saliva din colţul gurii, de retardaţi ce sunt, "esenţa" dosarului: "Dosarul a început în 2006, miza reprezentând-o suma de 400.000 de dolari, despre care procurorii au susţinut că ar fi fost mită pentru instalarea lui Ioan Melinescu în funcţia de şef al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor. În replică, Adrian Năstase a afirmat că suma provine de la mătuşa Tamara, o rudă bogată a soţiei, despre care nu auzise nimeni până atunci. Procesul a durat aproape şapte ani, a inclus zeci de înfăţişări, sute de audieri, mii de pagini strânse la dosar şi, tot atâtea încrâncenări şi orgolii politice. Prima fază a dosarului „Mătuşa Tamara” s-a încheiat cu achitarea lui Adrian Năstase şi a consilierilor săi Ioan Melinescu şi Ristea Priboi. Procurorii au cerut cel puţin o condamnare cu suspendare, deşi nu au demonstrat mare lucru în acest caz."

După mintea cretinilor, şi în contradicţie totală cu povestea ţuluşilor lui Danel, Melinescu i-a dat lui Năstase o mită de 400.000 de dolari, pentru a-l pune şef la Prevenirea Spălării de Bani. Asta în şapoul articolului. În corpul lui, unde şapoul dispare, ca prin minune, apar şi alte tâmpenii. În ciuda declaraţiei de martor a lui Dan Pascariu, care le spune Danei Năstase şi mătuşii ei, Tamara, că depunerea sumei de 400.000 de dolari îl obligă să sesizeze Oficiul, care va investiga provenienţa banilor, iar cele două fiind de acord să se supună procedurii, EvZ susţine că Melinescu le-ar fi spus despre dosar, pe care tot el l-ar fi furat, să i-l dea apoi lui Priboi, care i l-a dat lui Năstase.

Ce nu ne spun ciumeţii de la EvZ este cum se face că un dosar furat şi distrus, furt în jurul căruia se construieşte cazul, apare, publicat în facsimil, la ei în ziar, la şase ani de la "furt". Ciudat este că ţuluşii lui Danel n-au manifestat nici cel mai mic interes faţă de acest fapt, semn că ştiu bine unde se află dosarul, şi n-au niciun interes să facă valuri, pentru că rămân fără caz. Şi aşa au luat o palmă peste ochi, prin verdictul de achitare.

Să ne înţelegem bine: dacă AN a greşit, trebuie să plătească. Dar vina sa trebuie dovedită fără putere de tăgadă, în faţa unor judecători, nu în paginile unui ziar isteric, care îşi delecta cititorii cu ştiri despre găini care nasc pui vii. 

Irak: sfârşitul ocupaţiei, începutul anarhiei

Azi, SUA declară oficial încetarea războiului din Irak. Un război în care au murit 4487 de soldaţi americani, iar alţi 32.226 au fost răniţi în luptă. Irakienii, morţi şi răniţi, cine dracu' a mai stat să-i numere?  

Am fost şi noi pe acolo. Am avut şi morţi, şi răniţi. Ne-am făcut datoria de aliaţi. Nu ştiu ce-am înţeles noi din războiul ăla. Nu vom şti, probabil, vreodată, pentru că la noi nimeni nu face astfel de analize, pe care să le prezinte publicului. Pe ăia din Parlament îi doare în pix de astfel de lucruri, preşedintele prinde muşte(azi putea să-i pomenească pe cei căzuţi pe câmpul de onoare, ca să folosesc un clişeu), iar societatea civilă e ca şi moartă.

Ce se va întâmpla cu Irakul? Dacă are noroc, nu se rupe, şi nici nu se prăbuşeşte în haos şi război civil, cu preţul aducerii la putere a unui guvern islamist. Eu, unul, nu cred că are noroc. Aşa că va continua să-şi numere, şi să-şi plângă morţii.

