vineri, 30 noiembrie 2012

Sărbătoarea noastră

 
 
 
Mâine este ziua națională. Sper, sincer, că vom avea parte cu adevărat de o sărbătoare a națiunii române, și nu una a triburilor care populează politica românească. Sper ca băsescu să-și lase mârlănia acasă și să se comporte ca un președinte, să nu le întoarcă spatele celor care îi sunt adversari politici. Sper să nu mai aud panglici patriotarde. Dragostea de țară se practică, nu se recită! Dacă politicienii nu se respectă, treaba lor. Dar să nu-i pună dracu să nu ne respecte pe noi! Pentru că noi, cetățenii români, suntem subiectul sărbătorii de mâine, nu ei. Vor fi capabili să înțeleagă un lucru atât de simplu? Sau va trebui să-i obligăm să ne respecte? E alegerea lor. Până atunci, trăiască România! 
 
PS: am o nelămurire. Nu există, pentru așa-zișii ”intelectuali publici, altminteri băsiști cu spume, și alte cauze pentru care să se mobilizeze, în afară de deposedarea de titlul de doctor a lui Ponta? Că România e cea mai săracă țară din UE, sunt mii de tragedii din pricina sistemului de sănătate, educația e la pământ în mediul rural, se moare de foame, la propriu, și multe altele. Doar curul lui băsescu poate fi cauză pentru jigodiile astea? De asta ne merge cum ne merge: pentru că avem elite de tot căcatul. Scârba!

joi, 29 noiembrie 2012

Articolul, cât e articolul?!!!

 
 
Nu am înțeles prin ce minune(a SIE!), FAZ a devenit un soi de ”gâde” mediatic al Cotrocenilor. De fapt, nici nu mai contează. Oricum deontologia profesională în presa scrisă din întreaga lume este în gravă suferință. La început ziarele de calitate au fost atacate de tabloide, și au început să facă tot mai multe compromisuri. Apoi a venit criza determinată de Internet și de tehnologiile mobile. Nimeni nu spune că ziarele serioase au stat cu mâinile în sân: au cedat tot mai mult în fața tipului de abordare al tabloidelor, și au diversificat conținutul, tot în aceeași direcție, în edițiile publicate pe Internet. Ei bine, din acest ghiveci nu se prea mai înțelege mare lucru.
 
Această evoluție nu ar fi fost posibilă fără coruperea morală, și materială, a jurnaliștilor. Care nu mai au nimic din aura și din statutul social pe care îl aveau până mai acum trei decenii. Încet-încet au devenit niște cetățeni ordinari, într-un fel proletarizați, marginalizați, obligați să se supună cerințelor pieței, și mai puțin propriei lor conștiințe.
 
Nu cred că această involuție ne face bine, ca societate. Presa a fost un punct de reper, și nu de puține ori chiar a funcționat ca un câine de pază al democrației. Acum citim în paginile jurnalelor apeluri la nerespectarea rezultatului alegerilor, în numele interesului național! Iar intelectualii publici, alți presupuși câini de pază ai aceleiași democrații, s-au ticăloșit și ei și aplaudă acest tip de luări de poziție. 
 
Rămâne misterul FAZ. De ce s-a raliat taberei lui băsescu? Crede că cititorii săi nu au și alte surse de informare, și înghit orice cretinism? Sau este doar o poziție pentru uzul românilor? Atunci poate ne spune și cu cât taxează astfel de servicii, să știm și noi...  

miercuri, 28 noiembrie 2012

Vreau Ținutul Secuiesc!

 
 
Proștii merită fix ce-și doresc în prostia lor! Eu vreau ca proștii precum Csibi Barna să-și primească Ținutul Secuiesc. Să facă guvern, să aibă Parlament, să-și facă moneda lor(pula secuiască ar fi foarte potrivită!), și să se separe de statul român. După care să stea și să se minuneze că nu mai sunt în UE(vezi avertismentul dat de liderii UE Cataluniei!), că nu mai au drept de liberă circulație prin coana Ieuropa, că nu mai primesc fonduri  europene, și, că, în general, le va fi și mai rău decât li se pare lor că le este acum. oricum nu prea mai au păduri, că a avut grijă să le chelească Attiloy Chereștoy! Și nici fabrica aia de pantaloni, ”Secuiana”, nu se simte prea bine.
 
Prostului, dacă nu îl lași să-și consume prostia până la ultima consecință, nu-i poți schimba ideile, că d-aia este prost. Așa că dați-le voie să-și pună în operă obsesiile. Și să moară de foame, în uniforme de honved, cântând Imnul Secuiesc. Poate așa scăpăm de toți tâmpiții precum Csibi Barna, și putem trăi liniștiți, români și maghiari, fără obsesia răspunsului la întrebarea ”cine pe cine fute”, în termeni de putere. Altminteri, cu cât mai multe familii mixte, cu atât mai puțini obsedați de ”puritatea etnică” și de alte minuni din arsenalul naționalistului dement.  

marți, 27 noiembrie 2012

Capitalismul, în toată splendoarea lui

 
 
 
Mă văd obligat să revin asupra subiectului Mechel. Oamenii vor să-și vândă operațiunile din România, din Ucraina și se pare că și pe unele din Rusia. Este decizia suverană a companiei, care are un acționariat, acționariat ce vrea altceva decât vor angajații. Nu văd de ce treaba asta trebuie pusă în cârca guvernului. Guvernul nu are ce face: cum ar putea să-i oblige să nu plece din România? S-au dat și francezii cocoși cu Mittal, și au făcut doar o labă tristă!
 
Este adevărat că metalurgia trece printr-o perioadă dificilă. Încetinirea comerțului internațional, a investițiilor în infrastructuri și în imobiliar, a construcțiilor de nave, se reflectă în sector. Cum cei din metalurgie, sub presiunea acționariatului, nu renunță la rata mare a profitului, singura soluție este cea pe care o vedem la noi: închiderea de capacități de producție, licențieri și creșterea intensității muncii. Capitalismul, în toată splendoarea lui.
 
Ce poate face statul? Un lucru este sigur: nu poate face locuri de muncă. Poate da ajutoare de șomaj, poate investi în programe de reconversie a forței de muncă. Dar câtă vreme am lăsat piețele de capul lor, singurul lucru cert este că statul strânge cioburile, și nimic mai mult. Locuri de muncă ar trebui să creeze capitaliștii, că de aia sunt capitaliști, nu? Dar cum România NU are capitaliști, ci doar niște lipitori nenorocite, care trăiesc din bani publici, nu vă așteptați la minuni. Iar capitaliștii străini nu au nicio obligație față de România.
 
Ce facem, că nici fondurile europene nu țin loc de capital și de capitaliști români? Iată o temă de campanie de care fuge toată lumea ca dracu de tămâie...  
 

luni, 26 noiembrie 2012

O lămurire, pentru Pulimea Sa.

 
 
O lămurire, pentru Pulimea Sa. Dacă-și închipuie că se poate pișa de două ori pe voința românilor, exprimată la urne, e cazul să se abțină. Pentru că s-ar putea să se trezească, după 9 decembrie, că se pișă în gura lui cetățenii furioși. La propriu...
 
