vineri, 16 noiembrie 2012

Un discurs magistral

 
 
Sunt profund impresionat de discursul Iubitului Conducător, Mare Reformator și Machitor. Îmi este foarte clar că mintea omului este dusă cu sorcova. El le știe pe toate, toți sunt tâmpiți, numai el e deștept, le știe pe toate, e un geniu, un uriaș politic într-o țară de pigmei. Vorba aia: băsescu, precum ceaușescu.
 
Sigur, nu mă așteptam ca băsescu să se prezinte la Bruxelles ca să reprezinte interesele României. El nu are nimic în comun cu ele. La Bruxelles trebuie să joace așa cum îi cântă sponsorii lui, grație cărora se mai află la Cotroceni. Și degeaba face mișto de Ponta: nu doar România evocă folosirea dreptului de veto în cazul planului Rompuy. ”Prietenii coeziunii” tot îi fâlfâie vetoul pe sub nas lui Rompuy. Care știe că trebuie să vină cu altceva.
 
Și sigur va veni. O știe și băsescu, o știa și Ponta. Vetoul nu are nimic în comun cu capacitatea de absorbție a României. Nu poți introduce criterii de genul 60% grad de absorbție, pentru a primi aceeași bani și din 2014, când unele țări membre sunt în mecanism de cinci ani, altele de la înființarea UE.
 
Pentru România cea mai rațională soluție ar fi să-și construiască Bugetul fără fondurile europene. Pentru că sunt, deocamdată, o amăgire. Și după asta să-și înființeze un Fond Național de Cofinanțare, pentru a suplini lipsa de chef a băncilor de a finanța proiecte europene. Iar toată structura de verificare și aprobare a proiectelor cu bani europeni să se construiască în jurul acestui Fond, care să aibă și rol de planificator strategic. Așa n-o să mai construim parcuri în bălării și telegondole în pustii.
 
Eu nu aș lua în calcul nici investițiile străine, câtă vreme nu există, realmente, niciun mecanism să le atragi, altul decât să le mituiești cu ajutoare de stat. Nu poți înlocui lipsurile în materie de infrastructuri, de calificare a forței de muncă, de structuri de cercetare-dezvoltare, cu mita asta de doi bani.
 
Sigur, ar fi jale în primul buget construit așa. La prima vedere. După ea ni se va părea o soluție mai bună decât să ne mințim singuri. Și s-ar putea să avem surpriza să atragem și mai multe fonduri, și mai multe investiții străine. Dar principala sursă a dezvoltării trebuie să fie capitalul intern, oricât de pricăjit ar fi el. De el trebuie să ne ocupăm serios. Restul sunt prostii, politicianism ieftin...  

Un comentariu:

Anonim spunea...

Da, o rotativa de cofinantare de vreo 6 mld. euro nu ar fi rea deloc...