Delirul de presă

Ştiu, vă plictisesc cu verdictul în procesul lui Adrian Năstase. Dar el a declanşat un deranj uriaş în presa portocalie, care trăieşte doar din pomenile puterii. Şi cel care plăteşte taraful, comandă muzica. Este evidentă coordonarea băieţilor, nu insist: e suficient să vezi argumentele şi felul în care se repetă ele la toţi scribii pupinbăsişti.

Unul iese însă din pluton, mai vechiul meu client, Tâmpeanu, de la RL. Ceea ce scrie băiatul ăsta e de spital specializat pe inşi care se plimbă cu şoşonul tras cu sfoara şi se cred Napoleon. Cum spuneam, moartea presei scrise nu e consecinţa crizei economice: sunt destule exemple de jurnale care se descurcă, bine-mersi, în ciuda ei. De ce? Simplu: îşi respectă cititorii, nu-şi bat joc de inteligenţa lor, nu-i mint cu neruşinare. Dacă scrii astfel de tâmpenii, precum o face Tâmpeanu, de ce te-ar citi cineva, care să mai dea şi bani pentru a fi scuipat între ochi de jurnalişti cretini?

Aşadar: "Potrivit unor surse dintre cele mai credibile, la întâlnirea pe care au avut-o cu juriştii europeni aflaţi la Bucureşti pentru a evalua starea reformei Justiţiei, judecătorii Înaltei Curţi au recunoscut că nu îl vor condamna niciodată pe Năstase. Scurt, brutal, fără ruşine şi atât de cinic încât bieţii europeni au rămas cu gurile căscate. Dar ce anume îi poate determina pe reprezentanţii celei mai importante instituţii a sistemului de justiţie din România să recunoască deschis şi fără complexe că nu dau doi bani pe propria misiune, pe propria integritate, pe propria onoare şi pe interesele fundamentale ale României? Pe scurt, impunitatea. Şi aici nu este vorba de inamovibilitatea judecătorilor ci de apartenenţa acestora la reţeaua subterană din care fac parte judecătorii de la Curtea Supremă, politicieni, generali de poliţie şi ai fostelor şi actualelor servicii secrete care parazitează ţara ca un cancer ce nu poate fi extirpat. Este reţeaua care îl plasează pe Ion Iliescu la palatul Cotroceni, pe Cătălin Voicu în funcţia de consilier prezidenţial al lui Ion Iliescu, pe Adrian Năstase în funcţia de prim-ministru şi pe soţii Costiniu la Curtea Supremă. Deîndată ce devii membru al reţelei, eşti un om făcut pentru că ai câştigat cel mai valoros lucru: Impunitatea. Reţeaua va avea grijă ca niciun om de-al ei să nu păţească nimic...

Într-o discuţie purtată nu demult cu reprezentantul unei importante ţări europene la Bucureşti, am îndrăznit să-i reproşăm dubla măsură pe care ţara sa o aplică României, pe de o parte, şi Croaţiei, de cealaltă, în materie de corupţie. Croaţia, ţară care tocmai a semnat tratatul de aderare, va deveni membră UE fără a avea atârnată de gât eticheta infamantă a corupţiei care este asociată Mecanismului de Cooperare şi Verificare, deşi este cel puţin la fel de coruptă ca şi România, dacă nu chiar într-o stare mai gravă. „Iată, încercam noi să argumentăm, tocmai şi-au arestat fostul prim-ministru pentru corupţie, ce Dumnezeu!‘‘ „Da, a venit replica ce ne-a lăsat fără replică, este adevărat, l-au arestat. Voi, nu‘‘. Achitarea lui Adrian Năstase reprezintă semnalul cel mai puternic pe care îl dă România Occidentului că a pierdut lupta împotriva corupţiei şi că Justiţia a părăsit demult aceste meleaguri. În comparaţie cu achitarea lui Năstase, nimic nu mai contează: nici sacrificiile indurate pe altarul austerităţii, nici respectarea limitelor de deficit, nici reforma aparatului de stat, nimic. În ochii europenilor şi ai americanilor nu va conta decât pata corupţiei de pe obrazul României, o ţară care s-a aşezat singură la marginea lumii civilizate, o ţară pe care nimeni nu poate conta în mod serios fără să rişte o cruntă dezamăgire. O ţară unde investiţiile sunt mult prea complicate de această corupţie generalizată ca să merite riscul. O ţară de mâna a doua."