PS: discursul lui din seara asta este scelerat și iresponsabil. În plus, poate n-a înțeles. Despre el este vorba în campania asta electorală. Pentru că până în mai 2012 el a fost premierul de facto al României. Și trebuie să facă decontul. Dar, laș cum îl știm, nu-și asumă nimic, în schimb îi înjură pe toți.... 
 

duminică, 25 noiembrie 2012

Puțină logică și ceva bun-simț

 
 
După ce oița creață de la secția de procurori a CSM și Danel Morar au decis că ăia doi procurori de-i propuse madam Pivniceru e nașpa, cretinii de la ARD s-au repezit să-i ceară lui Ponta demiterea ministrului Justiției. Doar că au o mică mare problemă: de logică și de bun-simț.
 
Madam Pivniceru a ales din ce a avut la dispoziție. Iar ceea ce a avut la dispoziție a fost păstorit, de mai bine de șapte ani, de Danel Morar și de madam Kovesi. Unul dintre candidați a fost prim-adjunctul bașchetbalistei! Iar celălalt a fost promovat în sistem de Danel Morar, care are tupeul să-și facă ”autocritica!
 
Așa că, dacă e să-și dea demisia sau palme în oglindă, atunci trebuie s-o facă următorii de pe listă:  traian băsescu, tăticul lor, al mediocrilor și neterminaților din Procuratură și din CSM, monica macovei și predoiu, kovesi și morar, danileț și gașca din CSM, care CSM este ”vinovat” de cariera respinșilor. Sigur, nici madam Pivniceru nu este tocmai inocentă, dar e ultima care trebuie luată în șuturi. 
 
Sigur, Morar bălește după postul de Procuror General al României. Așa fusese socoteala: să se facă rotația între el și Kovesi. E furios că, spre deosebire de el, Kovesi s-a descurcat și a ajuns la Bruxelles, pe postul înființat de Tăriceanu pentru el!  
 
Eu m-am săturat să fiu luat de prost de niște gunoaie politice, care ne cred pe toți proști. Vine și decontul, nu peste multă vreme. Iar dacă îl pune dracu pe băsescu să se pișe pe voința noastră, atunci să te ții! Iar dobitocii care susțin sus și tare că băsescu are misiunea divină de a se opune votului poporului prost, ar face bine să se abțină! Vor fi primii cărora li se va pune pielea în băț! La figurat, evident! Deși nesimțiților ăstora nu le pasă de nimic. Se simt la adăpost, indiferent de ce ar zice sau ar face! De asta ne merge cum ne merge: nimeni nu răspunde pentru ce face...    

vineri, 23 noiembrie 2012

Ne vedem la anu!

 
 
Ne vedem la anu! Cam asta e concluzia Consiliului European de la Bruxelles, Consiliu care a ajuns un soi de blestem pe capul proiectului european. Era previzibil. Marea Britanie s-a situat permanent pe poziții maximaliste, și radicale. Germania a fost cu curu între două luntrii, și n-a fost nici convinsă că poate obține un acord și nici determinată să-l obțină cu orice preț. Decât să se ajungă la un impas determinat de exercitarea dreptului de veto, s-a preferat întreruperea lucrărilor, pentru a se mai negocia. Semn că bate ceva vânt al schimbării raporturilor de forțe în sânul Consiliului European.  
 
Trei sunt cei care ies bine mototoliți din afacerea asta. Primul este Van Rompuy, care a ieșit, inoportun, cu o variantă de buget, pe care nu a discutat-o cu toți protagoniștii. El s-a situat net de partea contributorilor. Și a complicat lucrurile. Al doilea este Barroso, care nu și-a apărat bugetul, deși era susținut și de votul Parlamentului European, aliniindu-se în spatele lui Van Rompuy. Al treilea este David Cameron, care, într-un fel, a devenit odios până și prietenilor săi din Consiliu.
 
De câștigat, n-a câștigat nimeni. Nu știu ce-o să zică băsescu. Un băsescu al dracului de euforic, care ne-a mai scuipat odată, hăhăind, pe noi, cei care am votat pentru destituirea lui. Dar trebuie să aibă un morman de tupeu, ca să prezinte această amânare ca pe o victorie. Pentru că jocul cifrelor o ia de la zero. Și totul este posibil. Inclusiv să ne fie și mai rău după câteva luni de ”meditație” din partea contributorilor. Să nu ne bucum până nu sărim hopul... 

joi, 22 noiembrie 2012

Mi-e silă!

 
 
 
Voi fi scurt: azi CSM i-a audiat pe cei doi procurori propuși de Mona Pivniceru. Cum era de așteptat, propunerile ei au fost respinse. În evident conflict de interese, Danel Morar a fost extrem de agresiv. De parcă nu am ști că vrea locul lui Kovesi, dar peste capul ministrului. Și, ca în bancul ăla cu lordul și valetul, Morar le-a dat o lecție de poliție politică aplicată, spunându-le: ”Bă, vedeți cum se face? Aveți coaie pentru asta?”
 
Cel pe post de exemplu a fost Ion Stan, deputat de Dâmbovița și vicepreședinte al Comisiei de Control al SRI. Care a fost ridicat pe nepusă masă din sediul PSD din Târgoviște, după un flagrant existent doar în mintea procurorilor. Nu și în Codul Penal, ăla stalist de care n-am scăpat încă. Între timp iepurașul ăla de la PDL, Trășculescu, a dat cu subsemnatul la același DNA, care nu mai e atât de doritor să-l aresteze. Nu mai e deputat, deci nu face parte din palmaresul de onoare al instituției.
 
Dacă așa arată Justiția iubită de Bruxelles, mai bine lipsă! Până la proba contrarie, și unul, și celălalt sunt nevinovați. Dar nici unul, nici celălat nu se bucură de garanțiile oferite de Constituție. Pentru că așa vor niște procurori cretini, care se cred Dumnezeu pe Pământ. Asta nu mai e Justiție, e bătaie de joc! De asta mi-e silă de țara asta de căcat, în care bunul-plac a ajuns politică de stat...  

miercuri, 21 noiembrie 2012

Comandante, ai futut țara!

 
 
 
băsescule, mai slăbește-mă cu clișeul ăsta grețos: ”Cum v-ati uita la un comandant de nava cind in plina furtuna si-ar lasa pe punte ofiterul de cart si el ar pleca?” Băi, idiotișche! Noi nu suntem mateloți, și țara nu e vasul pe care-l conduci tu! Nu ne ești comandant! Eu nu vreau să fiu marinel! Vreau să fiu cetățean, boule! CETĂȚEAN! Cu drepturi, libertăți ți obligații garantate de o Constituție! Nu sluga unui dobitoc, care mă disprețuiește și îmi scuipă în cap injurii. Nu ești Mr. Perfect! Ești doar o cutră mediocră, un laș nenorocit, care se ascunde după fustele uneia sau altuia.
 
Comandante, ai futut țara! Nu ne fute și pe noi la cap! Las-o așa cum a căzut. Dar gândește-te bine! Se apropie momentul în care disprețul tău se va transforma în furia noastră. Atunci să vezi furtună! Nu te juca!

marți, 20 noiembrie 2012

Blestemul Europei

 
 
 
Blestemul Europei se numește Consiliul European. O adunare a șefilor de stat și de guvern ai celor 27 de țări membre, netransparentă, necenzurată de nimeni și de nimic, unde democrația este ucisă încet-încet. După ce flăcăii iau decizii în spatele ușilor închise, mânați acum cu biciul de la spate de madam Merkel, a spune că Parlamentul European, sau Comisia, mai pot îndrepta ceva, este prostie în stare pură.
 
băsescu știe că acolo nu are loc de întors, și la palmaresul său mai mult decât ”Jawol, Frau!” nu poate cuvânta, așa că a transformat discuția pe marginea ”negocierilor”, unde nu are nimic de spus, și nici de făcut, într-o dispută pe marginea ”interesului național”, pe care se presupune că-l încarnează, și într-un potop de jigniri la adresa lui Ponta.
 