Chiar aşa: toţi judecătorii de la ÎCCJ le spun "revizorilor" de la Bruxelles că ei nu-l vor condamna niciodată pe Năstase? Şi că dacă îl arestau pe Năstase tăierea salariilor cu 25%, spre pildă, avea un sens, fără, nu are sens? Bă, pulă, eşti, totuşi, pupinbăsist! Fii atent la ce scrii, că acuş' îţi taie Turturică banii de ţigări! Şi vezi, nu te lua de curul Fecioarei din Pleşcoi, că nici n-ai să ştii ce te-a lovit.  

Cred că nu trebuie să vă spun că se găsesc plutoane de cretini care să-l creadă, şi să-l aplaude pe dobitoc? Frumos, nu?!

PS: Eu tot o să întreb zilele astea: cei doi tăntălăi, şeful CSM şi ministrul Justiţiei, vor face măcar un gest în apărarea celor trei judecătoare care l-au achitat pe AN, victime ale unui linşaj de presă? 

BOR şi sinucigaşii

Precum bine ştiţi, nu le am pe cele cu Doamne-Doamne. O fi motivul pentru care nu înţeleg, în ruptul capului, de ce sinucigaşii trebuie stigmatizaţi, refuzându-li-se slujba de înmormântare şi fiind îngropaţi undeva, la marginea cimitirului. Dacă sinucigaşul tot e să ajungă în faţa unui Judecător Suprem, de ce nu lasă Biserica în sarcina Lui daravelile astea? Nu cred că Doamne-Doamne le-a transmis instrucţiunile astea absurde slujbaşilor Lui pământeni. Mai degrabă se bagă ei în seamă. 

Ce-mi veni cu asta? Cazul Olinescu(azi Patriarhia i-a refuzat familiei cererea de a avea parte de o ceremonie funebră normală) mi-a adus aminte de ceva din adolescenţa mea. Eram în clasa a opta, venisem de puţin timp la Slatina, şi am fost şocat, precum toţi colegii mei de clasă, de sinuciderea unui coleg. O poveste de dragoste adolescentină, terminată într-un ştreang. Eram foarte revoltat: colegului nostru i-a fost refuzată slujba de înmormântare. Nu înţelegeam de ce trebuia umilit în moarte. Nu înţeleg nici acum sminteala asta a Bisericii. Dar ce ştiu eu?  

Pe culmile ticăloşiei

UPDATE: uitam. Şi Iubitul Conducător şi Mare Machitor avea un dosar de spălare de bani, ăla în care era şi Căşuneanu, cu terenurile din Băneasa. Pe unde o mai fi dosarul ăla? Cine l-o fi strângând tandru în braţe? Am şi eu nişte curiozităţi de babă...

EvZ a fost un ziar pe care l-am dispreţuit, şi-l dispreţuiesc şi acum, pentru că a fost fermentul distrugerii presei de calitate din România. Şcoala de jurnalism "Ion Cristoiu" a scos doar monştri. Jurnaliştii de calitate(pentru că la EvZ au lucrat şi oameni de calitate) au plecat primii, şi foarte repede. Tratarea tuturor subiectelor după tiparul tabloid nu era de ei.

Nici prezenţa acţionariatului german, sau, mă rog, elveţian, nu a schimbat mare lucru. Ziarul a mers din prost în mai prost. Tirajele s-au prăbuşit. Poate i s-ar fi putut ierta partizanatul politic, dar dispreţul faţă de cititori nu i s-a iertat. Prin dispreţ înţeleg calitatea mizerabilă a jurnalului, în ansamblul său. 

Acum EvZ trăieşte din mila unor îmbogăţiţi de tranziţie, care au supt de la toate guvernările, fără discriminare. Ultimul dintre ei este Dan Andronic, care se străduieşte, şi reuşeşte, cu ajutorul unora din instituţiile statului, care servesc nu interesul public, ci interesele Fecioarei din Pleşcoi(pentru că ea este în spatele EvZ acum), să ducă ziarul pe culmile ticăloşiei. 

Înţeleg să nu-ţi placă sentinţa de achitare a lui Năstase. Doar eşti ziar de luptă cu Opoziţia. Dar ce relevantă are publicarea declaraţiilor de avere ale celor trei judecătoare, care au dat sentinţa în unanimitate? Ce relevanţă are felul în care au judecat alte dosare?  Erau cauze identice, şi au dat sentinţe diferite?

Aş vrea să-i văd pe cei doi pămpălăi, ăla de la CSM şi pe Ministrul Justiţiei, protestând faţă de această inadmisibilă presiune asupra justiţiei, şi apărând demnitatea celor trei judecătoare în faţa linşajului mediatic al EvZ. Pentru asta face Dan Andronic în EvZ, cu articolul ăsta: le supune oprobiului public şi urii unor decervelaţi, care se dezlănţuie pe forum. 

Apropo: Danele tată, dacă tot îţi prelungeşte Pulimea Sa mandatul, înseamnă că ai timp să te uiţi puţin şi prin afacerile fraţilor Păunescu, ale familiei Cocoş, dar şi ale lui Dan Andronic. Dar nu eşti tu prost să-ţi tai craca de sub picioare. Ei, lasă, s-o găsi un bun samaritean s-o facă...  

Dezamăgirea Fecioarei din Pleşcoi

Adrian Năstase a fost achitat în dosarul "Mătuşa Tamara". Un dosar făcut cu rea-credinţă, un dosar cu ţintă clară: linşarea mediatică a lui Năstase. Oricum imbecilul ăla de la Cotroceni şi-a atins scopul: a eliminat, cu mâna DNA, un adversar redutabil, poate singurul capabil să i se opună. În fond, asta conta, nu aflarea adevărului. 

Sigur, DNA va face recurs. Sigur, maşinăria mediatică se va pune din nou în mişcare. Ce-o să fie la gura pupincuriştilor băsişti, nici nu vreau să mă gândesc! Deşi dacă aveau minte, procurorii DNA găseau o cale să desfiinţeze acest dosar, care este o ruşine pentru Justiţie. Bine, nu singurul motiv de ruşine, dar printre cele mai evidente.   

Dacă Năstase câştigă şi la recurs, boii ăia de la DNA, care au instrumentat acest dosar, vor fi puşi să plătească, material şi disciplinar, pentru această măgărie incredibilă? Evident, nu! Pentru că sunt protejaţi de Pulimea Sa. Dar sigur se va întoarce roata. Şi cred că Cel Mai Iubit Fiu al Poporului va trebui să cam înveţe drumul spre ÎCCJ. 

PS: Fecioara din Pleşcoi e dezamăgită de sentinţă. Ea se aştepta să fie condamnat, pentru că e un dosar de mare corupţie. Fă, tută! Când au să pună ăia de la Procuratură laba pe tine, pregăteşte-te de pictoriale la Târgşor! Cât tupeu pe curva asta! Ei bine, o să-i iasă pe nas tupeul!

O sentinţă-test

Să vedem: azi ar trebui să se dea sentinţa în procesul "Mătuşa Tamara". O tâmpenie de dosar, între noi fie spus, de vreme ce unul dintre acuzaţi este bănuit că a sustras şi a distrus un dosar de spălare de bani, dosar publicat bine mersi de EvZ la şase ani de la presupusa lui distrugere.

S-au cerut câteva luni cu suspendare împotriva lui Năstase, dovadă că nici măcar DNA nu crede în dosar, dar unde-i ordin, cu plăcere. Altceva este interesant: azi putem vedea efectul asumării Legii privind promovarea judecătorilor la ÎCCJ, dar şi a Ordonanţei privind acţiunile disciplinare împotriva judecătorilor şi procurorilor, care oferă celor aflaţi la putere un instrument de coerciţie împotriva magistraţilor care nu sunt pe "linie".