Cu sau fără băsescu, cu sau fără Ponta, cu sau fără Merkel, Cameroun, von Rompuy și compania, problema este instituția, ca atare, și modul în care se iau deciziile acolo, vezi tot felul de planuri de salvare a euro, eșuate unul după altul, vezi căcatul în care au băgat Grecia, Italia, Spania și Portugalia. Eșecul este înscris în Tratatul constituțional de la Lisabona. Dacă tot vor să-l renegocieze, să înceapă prin a desființa Consiliul European, cu președintele lui ridicol, cu tot... 

Luați-i dementului ștampila!

 
 
 
M-am săturat de băsescu și de emanațiile minții lui demente! Azi iese cu declarații la 12.30, să îi ia fața lui Ponta! Indiferent ce va spune, lucrurile sunt clare: îl doare în pulă de România, de români, de viitorul lor, de raporturile cu UE. El are niște obligații față de Germania, în primul rând, și are o răfuială cu Ponta, care se dovedește un coșmar și mai crâncen decât Tăriceanu. Ca să i-o facă lui Ponta, și-ar vinde și sufletul lui Scaraoschi(dacă nu și l-a vândut deja!).
 
Ecuația este simplă: pentru a reveni cât de cât la normalitate în țara asta, traian băsescu trebuie eliminat urgent din jocul politic. Fie forțat să-și dea demisia, că oricum nu mai are nicio legitimitate, fie demis încă o dată de cetățeni. Altminteri o să împută permanent atmosfera cu emanațiile fetide ale urii lui față de oricine are demnitatea de a nu i se supune necondiționat. Cu alte cuvinte, luați-i dementului ștampila!

luni, 19 noiembrie 2012

Ce mă calcă pe nervi

 
 
 
Nu mai pot cu părerologii! Știu, nu știu, își dau cu presupusul! Iar Dana Grecu mă enervează cel mai tare. Pentru că este lipsită și de bun-simț, pe deasupra unei agresivități de nimic justificată. Dacă chiar vrei să pui în discuție un subiect, păi documentează-te, nu improviza!
 
Iar unul dintre subiecte chiar merita discutat. Este vorba despre faptul că Ministerul Transporturilor vrea să apere cu arma în mână autostrăzile. Evident, asta costă. Suma, nu contează cât ar fi(se vorbește de un total anual de vreo 5 milioane de euro), este prezentată ca o cheltuială inoportună. Așa o fi? Păi, câtă vreme nu ni se prezintă și cât au costat furturile de elemente metalice, semnalizări, telefoane de urgență, garduri de protecție, accidente produse de pătrunderea unor animale, și un leu cheltuit pentru așa ceva poate fi o cheltuială extravagantă.
 
Doar că pagubele, pe lângă că sunt foarte mari, sunt și constante. De unde se vede că e opera unor rețele organizate, nu a unor indivizi disperați, care fură de foame. A crede că Poliția poate rezolva cazul, doar stând pe capul celor care cumpără fier vechi este o naivitate. Lucrurile suntt mult mai complicate. Pot băbui că unele furturi sunt dirijate de firmele care întrețin autostrada. Le fură, și le montează la loc, facturându/le la nesfârșit. Doar suntem în faza acumulării primitive de capital! Poate că patrulând permanent autostrăzile, o vor lăsa mai moale cu schema asta...
 
La fel și cu capacele de canal, și cu mobilierul urban. Aici sunt adevărate rețele, începând cu oameni din primării și terminând cu ăia care le șutesc! Veți întreba ce e de făcut, este paza o soluție și, în definitiv, pe paznici cine îi păzește?
 
Lucrurile astea spun ceva despre noi, despre relațiile noastre cu autoritatea. Din istorie românul a învățat că statul este dușmanul lui, nu partenerul lui. S-a dezvoltat o adevărată ideologie anti-statală, cea care justifică moral furtul de la stat. Din motive vinovate nimeni nu-i spune românului că furând sau distrugând de la stat, fură și distruge de la el. În plus, sunt atât de puțini cei care plătesc impozite, și cărora să le pese de banii lor, încât ideologia asta are mulți adepți. Furând sau distrugând, ei sunt oricum în câștig. 
 
Civilizarea poporului român trece prin portofelul fiecărui cetățean. Ești cetățean în măsura în care plătești un impozit, adică ai o contribuție la binele comun. Paradoxal, europenizarea noastră trece prin extinderea bazei de impozitare. 
 
Sunt un om de stânga, o știți. Dar ideea mea despre societate nu include statul ca o societate de binefacere. Primește ceva de la stat cel care plătește. Sigur, sunt oameni onești, aflați în nevoi. În numele solidarității sociale, ei trebuie ajutați. Dar să-i plătesc eu asigurările de sănătate ăluia care fură de la stat, ei bine, asta nu! O societate normală este aceea în care toți cetățenii au drepturi, libertăți și obligații egale. restul sunt povești pentru proști!

duminică, 18 noiembrie 2012

Despre țărani, numai de bine

 
 
Am trimis în spam postările cuiva care are o explicație la orice scriu: țăranii proști care sunt românii, în general, țărani care au dat năvală la Bucale, minunata metropolă occidentală, cu căcăstoarea în fundul curții și acum, și distrug minune de civilizație!
 
Vreau să fiu bine înțeles: m-am născut la oraș, dar părinții mei și bunicii mei sunt de la țară. Părinților mei modernizarea României, bună-proastă, le-a deschis calea educației. S-au adaptat neașteptat de rapid la civilizația urbană. Am avut lucruri decente, o casă decentă, o bibliotecă bogată. Și eu, și fratele meu am făcut studii de calitate.
 
Ne-am petrecut vacanțele la țară, până la vârsta adolescenței. Nu ne-a căzut nasul să facem o plimbare cu vaca, să zic așa. Știu ce înseamnă lumea satului, cum la câțiva kilometri de civilizație se trăiește ca în evul mediu. I-am respectat și-i respect pe țărani. Nu din vina lor arată orașele cum arată, ci din pricina unor neisprăviți, nici țărani, nici orășeni, care își transformă frustrările în acțiuni distructive. Așa a fost mereu, așa va fi și de aici înainte. Doar educația, dacă ei conștientizează nevoia educației, îi mai poate schimba. Faptul că unii au iahturi și Rolls Royce în bătătură nu înseamnă că sunt mai puțin neisprăviți.
 
Așa că cine îi mai jignește pe țărani nu are ce căuta pe aici. Punct! 
 
PS: țăranul din fotografie seamănă atât de mult cu străbunicul meu! Un om deschis la nou, care a adus în sat multe dintre ”minunile” tehnologice ale primei jumătăți de secol 20, inclusiv patefonul și radioul cu galenă. Asta e: țăran prost!

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Obiceiuri electorale, la noi și la evrei

 
 
 
Cu riscul de a fi înjurat și de unii și de ceilalți, sincer, măcelul din Fâșia Gaza nu mă impresionează nici cât negru sub unghie. Da, mor oameni. Mai mulți din partea palestiniană, doar câțiva din partea israeliană. Printre ei sunt și copii. Dar așa a fost și anul trecut, și acum doi ani, și acum douăzeci de ani. A înduioșat soarta copiiilor vreuna dintre părți? Evreii au tras în ei ca în fazani, liderii palestinieni din Gaza s-au ascuns printre ei. Dacă lor nu le pasă, de ce mi-ar păsa mie? Și, de fapt, mai toată comunitatea internațională s-a cam săturat de demenții ăștia. Probabil că a ajuns la concluzia că acest conflict se va stinge doar din lipsă de combatanți, fie evrei, fie palestinieni.
 