Şi mai putem avea azi o idee despre ce va fi la anu', în campania electorală. Probabil că va ploua cu sentinţe în dosare de corupţie care trenează de ani de zile, dosare făcute cu curu', care s-au tot plimbat de la Tribunal la CCR, de acolo din nou la procurori, iar la tribunale, dosare în care s-au încălcat şi proceduri, şi garanţii procesuale, şi bunul simţ comun. Dar la câţi "acoperiţi" există în Justiţie(ca şi în presă!), orice e posibil!

Amintirea trecutei veri

"Aşa vrea pula mea!" se întoarce

băsescu, pe toate ecranele, ne spune că el e Dumnezeu, că nu trebuie să se consulte cu nimeni, că nu dă socoteală nimănui, şi că face fix ce vrea pula lui, că aşa scrie în Constituţie.  Ăsta e mandatul lui! Şi el e singurul care reprezintă România, de aia se duce doar el la Bruxelles, fără să vorbească înainte cu nimeni, de aia decide singur ce e bine pentru ţărişoara lui.  Luaţi de citiţi!

"Ideea ca presedintele nu s-a consultat inainte de a merge la Bruxelles. Acesta e un lucru pe care il pot aborda propagandistic partidele in baza art. 80 din Constitutie, presedintele reprezinta Romania, deci nu am nevoie de aprobarea nimanui pentru a-mi indeplini mandatul.

Aceasta abordare arata o necunoastere a modului in care functioneaza Consiliul: acolo totul e in miscare, se fac negocieri in permanenta, se incearca in continuu armonizarea punctelor de vedere pana la gasirea unei solutii.

Acesta e si motivul pentru care, referitor la Romania, prezenta presedintelui e obligatorie, pentru ca e singurul care poate reprezenta statul fara un mandat.

Aceasta discutie e inutila. Presedintele Romaniei e obligat sa consulte alte structuri numai in doua situatii: cand dizolva parlamentul, conform art. 89, cand consulta presedintii celor doua camere si sefii grupurilor parlamentare, si la formarea guvernului. In rest, presedintele nu e tinut de responsabilitatea de a consulta partidele politice."

Prieteni! A venit vremea să-i cerem să-şi facă un control la bibilică. Omul nostru o ia tot mai tare pe arătură. Şi nu e departe momentul în care o să ne bage într-un căcat cât casa de mare!

Trezim copiii!

Drăguţa cârtiţă ne invită să participăm la o iniţiativă cetăţenească: "Trezim copiii!" Aşa cum i-am promis, îl susţin fără rezerve. Şi am să mă explic: nimic mai odios, din punctul meu de vedere, decât folosirea copiilor pentru cerşetorie. Mai ales a bebeluşilor, despre care şi eu cred că sunt sedaţi. Cum am experienţa haitelor de ţigani, care de vreo cinci-şase ani au invadat centrul oraşului, pot depune mărturie că n-am auzit NICIODATĂ plângând un bebeluş folosit la cerşit. Ipoteza folosirii de somnifere, sau calmante, pentru a-i linişti, nu este fără temei. E greu de dovedit? Nu cred. E suficient, dacă există interes, să fie reţinută tipa care cerşeşte şi să i se facă bebeluşului un test de urină.  Dar nu există acest interes.

Trusturile de cerşetori din Bucureşti şi din alte oraşe se bucură de protecţie politică şi din partea Poliţiei. Nu trăim în altă realitate. Vedem ce se întâmplă în jurul nostru. Dar nu ne pasă. Sau cei cărora le pasă nu sunt sprijiniţi, se lovesc de indiferenţa semenilor lor. Mai mult, faptul că sunt ţigani naşte un soi de satisfacţie idioată: poate se mai răresc aşa, dacă-şi droghează copiii din faşă!

Dacă voi credeţi că suntem egali în drepturi şi obligaţii, fără nicio discriminare, dacă voi credeţi că dreptul la o viaţă demnă este pentru toţi, dacă ne pasă ce se va întâmpla cu noi, cu ei, atunci când copii ăştia abuzaţi vor creşte mari, să punem presiune pe autorităţi, pentru a-şi face datoria. 