Asasinarea lui Ahmed Al-Jabari, liderul militar al Hamas din Gaza, a fost o decizie ineptă, și fără nicio valoare în plan tactic sau strategic. A fost damblaua cuiva de la evrei, care a vrut să-și arate mușchii. Și i-a arătat. Și ce dacă? Nu mai atacă palestinienii cu rachete, motivul public al asasinatului? Atacă!
 
De când politica asta a Israelului a funcționat? Au distrus și sediul guvernului din Gaza, altminteri construit cu bani europeni, după Acordurile de la Oslo, pe vremea lui Arafat. Las că dau proștii alți bani, să fie reconstruit! Au asasinat și alți lideri palestinieni. Rezultatele sunt zero!
 
Găsiți aici un editorial din NYT, scris de un evreu implicat în complicate negocieri cu Hamas, despre eveniment și consecințele lui. Rezumând, omul ne spune, cu multe vorbe, că și-au mai tăiat un canal de comunicare și au mai ratat(intenționat?) o ocazie de a semna o încetare a focului de lungă durată, care cuprindea un aranjament de securitate care privea atacurile cu rachete dinspre Gaza.
 
Obiceiuri electorale evreiești, cum prea bine se vede. Cui să-i mulțumim noi pentru că politicienii dâmbovițeni se mulțumesc doar cu războaie în care se asasinează mititei, bere și limba română?  

vineri, 16 noiembrie 2012

Un discurs magistral

 
 
Sunt profund impresionat de discursul Iubitului Conducător, Mare Reformator și Machitor. Îmi este foarte clar că mintea omului este dusă cu sorcova. El le știe pe toate, toți sunt tâmpiți, numai el e deștept, le știe pe toate, e un geniu, un uriaș politic într-o țară de pigmei. Vorba aia: băsescu, precum ceaușescu.
 
Sigur, nu mă așteptam ca băsescu să se prezinte la Bruxelles ca să reprezinte interesele României. El nu are nimic în comun cu ele. La Bruxelles trebuie să joace așa cum îi cântă sponsorii lui, grație cărora se mai află la Cotroceni. Și degeaba face mișto de Ponta: nu doar România evocă folosirea dreptului de veto în cazul planului Rompuy. ”Prietenii coeziunii” tot îi fâlfâie vetoul pe sub nas lui Rompuy. Care știe că trebuie să vină cu altceva.
 
Și sigur va veni. O știe și băsescu, o știa și Ponta. Vetoul nu are nimic în comun cu capacitatea de absorbție a României. Nu poți introduce criterii de genul 60% grad de absorbție, pentru a primi aceeași bani și din 2014, când unele țări membre sunt în mecanism de cinci ani, altele de la înființarea UE.
 
Pentru România cea mai rațională soluție ar fi să-și construiască Bugetul fără fondurile europene. Pentru că sunt, deocamdată, o amăgire. Și după asta să-și înființeze un Fond Național de Cofinanțare, pentru a suplini lipsa de chef a băncilor de a finanța proiecte europene. Iar toată structura de verificare și aprobare a proiectelor cu bani europeni să se construiască în jurul acestui Fond, care să aibă și rol de planificator strategic. Așa n-o să mai construim parcuri în bălării și telegondole în pustii.
 
Eu nu aș lua în calcul nici investițiile străine, câtă vreme nu există, realmente, niciun mecanism să le atragi, altul decât să le mituiești cu ajutoare de stat. Nu poți înlocui lipsurile în materie de infrastructuri, de calificare a forței de muncă, de structuri de cercetare-dezvoltare, cu mita asta de doi bani.
 
Sigur, ar fi jale în primul buget construit așa. La prima vedere. După ea ni se va părea o soluție mai bună decât să ne mințim singuri. Și s-ar putea să avem surpriza să atragem și mai multe fonduri, și mai multe investiții străine. Dar principala sursă a dezvoltării trebuie să fie capitalul intern, oricât de pricăjit ar fi el. De el trebuie să ne ocupăm serios. Restul sunt prostii, politicianism ieftin...  

Un imens succes

 
 
 
O duducă de la ”Banca Poporului” ne descrie, critic, situația economiei carpato-danubiano-pontică: ”Economia României e ca un tren fără locomotivă, care circulă la voia întâmplării”. Da, madam! Ai dreptate, așa e economia României! Dar departe de a fi un eșec, starea economiei românești este un imens succes al piețelor. Eliberate de povara intervenției statului, piețele au arătat ce pot. Și pot!
 
Să înțeleg că nu vă place ceea ce vedeți? Nasol! Se dărâmă ceva mituri fondatoare despre piețe, eficiența, inteligența lor? Asta e! Toată lumea ne-a futut la cap cu neputința statului de a administra averea publică. Și ne-au obligat fie s-o distrugem, fie s-o vindem pe nimic. Ceea ce, în imbecilitatea noastră, am făcut. Scoțând statul din ecuație, ne-am pus juvățul de gât. 
 
Două scurte observații: nu e vorba de statul producător exclusiv de bunuri și servicii. Este vorba despre statul planificator strategic. Economiile europene și americană au luat-o la vale când au renunțat la acest rol esențial. Piețele au urmărit doar câștigul imediat. Interpretând eronat evoluțiile pe termen scurt, fie au creat penurii, fie supracapacități de producție. Au distrus țesutul economic și social, prin dezindustrializare forțată în anumite zone, și prin industrializări fără cap în altele.
 
Poate părea paradoxal, și asta este a doua observație, odată cu retragerea statului din rolul de planificator strategic, corupția care implică bani publici a explodat. De ce oare?
 
Așa că, drăguță mioară, nu denigra situația economiei românești. Din punctul de vedere neo-liberal, România este un succes: stat canci, corupție cât cuprinde, sindicate, oha, regrementarea muncii, o glumă, greve, mai salcâm, și politicieni făcuți preș în fața piețelor, corupți până în măduva oaselor. Ce poate fi mai bine?
 
PS: madam, când pula lui Hector să mai crească cele cheltuieli în prag de alegeri, și de unde? Mai ales cu sula FMI în coaste...Aveți magazin de etnobotanice la bancă?

joi, 15 noiembrie 2012

Cine cui a dat mandat

Ponta nu pleacă la Bruxelles să reprezinte România. băsescu a invocat ”vasta sa experiență” în domeniu. Doar că s-a întâmplat ceva ce băsescu n-a luat în calcul: a primit un mandat ferm, fără să vrea, din partea premierului. Care l-a anunțat că România va opune dreptul său de veto planului lui Von Rompuy, din întâmplare unul dintre cei care l-au făcut pe băsescu Guvernator al guberniei europene România. Să vedem ce alege băsescu: interesul național, sau achitarea obligațiilor față de Rompuy și de cei din PPE? Eu nu-l văd opunând dreptul de veto planului Rompuy, adică lui Merkel, că despre asta vorbim, de fapt.
 
De unde se vede că nici Ponta nu e tocmai dus la biserică. Vin vremuri foarte interesante...   