PS: câteva fotografii din august, cu parcagii şi cerşetori-copii, într-o scurtă şedinţă de lucru, la 50 de metri de un sediu al SRI, care, nu-i aşa, luptă cu crima organizată! Mutrele ăstora se găsesc, cu siguranţă, în albumele cu infractori ale Poliţiei. Dar cui îi pasă?!

O umilă propunere pentru PDL

Bă, pulelor portocalii! Dacă tot vreţi să comasaţi alegerile generale cu acelea locale, şi să faceţi şi un Referendum constituţional pe deasupra, schimbaţi şi modul de vot. Să votăm în stradă, prin ridicare de mâini, iar voturile să fie numărate de Roberta Anastase, ajutată de jupân Cotoa! Şi v-aţi scos!

Banalizarea violenţei

Ceea ce s-a întâmplat ieri la Liège este un masacru urban care nu are legătură nici cu islamismul, deşi, după nume, Nordine Amrani, atacatorul, pare să fie musulman, nici cu terorismul, nici cu crima organizată, deşi tipul fusese condamnat la trei ani de închisoare, şi era cunoscut ca fiind un soi de "armurier" pentru răufăcători. Nu, masacrul are legătură cu violenţa care ne domină pe toţi, ca expresie a unui lung şir de frustrări. Frustrări de natură economică, socială, legate de viaţa personală.

Omul nostru a luat-o razna, la un moment dat. Greu de ştiut ce a declanşat nebunia. O fi depăşit doza de droguri. L-o fi supărat ceva. A stat de vorbă cu o femeie, care făcea menajul pentru nişte vecini, propunându-i să lucreze şi pentru el. După care a ucis-o. A plecat în centrul oraşului, unde a aruncat câteva grenade şi a tras în prostie cu o armă de asalt. La sfârşit, şi-a tras un glonţ în cap. Cinci, sau şase morţi, cu el, 127 de răniţi. Palmares remarcabil, nu?

Atât de banal: nu tu revendicări, nu tu "război sfânt", nu tu "moarte creştinilor, caraliilor, albilor, evreilor, poponarilor, masonilor!" Nimic! A venit, şi-a făcut treaba, şi a ieşit din scenă. Ca într-un film, sau ca într-un joc pe calculator.  

În ultimul deceniu astfel de atacuri ucigaşe au explodat în Europa Occidentală. Şi dacă ne uităm pe harta asta, vedem că fenomenul cuprinde şi Europa Centrală, apropiindu-se de România. E o chestie de timp până când vom ţine şi noi prima pagină a presei internaţionale cu astfel de evenimente violente. 

Mă tem că înţelegem încă de ce se întâmplă astfel de tragedii. Care, cum spuneam, nu sunt acte teroriste. Când este vorba de terorism, avem, bune-rele, tactici şi strategii anti-teroriste, instituţii specializate, şi fenomenul este ţinut sub control. Dar cum să ţii sub control mintea unui nebun? Singurul răspuns acceptabil, şi fezabil, este reducerea drastică a accesului la arme letale, cu mare putere de lovire. Un pistol cu bile, sau cu gaz, nu e mare lucru. O armă de asalt, cum este FN FAL, cea folosită de Amrani, face parte din alt film. Arma asta n-ar fi trebuit să ajungă în mâna unor civili. 

Voinţa statelor şi guvernelor de a limita accesul la astfel de arme letale a scăzut dramatic. Motivele sunt de căutat în presiunea fabricanţilor de arme, care fie au stocuri mari, rămase din timpul Războiului Rece, fie nu mai găsesc pieţe pentru ceea ce fac, şi încearcă să-şi deschidă pieţe până acum interzise, moral şi legal.

Nu ştiu ce morală are povestea asta. Şi nici ce urmări, legale şi instituţuionale. Reală este doar durerea victimelor şi familiilor lor, şi teama, care ne cuprinde încet pe toţi. Poate că asta se vrea. Teama este un bun instrument de control social...