Scrisoarea unui liberal de stânga către un progresist

 
 
Dragă Obamezule,
 
Îți scriu, deși știu că fac un gest gratuit, în sensul că habar nu ai despre ce voi spune mai jos. Ar fi de mirare dacă ai ști despre România mai mult decât faptul că ai acolo un locșor unde bravii tăi militari, când nu se încaieră din pricina diferitelor fufe de prin servicii(că la voi serviciile sunt dambla mai mare ca oriunde în lume!), vor monta niște fierotenii din scutul  anti-rachetă, spre bucuria celor care le produc, scump și prost. Garantez că, la câți se luptă să-ți sugă pula, nu mai deosebești între Xulescu și băsescu, spre pildă, atunci când respectivii trec la aparat.  
 
Dar și așa, eu tot îți scriu. Pentru că se zice că noi, românii, popor brav, cu o veche istorie(ce-i drept, nu tocmai de lăudat cu ea, dar cu care ne mândrim, în lipsă de altceva), am avea un Parteneriat Strategic cu mărețele State Unite. Pe vremea lui Dubya, când Iubitul nostru Conducător, Mare Reformator și Machitor, mai avea o umbră de freză pe chelia multilateral dezvoltată, făceam parte dintr-o axă, care trecea și prin Londra. Sigur, la figurat, pentru că britanicii nici acum n-au aflat de existența axei cu pricina. Poate nici domnia voastră, ceea ce este de înțeles. Numai tâmpiții îl pot lua în serios pe Iubitul nostru Conducător, Mare Reformator și Machitor, ori nu e cazul tău. Nu știi ce-i ăla, ”machitor”? Consumator fruntaș, bre, pilangiu, care va să zică!
 
Ei bine, poate știi(deși nu cred asta nici să mă pici cu ceară!) că bravul nostru Președinte fu suspendat, și chiar demis, pe la sfârșitul lui iulie, pentru siluirea Constituției și perversități constituționale. Noroc cu unu, Gordon, trimis al lui Clinton(madam Clinton, că el i-ar fi trimis o sticlă de vizichi și un trabuc, să-i îndulcească suspendarea), care, de mână cu Barroso(să nu-mi spui că nu știi cine-i nenea ăsta! Când dai telefon Europei, ăsta răspunde. A, înțeleg: ție ți-a răspuns de fiecare dată madam Merkel. Ce prost sunt!), au anulat votul românilor, și ne-au lăsat pe cap nebunul!
 
Acum în România se tot fâlfâie sperietoarea anti-americanismului. Cum zice cineva ceva mai critic despre fratele de peste Marea Baltă, cum și-o ia în freză. O tanti cam exaltată, cu hormonii revoltați de menopauză, cere demisia premierului(fără nume, ca să nu te confuzezi prea tare), pentru că nu s-a dezis de declarațiile anti-americane ale unor politicieni. Acum să nu crezi că ăia au cerut plecarea militarilor americani din România sau anularea instalării rachetelor ălora de la Deveselu. Nu, au scheunat și ei timid pe marginea mizeriilor făcute de unu, Gitenstein, cică ambasadorul tău la Românika. Nu știi de unde să-l iei? Caută-l în lista donatorilor campaniei tale electorale. Justiția s-ar putea să-l cunoască mai ”profund”, ca să zic așa. E lobbyst cu greutate, și bube în cap.  Și au zis ceva și despre Gordon, dar era atât de încet, că nu s-a auzit...
 
Să n-o lungesc prea mult. Noi, românii, avem o calitate, greu de văzut, ce-i drept, într-un noian de defecte: dacă ni se pune pata pe unu, nu-l lăsăm până nu i-o tragem. Așa că băsescu se poate aștepta la o nouă destituire. Și am vrea să știm: chiar vă pasă de caricatura asta de lider totalitar, sau niște unii au vise umede cu Unchiul Sam? Ați strica voi povestea de amor cu niște proști care v-au așteptat de pe vremea comuniștilor, unii prin ploaia de gloanțe, de dragul unei lichele? Că sugători de pule, grămadă! Iar unii sunt chiar mai talentați decât matrozul îmbătrânit în rele. Ei, ce zici, ne lași s-o comitem? Și să vezi atunci iubire între noi și voi!
 
Un liberal de stânga 
 
 

miercuri, 14 noiembrie 2012

Frica păzește bostănăria

 
 
 
Niște idioți, cu mintea blocată de ideologii transformate în dogme, au reușit să dea foc Europei. Idioții se numesc FMI, Merkozy, Comisia Europeană și școala de gândire neo-liberală, care au jucat, în criza declanșată la sfârșitul anului 2007, pentru tâlharii care au declanșat-o, și care profită de ea, fiind prea mari pentru a da faliment.
 
Sub Obama, americanii au fost mai deștepți: și austeritate, dar și stimularea consumului și a producției de bunuri și servicii. Bine, au aruncat cu banii în stânga și în dreapta. Dar n-au făcut același lucru și europenii? Da, dar ei au crezut în ”virtuțile piețelor”. Și au luat-o în mână!
 
Da, datoriile publice sunt o problemă. Numai că statele membre UE au ajuns prizonierele proceselor de conștiință ale Germaniei, care, alături de Franța și de alte țări din zona euro, și-au vârât picioarele în ele de criterii de convergență, lăsând deficitele publice să o ia la vale, peste cele 3% din PIB, ca și datoria publică să treacă de 60% din PIB, după care au sărit în bigotism. Și au impus niște condiții nerealiste de revenire la disciplina monedei unice. Au jucat cartea austerității, și au pierdut. Aducând în pragul disperării zeci de milioane de europeni.
 
Degeaba se reped acum susținătorii austerității să se lepede de Satana. Răul a fost făcut, mai mult, pozițiile celor care au suportat singuri prețul aroganței decidenților politici și economici de la CE, FMI și BCE s-au radicalizat. Azi au fost mari manifestații în aproape toată Europa. Vocea cetățenilor nu mai poate fi ignorată. Explozia socială este doar o problemă de timp. Iar decidenții politici naționali și europeni trăiesc încă în altă realitate.
 
Dacă nu se trezesc, atunci se vor confrunta cu furia oamenilor. Care știu că frica păzește bostănăria. Și dacă liderii nu știu decât de frică, nu e vina cetățenilor. E vina liderilor, care au golit de conținut democrația, au făcut din ea o formă fără fond. Drept pentru care frica va lua locul votului. Ceea ce nu cred că-și dorește nimeni. Dar dacă altfel nu se poate, de ce nu?  

Republica Securistă România

 
 
 
O declarație bizară a lui MRU, care schimbă perspectiva asupra unor evenimente din politica românească. ”Dacă serviciile secrete s-ar amesteca în politică, Crin Antonescu n-ar mai fi om politic.” De fapt, MRU, de a cărui inteligență mă îndoiesc tot mai mult, face o trimitere la declarațiile mai contondente ale lui Antonescu la adresa americanilor și la a câtorva lideri europeni, cam a celor pe care îi pupa în cur MRU, ca să nu ne ascundem după deget. Eu îl înțeleg pe MRU, are și el niște obligații față de sponsori. Dar și față de cei care îi plătesc vaca Kobe și pomezile.
 
Ei bine, despre obligațiile față de cetățenii români nu putem spune prea multe de bine, în ceea ce-l privește pe MRU.  Poate vine și vremea când cineva va avea curajul să-l prezinte românilor pe adevăratul MRU. Până atunci e o problemă mult mai simplă de rezolvat: există o obligație, chiar dacă adoptată tacit, ca șefii serviciilor de informații să se țină departe de politica partizană și să nu candideze la nicio demnitate publică eligibilă timp de cinci ani. Motivele mi se par evidente.
 
Simpla sa prezență în politică, întâi ca premier, apoi ca și co/decident în ARD înseamnă un amestec al serviciilor secrete în viața politică. M-am cam săturat de aluzii. Dacă MRU știe ceva care poate pune la îndoială onestitatea lui Crin Antonescu, dacă este considerat de servicii drept un risc la adresa securității naționale, s-o spună. Nu să profite de ce știu, pentru a-l șantaja, când va fi președinte, spre pildă.
 
MRU este ipocrit când se referă la așa-zisul control civil asupra seviciilor de informații. Care pur și simplu nu există. Este o glumă proastă, o impostură, o mizerie. Serviciile de informații chiar trebuie să se retragă din politică, pentru că au făcut destul rău. Dacă sunt oameni politici care servesc alte interese, ei bine, este obligatoriu ca serviciile să vorbească. Nu să tacă, și să facă jocuri dincolo de lege.
 
Bine, sunt eu naiv. Oricum nu se va întâmpla nimic. Dar visez să nu mai trăiesc într-un stat în care securismul face legea... 

marți, 13 noiembrie 2012

Un discurs-erată

 
 
 
Bun, Iubitul Conducător, Mare Reformator și Machitor, a ieșit acum câteva minute să dea o erată la discursul de ieri, ăla cu inexistența statului de drept. Care stat de drept se confundă cu el, o știm, și orice atac la adresa lui e o ofensă la adresa statului de drept. Sau cam așa...
 
Acum ne cere să intrăm în cadența statului de drept. Cadență? Cum așa, cadență? Adică ne aliniem cu toții în spatele lui, și mărșăluim spre viitorul luminos, care o fi el ăla, viitorul? Și apoi, de când sunt serviciile de informații istituții ale statului de drept? Și de când sunt ”independente”? Independente de ce: de lege, de Constituție, de stat? Că ceea ce vedem este că ele servesc un om, și ne mint că servesc statul. Servesc pe pizda mă-sii! Unde era SRI când se fura ca-n codru din bani publici, când se privatiza pe ochi frumoși? Unde era SIE când Germania, Franța și Olanda au transformat MCV în condiție de aderare la Schengen? Măcar să fi știut din timp, chiar dacă nu aveam prea multe de făcut...Unde erau cele două serrvicii când jigodiile pedeliste, în frunte cu băsescu și macovei mâncau căcat despre lovituri de stat și despre fraude masive? A, uitam, ele nu sunt agenții de PR! Bine!

El, singurul garant al independenței Justiției și serviciilor secrete? Și dacă dă colțul mâine, își rupe gâtul, beat fiind? Piere Justiția? Se duc dracului serviciile? E omul providențial? De neînlocuit? Piere România fără el? Ne ducem toți în mormânt cu el, ca pe vremea faraonilor? E sănătos la bibilică?
 
Aștept intervenția de mâine, erată la discursul de azi... 

băsescu e numai unul!

 
 
Oficina de net, HotNews, inventariază șase mize capitale ale alegerilor parlamentare. Este o colecție de obsesii băsiste, de care bănuiesc că vi s-a acrit. Mie, sincer, da, mi s-a acrit de ele. Cum există încă proști care bun botul la astfel de prostii, mă simt obligat să readuc lucrurile în  ordinea lor firească.
 
  1. Miza energetica. Miza declarata a Romaniei este securizarea consumului energetic si cresterea independentei fata de importurile de gaze din Rusia. De ce e atat de mare reticenta fata de importurile din Rusia? Primul motiv este comercial: Gazprom impune partenerilor slabi de negociere termeni defavorabili in contracte (preturi la gaze calculate in functie de cotatia mereu crescatoare a petrolului, cantitati pe care importatorul e obligat sa le cumpere). Al doilea motiv este politic: Gazprom, companie la care statul rus e actionar majoritar, urmeaza directia politica dictata de Kremlin in detrimentul logicii pietei, ceea ce inseamna distorsionarea actului economic...Fiecare dintre aceste proiecte(gaze de șist, foraje în Marea Neagră, conducte, n.m.) depinde fie de factori externi si factori interni (primele doua), fie doar de factori interni (ultimele doua). Si fiecare proiect are rostul de a irita Rusia, care si-ar vedea diminuata capacitatea de influentare a situatiei economice si politice din zona Marii Negre.
Să recapitulăm: noi nu avem relații directe cu Gazprom. Gazele luate de la ruși au un intermediar neamț. Am răspuns cu curul ofertelor rusești de construire a unui mare depozit subteran de gaze la noi. Gazele de șist și cele din Marea Neagră vor fi la ”prețul pieței” pentru consumatorii casnici și industriali, cum ne cere UE, adică la acela format și cu largul concurs al Gazprom. Acum suntem OBLIGAȚI de UE să vindem la export gazele ieftine din producția internă, spre marea bucurie a OMV. Cu ce ne alegem? Cu niște redevențe de doi bani, și atât. Și cu satisfacția unei noi porții de rusofobie, vezi chestia aia cu rostul proiectelor, acela de a irita pe ruși. Care rusofobie nu ne ține de foame...
 
2. Miza politica. Totul pare sa se joace in jurul procentului de 50%. Daca-l depaseste, USL va avea tot dreptul sa revendice functia de premier. Legitimati prin vot popular, PSD si PNL vor scapa de presiunea Washington-ului si Bruxellesului. Pe acest calcul simplu pariaza Dan Voiculescu, Liviu Dragnea, Crin Antonescu si Victor Ponta cand supraliciteaza discursul nationalist. In situatia in care USL scade sub 50%, se deschide calea unor variate combinatii politice...In plus, au aparut semnele unei posibile intelegeri intre Traian Basescu si Victor Ponta, arbitrate de Washington si Bruxelles. Dupa intalnirea de la Cotroceni din data de 7 decembrie, premierul Ponta a lasat sa se inteleaga ca o coabitare este posibila (a revenit ulterior cu sublinerea ca nu va coabita) si ca spera ca "dialogul serios" avut cu seful statului sa continue si dupa alegeri. Evident ca aceste declaratii pacifiste nu au cum sa-i linisteasca pe Voiculescu, Dragnea si Antonescu. Noua troica USL il suspecteaza oricum pe liderul PSD de joc dublu si nu are incredere ca, in absenta unui vot masiv in favoarea USL, Ponta nu va rupe intelegerile cu ei.
Cu alte cuvinte, visele umede ale lui băsescu privesc posibilitatea unui guvern pe care să-l încalece, cu care să se joace, așa cum a făcut cu guvernele boc și mru. Restul sunt vorbe. Și băsescu este dispus să facă orice, inclusiv să anuleze rezultatul alegerilor parlamentare, numai să-și primească de Crăciun jucăria dorită. Așa e când o țară depinde de nebunia și de obsesiile unui om...
 
3. Miza statului de drept. Acesta nu e un concept abstract, ci o realitate. Statul de drept are la baza functionarea principiilor check&balance. Cand o putere (executiva, judecatoreasca) incearca sa-si subordoneze institutii menite a-i verifica si eventual sanctiona abuzurile, statul de drept e in pericol.