Lăbăroiu se plictiseşte...

Lăbăroiu se plictiseşte. Nu e singurul, mai ales că, pe limba lui, a ajuns din "miezul din Fanta", nimeni în ploaie! Şi ce şi-o fi zis el: "Ce comit, să mă bage din nou în seamă lumea"? Drept pentru care scrie pe pagina lui de Facebook că Ponta îi dădea dosarele pe care le făcuse, în guvernarea Năstase, pesediştilor cu probleme, în schimbul sondajelor secrete ale Alianţei D.A. După care acordă ălora de la EvZ un interviu halucinant, în care spune că a minţit, pentru că a vrut să-i dea o lecţie lui Ponta, care nu ştiu ce insinuase despre el tot într-o postare pe Internet. Drept este un lucru: Ponta a adus în atenţie faptul că o perioadă CURS şi Lăbăroiu au supt bani de la PSD, lucru pe care tatăl "Albei ca Zăpada Cotrocenilor" ar vrea să-l facă uitat. 

Individului i se pare perfect normal să mintă, şi este ferm convins că în felul ăsta i-a dat o lecţie lui Ponta. I se pare la fel de normal să se folosească de minciună în lupta politică, consideră chiar că minciuna este un instrument legitim în arsenalul politicianului. Sigur, se dă moralist, şi spune că minciuna e "câh", că el nu face aşa ceva. Dar a măsluit şi el la greu sondaje, ca mai toţi "sondorii", din oportunism, din ticăloşie sau din simplă lăcomie. 

Treaba lui ce are de împărţit cu Ponta. Dar dacă face astea public, nu din dorinţa de a-l "îndrepta" pe "păcătos" o face, ci din dorinţa de a-l distruge. Fraza asta spune tot: "Ştiu că i-am creat o problemă în partid. Puteam să îl las cu ea pe cap."

I-o fi provocat, nu zic nu. Dar a provocat o şi mai mare problemă celor pe care îi susţine, şi, în general, politicului. Astfel de gesturi scârbesc şi mai mult cetăţenii, îi îndepărtează de politică, îi fac să-i urască pe politicieni. Nu ştiu dacă e conştient că ura asta îl priveşte şi pe el. Dar pentru unu' care crede în basme şi la vârsta lui, ăstea sunt amănunte.

Faptul că idiotul ăsta a fost consilier prezidenţial, ministru, faptul că acum are pe mână un canal media important, deşi nu pare, nu sunt doar amănunte. Sunt motive de îngrijorare. Şi explică în parte de ce arată cum arată guvernarea, dar mai ales democraţia, în România.

Încep să-mi placă saudiţii!

De vreo două zile avem parte de spectacolul suprarealist al vrăjitoarelor autohtone, şucărite, nevoie mare! pe deputatul rrom din Parlament, Nicolae Păun, care vrea să le bage la cremenal, cu meserie, cu tot, pe motiv de evaziune, înşelăciune, şi alte bube în cap, gen şantaj. Apropo de vrăjitorie: la noi e ca în filmele cu proşti! Tot felul de fufe, altminteri "vedete", nene! au cheltuit sute de mii de euro pe "farmece"!  

Vanesa, Melisa, şi compania să zică mersi că trăiesc şi practică în România. Alta era situaţia dacă "practicau" în Arabia Saudită. Acolo, dacă erau prinse(şi erau sigur prinse, că ăia n-au orbul găinilor, ca poliţiştii noştri!), unde le stăteau picioarele, le stăteau şi capetele. 

Ştiu, e crud, e o încălcare a drepturilor omului, e de Evul Mediu. Dar ce aveţi cu mine? Mie îmi place determinarea saudiţilor! Punem pariu că ăştia fac, până la urmă, primul transplant de cap?   

Marx, Braudel, şi o sferă ca un linţoliu

" La o primă vedere, economia reprezintă două zone uriaşe: producţia şi consumul. De o parte, totul se împlineşte şi se distruge; de cealaltă parte, totul începe şi reîncepe. "O societate, scrie Marx, nu poate înceta să producă, aşa cum nu poate înceta să consume". Un adevăr banal. Proudhon spune aproape acelaşi lucru, atunci când afirmă că singurul scop aparent al omului este să muncească şi să mănânce. Dar între cele două universuri se strecoară un al treilea, îngust, dar vioi ca un fir de apă, lesne şi el de recunoscut de la prima vedere: schimbul sau, dacă vreţi, economia de piaţă: imperfectă, discontinuă, dar impunându-şi constrângerile încă din secolele pe care le studiază această carte(e vorba de "Jocurile schimbului, Fernand Braudel, Editura Meridiane, 1985)şi în mod sigur revoluţionară. Într-un ansamblu care tinde cu încăpăţânare către un echilibru de rutină şi care nu iese din el decât pentru a reveni iar  acolo, ea este zona schimbării şi a inovaţiilor. Marx o indică drept sfera circulaţiei, expresie pe care mă încăpăţânez să o consider fericită. Fără îndoială, venit din fiziologie în economie, cuvântul circulaţie acoperă prea multe lucruri dintr-odată...Nu există o istorie simplă şi liniară a dezvoltării pieţelor. Aici tradiţionalul, arhaicul, modernul, foarte modernul sunt tot timpul în atingere. Chiar şi astăzi." 

Sunt un mare admirator al lui Braudel. De la el înveţi mai multe despre capitalism decât de la orice economist. Recitesc "Jocurile schimbului". Fragmentul de mai sus este din prefaţa cărţii. Şi mă întreb dacă nu cumva firicelul ăla de apă n-a ajuns un fluviu, care distruge totul în calea lui, şi producţia, şi consumul. Iar echilibrele sunt tot mai greu de atins. Nu cumva sfera circulaţiei s-a hipertrofiat, a ajuns un soi de linţoliu, care acoperă tot, şi nu mai lasă producţia şi consumul să respire? Sunt întrebări simple, dar care, sunt sigur, nu au cum avea răspunsuri simple. Asta dacă acum pot avea vreun răspuns pertinent...  

Spiritul Crăciunului

Noroc cu tembelul ăsta, care şi-a transformat BMW-ul în ren, că altceva nu ne aminteşte de venirea Crăciunului în Capitala minunatei noastre patrii, Republica Absurdă România. A, poate coteţele înşirate în jurul neterminatei lucrări din Piaţa Amzei. Unde se pune de un "târg", cu preparate "biologice", pline de tradiţionalele E-uri strămoşeşti, aduse direct din China. Criză mare, monşer! De idei... 

Ce-i cu noi?

Ca orice român plecat cu pluta, adică exceptându-i pe boschetari şi pe cei cărora civilizaţia nu le-a bătut la uşă, şi eu îmi încep dimineaţa apăsând pe butonul telecomenzii televizorului. Ştiu, nu e bine, dar cine spune că lumea în care trăim e perfectă?

Ei bine, şi ce văd eu, printre obişnuitele nenorociri, care fac "deliciul" televiziunilor de ştiri? La Arad, câteva sute de telespectatori furioşi manifestau în faţa unei sucursale a operatorului de cablu RCS-RDS, care-i lăsase fără televiziunea locală preferată, WestTv, sau cam aşa ceva.

Realizaţi nebunia? Nimeni nu protestează în România faţă de introducerea coplăţii pentru consultaţiile şi actele medicale, nimeni nu protestează pentru un atentat la democraţie, comasarea alegerilor, sau pentru bugetul de căcat alocat educaţiei. Lista motivelor pentru care ar trebui să fim în stradă zi de zi e lungă. Cu toate astea, pentru ce se mobilizează românu'? Pentru că nu mai vede un post de televiziune?

Ce pizda mă-sii se întâmplă cu noi, stimaţi telespectatori? Ne-a tâmpit televizoru'? Trăim în altă realitate? Suntem dependenţi de micul ecran? Sau e suprema dovadă a neputinţei noastre?