In consecinta, au fost atacate public institutii cheie precum Agentia Nationala de Integritate, Avocatul Poporului, Curtea Constitutionala, Consiliul Superior al Magistraturii, DNA si Parchetul General, prin campanii violente de discreditare publica si intimidare, indreptate nominal impotriva judecatorilor sau conducatorilor de institutii...Aceste institutii sunt amenintate acum cu trecerea sub controlul Parlamentului, iar procurorii cu scoaterea lor din randul magistratilor si trecerea lor in randul puterii executive. USL are in proiect modificarea Constitutiei in 2013 si n-ar fi exclus ca o mare parte din intentiile de azi sa fie puse in practica daca va reusi sa formeze majoritatea de doua treimi necesara modificarii legii fundamentale.”
 
Să nu ne lungim: stat de drept înseamnă domnia legii. Sub băsescu, instituțiile de mai sus au instaurat domnia fărădelegii. Abuzuri, arbitrar, răspuns la comandă politică. Ce vrea să facă USL înseamnă revenirea la normalitatea statului de drept. Dar spune asta băsiștilor, care s-ar sinucide, precum soldatul japonez, pentru idolul lor...
 
4. Miza europeana. "Nu sint deloc optimist, asta ca sa fiu diplomat". Asa a raspuns un inalt demnitar european acum o saptamina la intrebarea "Ce asteptari aveti pentru Romania?". Ramine Romania in UE, respectind valorile acestei constructii, sau face tot posibilul pentru a fi marginalizata, izolata, eventual exclusa? Aceasta intrebare a stat pe buzele europenilor toata vara si continua sa ii framinte pe liderii europeni. Va redeveni Romania atasata de valorile europene sau va continua sa fie bataia de cap a unei uniuni oricum impovarata de probleme fara precedent?
 
Ce e de comentat la o astfel de tâmpenie? A cerut cineva din USL ruperea de UE? E cineva de la Bruxelles atât de nebun să excludă România, să-i limiteze drepturile, doar pentru a o pedepsi pentru că s-au trezit Merkel sau Barroso cu fața la cearceaf? La câți birocrați cretini sunt la Bruxelles, și la ce corupție e și acolo, trebuie să fii nebun să/i iei pe toți în serios. Dar poate ne spune băsescu ce politică europeană are România, în afară de a pupa curul ălora care l/au ajutat să rămână la Cotroceni? Nu cumva el este principalul pericol la adresa interesului național?
 
5. Miza militara. Intrarea Romaniei in NATO in 2004 a racit relatiile politice Romania - Rusia, inscriind Bucurestiul pe orbita occidentala. Dar decizia SUA, sprijinita entuziast de Administratia Basescu, de amplasare la Deveselu (judetul Olt) a unei parti din scutul american antiracheta a dus relatiile cu Kremlinul la cel mai inghetat nivel de dupa caderea comunismului. In acest context se inscriu si masurile fara precedent de expulzare a unor presupusi spioni rusi, luate in 2010 si recent, in 2012, urmate de regula de replici din partea Rusiei prin adoptarea unor masuri in oglinda.

Si nu doar scutul antiracheta a iritat Moscova, ci si importanta crescinda a Romaniei in zona Marii Negre si a Marii Caspice (unde a sprijinit activ democratizarea Georgiei, a Republicii Moldova, a intretinut politica de distantare de Moscova a Azerbaidjanului).

Romania a salutat decizia Administratiei Obama de amplasare la Deveselu a bateriilor antiracheta drept solutia optima pentru apararea teritoriului national. Scutul a venit la pachet si cu Parteneriatul Strategic Romania - SUA. Kremlinul nu conteneste insa sa ceara garantii legale din partea SUA si a NATO ca scutul nu este indreptat impotriva capacitatilor sale de atac nuclear, garantii pe care Washingtonul nu le da.

Pina acum, Romania a ales sa mearga pe linia asumata de Administratia Basescu: nici o cedare in fata cererilor Rusiei, o pozitiei pro-atlantica incapatinata si coerenta. SUA au cerut in schimb intarirea statului de drept, fapt ce poate garanta investitia strategica, militara si economica a Washingtonului in Bucuresti.”
 
Comentarii: nici înainte de 2005 relațiile cu Rusia nu au fost ”calde”. Guvernul Năstase a negociat prezența militară americană la Kogălniceanu. Deschiderea față de NATO datează din 1992-1993, vezi parteneriatul Pentru Pace. băsescu a continuat doar, la cote uriașe ale servilismului, vezi suptul pulii Marelui Licurici, politici deja existente. Că nu ne-am ales cu nimic de pe urma lor, în afară de morții noștri din Irak și afganistan, e o altă poveste. Cât despre investițiile americane în România...

6. Miza personala. O lunga lista de cercetali penali, trimisi in judecata si condamnati in prima instanta au tot interesul ca justitia din Romania sa fie ingenuncheata si trecuta sub control politic. Lucruri de neimaginat s-au produs intr-o tara obisnuita sa constate ca "lor nu li se intampla nimic" si ca "pana la urma scapa". Pana la urma, premierul Adrian Nastase a ajuns in inchisoare, la fel Sorin Ovidiu Vantu iar Dan Voiculescu a fost nevoit sa demisioneze din Senat pentru a evita o eventuala condamnare.
 
Alte povești pentru proști! Justiția ESTE una controlată politic. Când băsescu va da cu subsemnatul, și nu va primi NUP pe bandă rulantă pentru multele-i golănii dincolo de lege, atunci mai vorbim.
 
Una peste alta, o analiză imbecilă, cu un singur mesaj: ”băsescu e numai unu!”  Ce putea ieși din mintea unuia ca Tapalabă?!
 
 

luni, 12 noiembrie 2012

Anularea democrației

 
 
 
Să n-o mai zguduim: traian băsescu se pregătește să repete ceea ce a făcut în vară, adică să anuleze rezultatele alegerilor din 9 decembrie, sub pretext că vor fi fraudate. Cu ajutorul nemțălăilor, în primul rând, și al unor jigodii de la Bruxelles. Ar fi una dintre cele mai scelerate acțiuni ale unui președinte, și nu doar al unuia român.
 
Prin discursul din seara asta traian băsescu anulează, practic, democrația. Dacă nu înțelegem asta, și nu protestăm, atunci ne merităm soarta.   

Cum pizda mă-sii?

 
 
Justiția, cu ceea ce are ea mai bun...
 
 
Prieteni, mă doare fix în cot de gașca aia de derbedei, care derbedei s-au îmbogățit vânzând jucători de fotbal. Că se duc la pușcărie poate fi de bine, deși mă tem că la noi nu mai merge nici cu băgatul fricii în oase. Ceea ce mă face să scriu despre ei este diferența radicală între sentința primei instanțe, care i-a achitat pe toți, și sentința actuală, care i-a condamnat pe toți, fără ca între timp să fi apărut nimic nou în dosar.
 
Orice om cu bun-simț nu are cum nu se întreba: ”Cum pizda mă-sii e posibil așa ceva?” Înțeleg ca între cele două instanțe să fie mici diferența, la numărul de ani, să zicem, la încadrări, etc. Dar nu atât de radical. Ceea ce ridică mari semne de întrebare în legătură cu integritatea judecătorilor, lucru mult mai grav decât ciorăniile celor din gașcă.
 
Fufele alea două de la CSM, nea Vasilică Danileț(când o ieși din crâșmă), și el în CSM, nu au de gând să facă ceva lumină în această poveste dubioasă. Că, slavă Domnului, prietenul domnului Danileț, între timp și mare analist media,  poate da mormane de mandate de ascultare care să-i vizeze pe judecători. Dar ascultările privesc doar fapte ”politice”, ca să zic așa, în rest se acoperă perfect unii pe alții.
 
Am ajuns aici pentru că Justiția, cu instituțiile sale, a fost aservită lui băsescu și intereselor lui. Lumea Spațiul Justiției este o cloacă urât mirositoare. Și noi nu vedem decât a mia parte a mizeriei. Dar am avut MCV, care, nu-i așa, vede progrese acolo unde nu sunt, și care încurajează abaterea de la lege a slujitorilor ei, din motive la fel de politice ca și cele interne.
 
Vi se pare că se va schimba ceva? Mie, nu! Lucrurile în Justiție vor merge din rău în mai rău, pentru că și pe ea a pus mâna o gașcă. Gașcă la fel de lacomă ca și aceea a ”impresarilor”. Dar cu infinit mai mare putere. Lucru de neînchipuit într-o democrație. Numai că România a încetat a fi o democrație...

duminică, 11 noiembrie 2012

Oglinda fidelă a poporului

 
 
Un deputat al PDL a fost reținut de procurori pentru luare de mită. La Constituție scrie: ”(3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.” Perfect! Deci se duce dracului și mitul cu imunitatea excesivă a parlamentarilor! 
 
Dar nu despre asta este vorba. Urmează acum nebunia. În România reținerile se fac pe 24 de ore. Așa, pe înserat, omul nostru e liber. Pentru că oricât de plini de avânt justițiar ar fi deputații, aflați în pauză de sesiune, este imposibil să-i strângi azi la București, pentru a vota cererea Ministrului Justiției, care cerere nu e nici ea redactată.  
 
 De aici încep înjurăturile la adresa Parlamentului, instrumentate în primul rând de presă. Toată lumea este de acord că azi va fi imposibil să se dea avizul de arestare, dacă se va cere. Oricum reținerea este fapt împlinit. Nu ne mulțumim noi cu asta? Pentru că oricum e pa! Un flagrant este un flagrant! Iar dacă denunțătorul vrea să-și schimbe declarațiile sau denunțul, atunci să i se explice că ar putea sta la mititica mai mult decât mituitul! Și am rezolvat cazul!  
 
 
 Nu este cazul să ne agităm prea tare pe tema asta. Altceva mă îngrijorează: ușurința cu care oameni precum ipochimenul, tineri în general, au banalizat încălcarea legii, din postura de deputați și senatori, reprezentanți ai poporului. Sau ei sunt oglinda fidelă a poporului? 
 

vineri, 9 noiembrie 2012

Start în marea dileală electorală



A început marea dileală electorală. Lovitura de deschidere a aparținut, aproape firesc în Românika, ANI. Altminteri instituție care nu face politică, nu-i așa? Partidele și-au lansat ofertele electorale și programele economice. Dar agenda publică nu e făcută de ele, ci de băsescu și de slugile lui din serviciile secrete(că tot plânge Tapalabă pe umărul lor, că vor hainii de Ponta și Antonescu să le desființeze!), din ANI, DNA și pe filiere străine, gen CE și presa de ”extracție” teutonă. Adăugați la asta sistemul electoral nenorocit, și veți vedea că o să aleagă praful și de campania asta electorală, în care se va discuta despre orice, numai despre un proiect de viitor pentru România, nu!
Tot ce pot spera că nu va fi penurie de Distonocalm și Xanax, pentru că n-am cum să mă culc acum și să mă trezesc pe 10 decembrie. Când sigur va începe o altă dileală, formarea guvernului, care depinde de Pulimea Sa, care, la rândul lui, depinde de noua majoritate, și de data asta chiar va fi destituit, dacă se ține de coțcării. Bun, asta e o altă poveste...
Așa că, prieteni, nu vă pierdeți simțul umorului, și consumați fără moderație, mai ales când vinul se dovedește a fi rece și gratis...   

De ce a câștigat Obama, de ce a pierdut Romney

 
 
Vă prezint varianta scurtă: Obama a câștigat nu pentru că ar fi fost un președinte genial, sau pentru că americanii ar fi dus-o mai bine cu el. El a câștigat pentru că, spre deosebire de Romney, a înțeles că societatea americană s-a schimbat, iar schimbarea este mai profundă decât și-ar imagina cineva. Romney s-a adresat Americii care moare, Obama s-a adresat Americii care se naște. Iar noua Americă este mult mai la stânga decât chiar Obama. Nu pentru că americanii nu ar fi fideli valorilor fondatoare, ci pentru că acele valori trebuie completate cu altele, pentru a putea funcționa în secolul 21.
 
Un mare rol în schimbare l-a jucat, și îl va juca și mai intens în viitor, schimbarea compoziției etnice. Și grupul etnic cel mai dinamic, cu natalitatea cea mai ridicată, dar și cu impactul cel mai mare la nivel social este cel ”latino”. Pentru acest grup, din care mulți componenți sunt recent stabiliți în SUA, au nevoie de stat pentru a se integra. Nevoile și așteptările lor sunt ”liberale”, în sens american: nediscriminare, egalitate de șanse, acces neîngrădit la educație și sănătate, acces nediscriminatoriu la locuri de muncă, avantaje sociale. Sigur, sunt și alte minorități cu aceleași nevoi și așteptări, poate nu la fel de intense, dar la fel de reale ca în cazul ”latino”.
 
Un factor determinant în schimbare l-au constituit cele câteva șocuri umanitare suferite de SUA, ca o consecință directă a schimbărilor climaterice. Este vorba despre uraganele Andrew, Katrina și acum Sandy. Americanii au descoperit cu oroare că vechile mecanisme de gestionare individuală a riscurilor(în principiu asigurările) pur și simplu nu funcționează. Și acum sunt sute de mii de americani nedespăgubiți de societățile de asigurări, de la precedentele uragane devastatoare, și stau prin parcuri de rulote. De unde ideea lor că statul trebuie să fie partenerul cetățeanului în gestionarea riscurilor care nu pot fi gestionate individual de fiecare cetățean. Și nu e vorba doar de intervenția la dezastre. Aia este o intervenție de criză. Statul trebuie să intervină asupra cauzelor schimbărilor climaterice, precum poluarea cu dioxid de carbon, defrișarea, etc. Până acum statul american a fost de partea poluatorilor. Sub presiunea noii generații, care are alte valori, cum spuneam, și nu mai vede în stat un adversar, ceva trebuie să se schimbe și în acest domeniu. 
 
Am trecut peste teme precum avortul sau căsătoriile gay, sau, mai nou liberalizarea consumului de marihuana, deși ele fac parte din mecanismele schimbării. Ei bine, oportunist sau nu, Obama s-a situat de partea celor care sunt agenții schimbării. Și a câștigat. Dacă republicanii nu se trezesc, nu acceptă realitatea și nu-și schimbă modul de a se raporta la ea, mai pupă la Casa Albă peste creo douăzeci de ani. 
 
Același lucru și despre România: societatea s-a schimbat. Deocamdată USL pare-vezi și programul lui de guvernare-să fi înțeles această schimbare. Motiv pentru care va câștiga alegerile. ARD este total în afara realității, și nimeni nu se va mira că pierde. 
 
Deocamdată Obama este primul președinte american care trebuie să gestioneze o astfel de schimbare de societate, de amploarea celei determinate de New Deal-ul lui Roosevelt. Cum o va face, e deja o altă poveste. de asta nu mă prea omor eu după Obama. Dar, cine știe, poate ne face o surpriză...